638 matches
-
de un umor negru care cu siguranță că i-a plăcut lui Șerban Mihăilescu, faimosul Michi�, vizat îndeobște de acest articol: "Dricul luxos se tîrăște lent prin poarta dinspre Palatul Victoria. La ferestre, miniștri, funcționari, secretare, sepepiști, directorime. Cu ochi înlăcrimați sau discret ascunși după lentile fumurii, urmăresc cortegiul care se oprește în curtea guvernului: "Uite dragă ce mort frumos!" suspină o dactilografă mai simțitoare. "Era băiat bun, cine ar fi crezut." Îi răspunde închizînd termopanul un domn de la Corpul de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14665_a_15990]
-
dar în afara granițelor țării! Sigur că ideea de patrie e sfântă, dar la fel de sfânt trebuie să fie adevărul, pentru că altminteri, la cine știe ce colț al istoriei, o să ne trezim și fără țară, și fără posibilitatea să mai livrăm omenirii adevărurile noastre înlăcrimate. Ambiția de-a vedea alb acolo unde e negru, și invers, nu e chiar atât de lipsită de meschine interese pe cât pare. Dacă pentru naționaliștii sălbatici și pentru xenofobii ce umplu foile destulor gazete românești nerecunoașterea participării la una din
Perimetru roșu cu antisemiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13634_a_14959]
-
În câteva rânduri, critica poemului se transformă vizibil într-o critică a poeziei. Ion Mircea uită să mai analizeze versurile ce-i stau în față, furat fiind de realizarea unui desen mai larg: un medalion de istorie literară, o evocare înlăcrimată, rememorarea unui episod biografic... Mai mulți autori cuprinși în antologie nu sunt câtuși de puțin comentați prin prisma poeziilor selectate. Dorin Tudoran, Mariana Marin, Grigore Vieru, Mircea Cărtărescu, Dan Laurențiu, Gellu Naum, Ioan Alexandru sunt portretizați, mai bine sau mai
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
care stă rezemat un copil în ceasornicul vechi de pe raft cumplit miroase ziua a nimic iar întunericul aude respirația paginii Singur acum cu portretele acolo-n grădină beam ceai de flori de măr printre statui la toate ferestrele ieșeau clovni înlăcrimați același soare călătorește pe spatele porumbiței și pe burta unui pește mort năpădit acum de muște de-o săptămână cireșul din curte e o liniște din care curge sânge lumina aude respirația paginii Nimeni n-a venit pe lume decât
Poezie by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3985_a_5310]
-
telejurnalelor, un preot oltean aducând a boier speriat de Florin Piersic pe vremea când acesta o îmbrățișa haiducește pe Marga Barbu, înălța spre cer, cu toată cucernicia, o rugăciune în ediție nouă și adaptată: -Doamne-Dumnezeule, zicea, cerșind și cu privirea înlăcrimată Divinitatea, fă ca titlul de campioană să se întoarcă la Craiova! Era atât de tragic-convingător, încât l-am și văzut în închipuire pe Creator, înduioșat și receptiv la o asemenea doleanță, lăsând la o parte vizionarea documentarului de pe Discovery privitor
Alte file de jurnal estival by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12614_a_13939]
-
a salutat cu: „Bine te-am gasit, maică Romă”. A pătruns În Roma prin Via Compana a trecut pe lângă Terme, ruinele Coliseului, bazilica Maxentiu și Palatinul, Forul Roman și...deodată Columna. „No că asta este! Aici, obosit și cu ochi Înlăcrimați, ciobanul din Cârțișoara s-a Învârtit În jurul stâlpului uriaș până când a citit toată istoria de pe el. Și-abia apoi și-a adus aminte că avea o misie, că nu venise cu mâna goală la Maica Roma. Din desaga lui din
Badea Cârţan. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1445]
-
se va opri inima ostenită în piepturi ce vor muri. - Ah, toate aceste căderi, gemetele și urletele izbind clipă de clipă-n timpanul meu ceresc, o, palmele mele de lumină ce nu vor mai face nicicând bătături, tot mângâind fețe înlăcrimate, spălând rănite picioare, așezându-se de miliarde de ori pe umerii încovoiați! Să fii ramă în vecii vecilor, în timp ce peisajul se veștejește, în timp ce portretul pute, în timp ce mor încă și încă o dată foarte moartele naturi moarte. Tempus Timpul. Frumos. Cu Profețiile
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
de-nțelepciune după credință sunt amare roabe căderea tânguind-o în genune prin vârf de suliți alte-s albine lucrând în noi obârșia și ceara până atârnă dijma cât povara: mormântul meu înmormântat în tine. Jos înnecată-n umbra ei femeia înlăcrimată cere îndurare simțind înalte tunetul scânteia scânteia/fiu în greaua lui strânsoare bătând suav cu gingașe picioare /măsura într-o vecinică baladă/ ca o ninsoare pe pământ să cadă vestirea Domnului la mic și mare că fiul cu femeia lui
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
caldarîm. Atunci cînd nevoile tuturor instauraseră cocina nimănui. O perdițe arhitecturală - infernul unei rase aparte: cei ce se ușurează acolo unde trăiesc. Și între aceste imaculate lepre, grămezi covîrșitoare, gunoaie și-alte scîrbe - Moștenitorul șerpuia grav, onest ca și greața înlăcrimată ce-l sfîșia. Inert. Martirizat. Răpus de-atîta urîțenie. Pe muchea unei borduri, într-o intersecțe, chircită și putredă îl aștepta relicva diformă a unei alge. Acum; o noapte opărită ca un bordel nesfîrșit iar curvele îi ereau chiar nuanțele cu
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
la baie. La prima excursie, cineva exasperat de eșecurile tuturor tratamentelor de pînă atunci (nu spui cine, că nu mai țin minte) mi-a pus dușul în cap. M-am întors, udă și ciufulită ca o pisică plouată și la fel de înlăcrimată, și am continuat să fac public în mod repetat faptul că că mi-era rău. Următoarele deplasări le-am făcut singură. Parcurgeam împleticit cei cîțiva metri care mă despărțeau de vasul de toaletă, mă opream clătinîndu-mă în fața lui, îmi temperam
Cum am pierdut războiul cu Napoleon by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21202_a_22527]
-
ta înrourată și rece, Și ajută-mă să-mi continui drumul vieții! Sărută-mi soare buzele rumene... Cu razele tale fierbinți, Și ajută-mă să spun cuvinte sincere și înțelepte! Sărută-mi cerule senin ca apa mării... Ochii triști și înlăcrimați, Și ajută-mă sa văd frumusețea oamenilor! Sărută-mi apă trupul însetat de iubire... Cu apa ta limpede precum cleștarul, Și ajută-mă să fiu frumoasă la trup, minte și suflet! Sărută-mi Doamne sufletul... Și ajută-mă să fiu
SĂRUTĂ-MĂ... DE NELUTA STAICUT de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380761_a_382090]
-
este și el gata să depună mărturie despre hărnicia stăpânului de altcândva. Când îl privesc, când îi ating coarnele ținute cândva de mâinile tatălui meu și Domnul Pătra lasă privirea în jos pentru a nu i se vedea probabil ochii înlăcrimați, am sentimentul că sunt în Galiciuica, mă văd alături de tatăl meu pe care aveam grijă să-l întâmpin pentru a-i deschide porțile de fiecare dată când se întorcea, seara, de la câmp. Văzându-ne că privim troscotul de lângă plug, ne
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
pentru o iluzie și cât adevăr pentru o minciună clădesc această lume. 2032. Fără de iluzie nici inima florilor nu ar mai putea fi dăruită iubirii. 2033. Marea întrebare este cât de adevărată poate fi o iluzie care minte în ochii înlăcrimați ai dorului de adevăr? 2034. Realitatea este o minciună recunoscută de adevărul absolut al cunoașterii. 2035. Dacă nu s-ar sprijini pe minciună nici adevărul nu ar mai exista. 2036. Față de moarte viața știe să-și mintă propriul adevăr. 2037
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/95_a_375]
-
adesea până a se ajunge la liman. Părintele Prof. Dr. Cezar Vasiliu și-a adjudecat un final liric, definind, prin prisma epitetului, deloc ornant, chemările ortodoxismului de către toate regiunile României („bătrâna Dobroge, întristatul Cuadrilater, superba Muntenie, isteața Oltenie, blânda Moldovă, înlăcrimata Basarabie, dulcea Bucovină, înțeleapta Transilvanie, voievodatul Maramureș și mândrul Banat”). A se obserava puterea de sinteză a scriitorului care substanțializează istorie și cultură, cu aerul identificării de esențe ale unor mentalități, a devenirii acestora în timp, instituind personalizări recunoscute ca
Sfinții neamului românesc. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_220]
-
mai dezvoltat) că, dintre cele zece determinări, doar trei ies dincolo de categoria adjectivelor antepuse. Ele devin referențiale prin istoria încorporată în zonă ș Basarabia (înlăcrimată), Maramureș (voievodatul rămânând tot substantiv, fără prea multă precauție) ș Banat (mândrul) Cu excepția adjectivului verbal înlăcrimata, provenind dintr-un participiu, pe celelalte, le socotim calificative de durată. Recunosc că tot capitolul I a fost pentru mine o splendidă revelație, întărindu-mi ideea că limba vorbită de sfinții străromâni a avut darul de statornicire într-un spațiu
Sfinții neamului românesc. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_220]
-
ar putea fi, îl inventează plecând de la o esență revelată în momente faste. Frazele lui N. Steinhardt sunt imperative, nu enunțiative: " Fericiți cei ce s-au născut în acest paradis românesc; cei ce l-au privit cu ochi veseli și înlăcrimați; cei în ale căror vine curge sângele șesurilor, dealurilor sau munților natali; dar și cei care l-au simțit și îndrăgit printr-un act, să-i zicem, de voință, mai curând de clarviziune; cei ce l-au iubit, deși spurcați
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
Acasa > Poezie > Credinta > PE LOC SFINȚIT Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1548 din 28 martie 2015 Toate Articolele Autorului Cu inima cernită mă duc în sat natal că, văl înlăcrimat pe ochi mi se așează. E dor de maica dusă la cimitir din deal, unde biserica, locuri de veci veghează. Mă podidește plânsul, când intru-n cimitir și mă întâmpină scheletele reci de cruci. Cu lacrima tristeții mai stropesc suvenir
PE LOC SFINȚIT de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382694_a_384023]
-
e și ce s-a intanplat la Petrila, cu mineri care au murit și au lăsat în urmă famili îndoliate și alți mineri care au murit încercând săi salveze pe cei morți și au lăsat și ei în urmă famili înlăcrimate. Uneori nici nu știu ce e mai trist: viața sau moartea? Pe mine ma-ngrozeste idea că aș putea murii și m-ar inbraca alții cu ceva ce nu miar place sau care măr dezavantaja sau nu ar mai fii la modă
Jurnalul Elenei B. transcris de Simona T. – episodul 9 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20052_a_21377]
-
Neamț, Aurelian Vasea Șoric. În 16 noiembrie, comisarul șef Aurelian Șoric, declara, într-o conferință de presă, referitor la acuzațiile potrivit cărora ar avea legături cu gruparea Mararu, că nu a avut nicio legătură cu familia Mararu, susținând, cu ochii înlăcrimați, că presa își bate joc de familia lui. Nu am nicio legătură cu familia Mararu. Am avut o relație cât se poate de firească. De ce este interlop (n.r. - Gheorghiță Mararu) pentru că dădea bani la oameni și le lua camără? Sunt
El l-a dat afară, el l-a angajat din nou: Fostul şef al Poliţiei Române Petre Tobă, demis în 2010, numit de Boc secretar general adjunct MAI () [Corola-journal/Journalistic/26987_a_28312]
-
Apoi un vast studiu despre Neagoe Basarab, un anteu al panromânismului și ortodoxiei la 1512. Da, într-o pagină, l-am văzut pentru prima dată pe confratele nostru Dan Lutic fără zâmbet. Apoi despre Eminescu și Liviu Rebreanu, despre biografia înlăcrimată a lui Mircea Vulcănescu. Un pertinent eseu scrie Dan Lupescu despre icoana katharsis, dealtfel despre timpul sacru din icoane. Ceea ce m-a îndemnat să scriu mai apăsat aceste rânduri este reproducerea unor hărți ale neamului românesc pe hârtie velină, din
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92673_a_93965]
-
pe Dr. Crăciun cu motoarele, i-am iertat pe toți. De când i-am cunoscut pe cei doi, dau prioritate motocicliștilor, căci nu se știe niciodată cine sunt. Poate omul acela va salva o viață” — ne mărturisește Dl. Dobre, cu ochii înlăcrimați. “Mă scuzați că m-am emoționat, dar impactul a fost extraordinar cu oamenii aceștia, pentru că viața fiicei mele depindea de ei, de mâna lor. Pentru a doua intervenție, cea cu cheagul, dacă nu veneau imediat, era un dezastru. Puteau să
“Ne-am petrecut noaptea dezamorsând o bombă care stătea să explodeze” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20191_a_21516]
-
au plâns neamurile, prietenii și rudele și l-au înjurat în gând dușmanii, dacă cumva a avut. După ce l-am băgat în cavou și i-am pus placa deasupra, ne-am luat fiecare rămas bun de la defunct, spunând îndurerați și înlăcrimați cuvinte frumoase de „adio” sau de „la revedere”. Ne pregăteam să plecăm de lângă mormânt și ne uitam la Livu că parcă îi era greu să se miște de acolo, cu toate că rămăsese ultimul, și se ținea cu amândouă mâinile de cruce
CÂND A MURIT OANE... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384146_a_385475]
-
năștea sublimă, frumusețea... Am vrut să mă opresc...să le vorbesc... Să le întreb de drumu-au rătăcit Căci mult prea mulți sunt anii pustiiți De când la mine nu au mai venit! Dar n-am putut...timidă, am plecat Cu ochii-nlăcrimați și suspinând Și cu speranța pâlpâind în suflet Că poate vor veni cândva...curând! Dar...parcă-aud o voce ce mă cheamă Și tainic, se apleacă a-mi șopti: Noi locuim în inima din piept De-ai să ne cauți, să
CĂUTÂND...FERICIREA! de MARIA LUCA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384168_a_385497]
-
cea blajină, Se pare că-s mai reci și tot mai rar, Mai udă tineri cu fruntea cristalină. Tăcerea dintre suflete e tot mai mare, Deși mai umblă mulți îmbrățișați... Iubirea lor nu cântă serenade, Cu ochi senini de dor înlăcrimați. Cuvinte mari se mai rostesc în lume. Și se vorbește mult de dragoste, cu zel. Însă trăirile-s erotice, banale... Fără de cer, de duh și Dumnezeu. Baia Mare, 19 iunie 2016 Bat ramuri Bat ramuri în fereastră, Udate de reci ploi
DE TE-AŞ IUBI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382131_a_383460]
-
Bat ramuri în fereastră, Udate de reci ploi... Și parcă ar vrea să știe, Ce s-a-ntâmplat cu noi. Frunze salută vântul, Ce-aleargă iar grăbit, Ducând în brațe gândul, De dor împodobit. Cu șoapta lor suavă, Și zorii înlăcrimați, De-a ploilor zăbavă S-au așezat la sfat. În sunet de chitare, Iar vine să ne cânte, Iubirea serenade, Ca să ne mai încânte... Și să ne-aducă aminte, De noi și de iubire. Să nu uităm în vreme, Cereasca
DE TE-AŞ IUBI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382131_a_383460]