1,508 matches
-
n-a apărut de ieri, de azi, claxonagiul refuză cu îndârjire să-și ia o marjă de timp de rezervă atunci când are de făcut drumuri cu mașina. Trezindu-se blocat în trafic, descoperă brusc virtuțile punctualității și, într-o perfectă înlănțuire logică, începe să claxoneze sau, dacă vremea permite, chiar sa-njure. Nu te-njura pentru că stai pe verde ca să nu blochezi intersecția, nici pentru că lași să intre o mașină venită de pe un drum fără prioritate și nici măcar pentru că aștepți o
Robinson Claxon by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83005_a_84330]
-
MAESTRU, ce s-a slujit, imperturbabil, de talent și rațiune, de vocație și instinct, așa cum se slujește matelotul de busolă, mânuind adevărul sacru al artei cu claritate și spirit de finețe, și îmbrățișând dintr-o unică perspectivă idei a căror înlănțuire formează un sistem pe cât de luminos, pe atât de greu în consecințe. Astăzi știu că Ștefan Niculescu a împlinit trei sferturi de veac și că întreaga cultură românească ar fi fost mult mai săracă fără el. Fie ca muzica sa
Muzica cea de toate zilele: Maestrul la 75 de ani by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14733_a_16058]
-
de pildă, spune: Credeam întotdeauna că un poet nu poate să scrie decît în limba lui natală și nu poate într-o altă limbă... de adopțiune. Ei bine, iată că m-am înșelat." Și vedeți, așa s-a întîmplat... o înlănțuire de miracole! Am fost împinsă în acest nou destin în care mă aflu și azi. R.B.: În continuare scrieți și în românește și au fost publicate și volumele inițial scrise în englezește, în proprie traducere. N.C.: Bineînțeles. De acum mă
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
excepționala dezvoltare a poeziei române, dar în același timp și o rămânere în urmă a literaturii științifice (istoria, lingvistica etc.): "În literatura științifică am rămas înapoi: studiile istorice sunt aproape pierdute, studiile limbistice sunt de-abia susținute". Cauza acestei disproporții? Înlănțuirea logică a unui foarte întins șir de idei, și aceasta este știința, este o treaptă mai târzie a dezvoltării intelectuale și cere o tărie mai mare a gândirii abstracte decât se găsește astăzi în majoritatea capetelor noastre" (Literatura română și
Un tratat de istorie eșuat by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14966_a_16291]
-
dar adulterinului Gauvain). Și aici (o spun cu riscul de a deconspira finalul romanului) cel care învinge necunoscutul și moartea, cel căruia îi e dat să vadă Cartea este cel mai puțin în măsură să-i deslușească taina: lui Gauche, înlănțuirile de semne nu-i spun nimic de vreme ce el nu poate citi. A nu ști carte devine astfel a nu afla Cartea. Băiatului căruia îi fuseseră refuzate în același timp știința scrisului și darul vorbirii își capătă glasul la contactul cu
Poveste din vremuri apuse by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15414_a_16739]
-
receptor. Nu e exclusă eventualitatea că Josef K. se află mai departe sub imperiul reveriei și visează doar că a visat. Pe o ambiguitate a privirii se sprijină acțiunea: pe de o parte, cadența întîmplărilor dă la iveală raporturi de înlănțuire încordată, înfățișate însă ca plauzibile, de necontestat, iar pe de altă parte, totul poate fi și o halucinație ce premerge sculatului din pat. O ipoteză ar fi, deci, că eroul, cu ochii întredeschiși, cu pleoapele căzute, nu a ieșit în
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
idee materializată extraordinar de decorul scenografei Diana Ruxandra Ion. Lasciv și senzual, plin de vinovății acumulate, spectacolul are o construcție extrem de riguroasă, care nu-i permite, nici o secundă, să alunece în prăpastia vulgarității. Deși ar fi fost atît de ușor. Înlănțuirea situațiilor aduce pe scenă o linearitate și un soi de imponderabilitate a pașilor. Sublimă iluzie. În spatele acestei aparențe se află investigația regizorului, care sapă în interiorul visceral al fiecărui personaj, care încearcă să descopere ce se întîmplă în profunzimea unui mecanism
Lanțul slăbiciunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15503_a_16828]
-
sat și oraș. Dar și dintre om și neom. E vremea securistimii pusă pe afaceri, singura categorie - ca și în 1989 - pe care relațiile de tip comunist o jena. în rest, boborul visează la un Crăciun etern, la o nesfârșită înlănțuire de sărbători, de mers cu plugușorul, steaua, sorcova ori cu pluta. Intrați în derivă, nu mai credem în nimic. O fi trecut Dablăiu prin București, dar dolari a uitat să ne lase în bocăncei. E un alt fel de a
De la mersul cu plugușorul la mersul cu pluta by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14368_a_15693]
-
cu adevărat: unde, cînd, de către cine. Și totuși, chiar pînă la realizarea unui mare proiect, cred că putem aminti sau presupune cîteva lucruri simple. În primul rînd, că diferența dintre hiat și diftong nu e chiar atît de clară în înlănțuirea spontană a pronunțării; pe baze acustice, vorbitorii unei limbi vor decide uneori greu, în fața aceleiași secvențe, pronunțate de altcineva, natura ei silabică. În afara unei situații experimentale, substituirea unui hiat (recomandat de norme) cu un diftong trece neobservată. Sentimentul încălcării unei
Ortoepie culpabilizantă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14141_a_15466]
-
conștientizarea acestui eșec se situează în chiar prelungirea experienței de la Auschwitz, agravată în plus de întoarcerea în țara natală plonjată într-un nou totalitarism, comparabil cu cel al nazismului. Întoarcerea în Ungaria este simțită ca un nou "blestem", ca o înlănțuire de eșecuri și de nenorociri ce alcătuiesc de acum viața lui Kertész: mai întîi moartea tatălui, deportat și el, apoi faptul de a fi privat de o locuință, de a rămîne fără serviciu, de a resimți eșecul mariajului legat de
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
deformatoare (care, însă, fiecare se pretindea fidelă) capătă contururi și dimensiuni atât de diferite de cele reale." Iar, pe de altă parte, ca un adaos din partea cititorului încântat și provocat de calitatea spectacolului pus în scena cărții prin citate și înlănțuirea lor de către un regizor avizat, care se vădește a fi Dorina Grăsoiu, reconstituind paginile marcate de ingenuitate, luciditate, agresivitate, anecdotă, violent fanatică sau numai informativă, a unui bun cunoscător, care știe ce și unde să caute, cum să judece, să
Citirea periodicelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14167_a_15492]
-
dispunem de foarte multe date: în primul rînd, de o analiză exhaustivă a modului în care construcția în cauză a fost prezentată, de-a lungul timpului, în gramaticile și în manualele școlare românești. În momentul de față, evaluarea normativă a înlănțuirii de genitive este cuprinsă pe scurt și în aspectele sale esențiale în Gramatica pentru toți a Mioarei Avram: Se recomandă evitarea mai multor genitive la rînd, îndeosebi a celor cu structură formală asemănătoare. Construcții ca grădina vecinului colegului fiului meu
Lanțul de genitive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14227_a_15552]
-
pr. «cartea nașterei lui Is. Chr., fiului lui David, fiului lui Abraam», cu șeasă genetivi de dependență, cu aposite cu tot" (în Opere, II, 1992, p. 272). Peste cîteva pagini apare însă recomandarea clară și motivată de a se limita înlănțuirea: "Însă și numele pus înainte poate să depindă de alt precedente și așa să fie și el pus asemenea în genetiv, pr. (...) facerea semnului crucei; verdeața ierbei cîmpilor; frumusețile florilor plantelor etc., și așa mai încolo, estinzînd numărul numelor cu
Lanțul de genitive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14227_a_15552]
-
a exemplelor oferite de monografiile-biografii, semnate de G. Călinescu (Mihai Eminescu, Ion Creangă, Nicolae Filimon, Grigore Alexandrescu), Eugen Simion, în studiul introductiv G. Călinescu, biograful la ediția din 2002 a lucrării Viața lui Mihai Eminescu,1) se desfășoară într-o înlănțuire de planuri, de o cumpănită distanțare interpretativă. Fac asemenea remarcă deoarece numai cine este încredințat și atașat, prin valoare, de o operă ori de un autor, se lansează în hieratismul sever al cumpănirii în planuri concentrice a naturii vii care
"Nimic fictiv" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15155_a_16480]
-
una de recul, impulsul descriptiv, obiectiv, se răsfrânge de fiecare dată asupra lui însuși, devenind oglinda propriei subiectivități: „Strugurele/ ciorchin/ de ochi/ ce te privesc/ ca și cum n-ai exista” (În vie). Versurile sumare, inegale ca expresivitate, se întrupează dintr-o înlănțuire de corespondențe, țintind să cuprindă totul, să recreeze o armonie pierdută, să unifice percepția - încercare pe cât de îndrăzneață, pe atât de nerealizabilă. Comparativul cum separă în măsura în care apropie, de unde și tensiunea permanentă a poeziei Daniel Tei, Destine..., Editura SemnE, București, 2003
De vorbă cu… by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13468_a_14793]
-
asupra lumii. Este inițiatorul unei specii literare numite "greguería", definite ca "metaforă plus umor" și ca "esența a tot ce rămîne, tot ce trăiește, tot ce rezistă între decădere, aciditate și coroziune", un paradox care arată, prin modul imprevizibil al înlănțuirii ideilor, o nouă față a lucrurilor (Greguerías, 1918, Flor de greguerías, 1933). A scris o serie de romane fragmentare și inovatoare (Văduva albă și văduva neagră, El Gran Hotel, Rebeca), povestiri, teatru, biografii de scriitori și artiști, studii despre fenomenul
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
de a-și întipări ritmul în curgerea cuvintelor și obișnuința de a căuta peste tot expresii memorabile îi preschimbă în niște virtuoși ai spațiilor înguste. O lipsă de suflu narativ și o inapetență pentru alungirea frazelor pînă la pragul unor înlănțuiri sintactice bine închegate le împrumută o parcimonie expresivă a dozelor concentrate. Poeții scriu îndesat, metaforic, în înghesuiri punctuale de cuvinte sonore, de aici senzația că, atunci cînd trec la registrul prozei, ușurința lor verbală nu poate depăși limita insulelor semantice
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]
-
vrei să i-o împărtășești. Cînd reușești acest lucru, ținta scrisului este atinsă: cititorul îți va urmări nuanțele vizualizînd la propriu imaginile pe care i le transmiți. El nu va mai vedea cuvinte, ci va vedea imagini, ca într-o înlănțuire cinematică asemănătoare cu secvențele dintr-o peliculă de film. Iar la sfîrșitul lecturii, dacă este întrebat ce a nume a reținut din articolul sau eseul pe care abia l-a terminat, cititorul îți va vorbi de imaginile aflate în afara textului
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]
-
folosindu-i propriile cuvinte și recurgînd cît mai mult posibil la citate extrase din cărțile lui. Senzația e cea a unui dicționar în care Noica este explicat prin el însuși, fiecare concept fiind lămurit cu ajutorul altor concepte nicasiene într-o înlănțuire circulară a cărei consistență este una bine legată. În al treilea rînd, dicționarul este unul de cuprindere exhaustivă: nu e nici un termen important nicasian care să fi scăpat autorilor în lista de concepte pe care au inserat-o în lexicon
O lucrare de referință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10456_a_11781]
-
Iar în cazul lui Dragomir, o astfel de gîndire se desfășoară în patru etape: prin izolare, prin înșurubare, prin cristalizare și prin recurență. Toate aceste etape, veritabile procedee de analiză a unei probleme filozofice, sînt parcurse de Dragomir într-o înlănțuire strictă. Să le luăm pe rînd: Cînd se apleacă asupra unei probleme legate de timp - de pildă, momentele timpului (prezent, trecut, viitor), relația conștiinței cu "acum-ul" vieții noastre, repetiția, succesiunea, periodicitatea, liniaritatea sau circularitatea timpului, creșterea sau trecerea ca
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
cel mai important postulat: „este de-ajuns ca o carte să fie posibilă pentru ca ea să existe”. Tocmai pentru că acest catalog nu poate fi propria imagine a Bibliotecii, Borges formulează credința în Cartea Unică care presupune cu necesitate varianta unei „înlănțuiri de silabe secrete, a formării unei limbi absolute sau a unei litere cosmice - Aleph - care stă la baza structurării fărâmițate a limbilor omenești” 5). Din amalgamul tuturor combinațiilor posibile ale alfabetului, e imposibil să nu se desprindă cel puțin una
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
Tudorel Urian Comunicăm. Ne imaginăm că sîntem pe aceeași lungime de undă cu cel căruia ne adresăm. Înșirăm cuvinte, sintagme, expresii, fără să zăbovim prea mult cu gîndul la ceea ce se află în spatele unor înlănțuiri de vocabule care au ajuns să ne sune familiar. Mai mult decît atît, prin învățarea unor reguli gramaticale fundamentale și a cîtorva sute de cuvinte mai mult sau mai puțin uzuale putem să ne facem înțeleși și într-o limbă
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
în mod paradoxal, atât escaladarea hotărâtă a tărâmului normalității, cât și deambularea candidă pe cărările stranietății. 2. Destindere pentru că totul se leagă, totul este necesar, mărturisind totodată că nimic nu este statornic, definitiv, că nu există decât convenții, reguli de înlănțuire a evenimentelor și fenomenelor ori că dorința poate fi mai plină de farmec decât împlinirea, iar ceea ce speri este mai atrăgător decât ceea ce ai. 3. Povară deoarece hrănește o ambiguitate de tipul: nici privilegiu, nici subordonare, simțindu-se ca un
... și punctuație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12117_a_13442]
-
Ceaikovski: Temă cu variațiuni și un Pas de deux, scris cândva de Ceaikovski ca o inserție la Lacul lebedelor. Deși a creat în manieră clasică, Balanchine a fost un mare inventator de posturi necunoscute până la el și de moduri de înlănțuire a mișcărilor, în foarte strânsă legătură cu muzica, desenul dansului său vizualizând, pe scenă, temele orchestrei. Mișcările atent cizelate, dar abstracte, cer o execuție de maximă finețe, pe care Shoko Nakamura și Jurgon Wagner nu au atins-o, în partea
Dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/12165_a_13490]
-
saturat de invenții bune și derutante. Cum articulările inițiale între cele 10 tablouri sunt flexibile, permisive, Mozart nu suferă prin inadecuare. Cu tot ce mișcă, chiar și aiurea, pe scenă. Public matur, care crede de mult în toate multiplicările de înlănțuiri obscure din Tannhäuser; public tânăr, dispus să se amuze la Don Giovanni, foarte "giocoso" în drama așa interpretată pe scenă. Eclat-ul operei wagneriene se impune imediat în simfonie: orchestra în uvertură, orchestra în orgia sonoră (Baccanala), evocare a infernului
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]