118 matches
-
Dragoș Bucurenci Acum câteva zile, presedintele declară că eșecul referendumului nu e și eșecul domniei sale. Am citit frază înlemnit. Nu vorbea același președinte care ne chema cu matură în mână la referendum? Atunci al cui e eșecul? Parcă văd. Nici nu se va răci bine ultima urna de vot și cineva se va trezi să dea iar vină pe
Demisia poporului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82911_a_84236]
-
inițiată de reprezentantul minorității turce. Am aflat că tot noi, poporul, n-am știut să răspundem strigatului de lebădă al Republicii. Mai să fie... Acum câteva zile, presedintele declară că eșecul referendumului nu e și eșecul domniei sale. Am citit frază înlemnit. Nu vorbea același președinte care ne chema cu matură în mână la referendum? Atunci al cui e eșecul? Nu-mi spuneți, știu, tot noi suntem de vină... În cazul acesta, dați-mi voie să vă propun o soluție. Nu e
Demisia poporului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82911_a_84236]
-
-ți duci crucea. bună, rea, mai lungă sau mai scurtă, grea sau ușoară, e crucea ta și a noastră, a celor sub 22 de milioane. și mă mir k nu te-ai învățat ink cu demagogia. eu nu mai rămân înlemnit atunci când apare boc (alias emil bobu) și spune k ar tb să luăm în considerare votul celor 4 milioane de votanți la referendum, după ce la referendumul pt constituția româniei (de prin 2004) strigă în gura mare k nu se poate
Demisia poporului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82911_a_84236]
-
Nu mai ai dreptul să critici sistemul atâta vreme cât ești pasiv la ce se întâmplă. Aș propune să ți se ridice definit dreptul la vot. “Acum câteva zile, presedintele declară că eșecul referendumului nu e și eșecul domniei sale. Am citit frază înlemnit. Nu vorbea același președinte care ne chema cu matură în mână la referendum? Atunci al cui e eșecul? Nu-mi spuneți, știu, tot noi suntem de vină...” poate (eu spun că e chiar foarte probabil) se refea la faptul că
Demisia poporului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82911_a_84236]
-
pierderile enorme suferite, ar fi fost cu mult mai mici, iar victoria, - clară. Toți înghețaseră, cu neveste cu tot. Stalin nu zice nimic, se scoală de la masă, iese afară în grădină, se plimbă ce se plimbă acolo, pe când toți așteptau înlemniți. Cu un trandafir în mână, el se întoarce, se apropie de nevasta colonelului și îi întinde floarea. Cu buzele, pe sub mustața lui groasă, tiranul își sugea un deget înțepat de un spin. Dar, câte tragedii, câte suferințe în acest secol
Mecanica lacrimilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14060_a_15385]
-
Sfântului Ilie și e pentru prima dată în existența sa când i s-a comunicat oficial acest lucru. Iar Testviteanul nu se mai întreabă ce și cum, ci sloboade un trăsnet cu trei focoase direct spre clădirea Cotroceniului undeeee... Aproape înlemniți, stăm amândouă familiile în sufragerie uimindu-ne că Megavijănu' nu numai că rezistă calamității, dar reușește să țină în poziție cât de cât verticală pe cele trei fantome cărora abia li se deslușesc fețele... -Auzi, bădițule, ăștia nu cumva-s
Berbecuții și pierderea conștiinței by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10421_a_11746]
-
toți spectatorii. Și toaca bate din ce în ce mai repede. Și, dintr-o dată, sare poetu' de-acolo, de la treizeci de metri înălțime, drept într-o cristelniță obișnuită, umplută numa' pe jumătate cu apă de botez. Aoleuu, Doamne! Triplu salt mortal! Că rămîn înger-îngerașii înlemniți. Și iese poetu' teafăr, zîmbind și salutînd publicul. Iar dresoru' îi și pune aureola pe cap. Drept recompensă. Ștampila aia de calitate a luminii."( Arta Popescu) Sau cînd stăteam cu toții pe scenă, actori și spectatori, înghesuiți într-o imaginară stație
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
nu moară iepurele? Iepurele moare! - Iepurele nu poate să moară! Poate să se deghizeze, dar de murit nu moare! Iepurele poate să stea pe jos, să facă viermi și să adune muște! Dar iepurele nu moare niciodată!". Tipul de limbaj înlemnit și acela de raționament frust spun totul, fără ezitări. De fapt, ceea ce face acest roman plăcut la lectură este poeticitatea sesizabilă în fiecare rând. Deasupra a tot ce se întâmplă sau nu în roman, privirea este lirică, atentă la elemente
Copiii marelui U.R.S.S. by Iulia Iarca () [Corola-journal/Imaginative/9046_a_10371]
-
mai avem bani de pâine.” Instinctiv, am întors capul. O femeie simplă, îmbracată sărăcăcios, dar curat, cu o puștoaică blondă, cu ochi mari, albaștri. „- Te rog, ai promis că anul ăsta va veni Moșul și ne va aduce bunătăți....” Stăteam înlemnită, cu rotița de cașcaval în mână. Copila ținea în mână o punguță cu dropsuri. O priveam și nu-mi venea să cred, că poveștile pe care le auzisem erau adevarate. Copilul a lasat punguța cu bomboane pe raft și, trasă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93942_a_95234]
-
Romanță de iubire demodată Marta Catargiu este fiică de profesoară de română, așa că în casa copilăriei ei de lângă București, de fiecare Mărțișor sau final de an școlar, ca și în alte zile festive, mai apăreau ca din senin o balerină înlemnită grațios, o doamnă cu rochie mângâind un cal cu coama-n vânt, un animăluț sau o vază superînflorată. Din porțelan. De Alba Iulia sau de China și în funcție de noblețea provenienței și de subțirimea materialului, noile bibelouri le uzurpau locul în
Agenda2003-32-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281355_a_282684]
-
un ochi mărit de groază și terifiat de vizualizarea anticipativa a ceea ce se va întîmpla. Fiecare personaj știe exact cînd l-a văzut ultima oară pe Santiago, pentru ca, odată anunțată moartea, nimic nu se mai face întîmplător în această lume înlemnita în așteptare. Ca atare, nu numai că putem reconstitui cu detalii uluitor de precise ultimele ore din viața celui ce va fi ucis, dar putem, totodată, să refacem tot atît de amănunțit, acel segment din viața fiecărui personaj, pe durata
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
ea. Și nici la România. Decît transcriind poezia lui Alexandru Busuioceanu despre dorul de țară, spuneți atît: "Acesta mi-era orizontul pînă în 1958, cînd odată cu arestarea mamei, s-a întins umbră peste peisajul imaginar. Și a intervenit o tăcere înlemnita." Ați cenzurat, distrus și însemnările avînd în centru aceste dureroase subiecte? M.L.: N-am cenzurat, nici n-am distrus însemnările privind tragedia mamei. Nu le-am scris. Tăcerea a fost cu adevarat "înlemnita". Dumneavoastră care ati scris cartea pe care
Interviu cu Monica Lovinescu by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/17573_a_18898]
-
peisajul imaginar. Și a intervenit o tăcere înlemnita." Ați cenzurat, distrus și însemnările avînd în centru aceste dureroase subiecte? M.L.: N-am cenzurat, nici n-am distrus însemnările privind tragedia mamei. Nu le-am scris. Tăcerea a fost cu adevarat "înlemnita". Dumneavoastră care ati scris cartea pe care, cum am mărturisit-o de mai multe ori, am fost incapabilă să o scriu eu, puteți înțelege prea bine ce s-a petrecut atunci cu mine. De altminteri mai multe pagini din "La
Interviu cu Monica Lovinescu by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/17573_a_18898]
-
tocmai cu el, cu acest individ jalnic care îl scoate zilnic din sărite, se nimerește să aibă ceva fundamental în comun. Pe Masenka. Cedînd într-o bună zi efuziunilor profesorului și acceptînd să vadă portretul soției mult așteptate, Ganin constată, înlemnit, că femeia este aceeași cu marea iubire a vieții sale. Ceea ce urmează este o așteptare în paralel, ca la un circuit electric, numai că firele conectate funcționează într-atît de diferit încît rezultatul este un soi de implozie a întregului circuit
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
dezvoltarea ei, trebuind doar să opereze cu concepte necontradictorii care să se afle în relații precise, ordonate prin definiții, cu conceptele introduse anterior, care sunt deja folosite și consacrate” (p. 188) Iată genul de exprimare care face din matematicieni spectrele înlemnite ale unor banalități crase. Noroc cu Richard Dedekind, care nu numai că împărtășește aceeași augustă încredere în măreția speciei, dar mai are și virtutea conciziei: „Numerele sunt creații libere ale minții umane.” (p. 188) În schimb, Roger Penrose, un fizician
Paternitatea numerelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4488_a_5813]
-
mai privi încă o dată la Gheorghe, dădu să spună ceva, apoi ieși, la fel de grăbit cum venise cu o zi în urmă. Florin salută militărește, aminti ceva de Petrache și-l urmă pe primar. Dar tu, Gheorghe, ce ai rămas așa înlemnit? Dezbracăte imediat și treci la culcare! Destul cu băutura și cu... Nu închide ușa! Las-o să intre aer curat... Dacă dau procesul, te scol eu, dar nu cred că vor avea curajul s-o facă. Tu ce spui? Vor
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
mine, sunt și ceilalți copii de față, trage cearceaful de pânză peste fața ei, țip ca un animal, nuuuuuuuu, pe masă carafa de apă a devenit uriașă, ia cana și aruncă peste femeie, aceasta tresare într-un suspin, mă uit înlemnită la ea, ar trebui să fac ceva, totul a înțepenit, suntem statui de piatră, statui de nisip, o gălăgie cumplită umple casa, au venit vecinii, când au venit vecinii, și de ce, cine i-a chemat, copila se uită desfigurată de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mărunțiș În poșetă. Tinerii din Ford se sărutau. Mustăciosul pândea concentrat lumina semaforului. Atunci, capota mașinii s-a deschis, l-a hăpăit scurt pe băiat și s-a trântit la loc. Apoi s-a făcut verde. Câteva secunde, am rămas Înlemnit, Întrebându-mă dacă nu cumva fusesem victima unei halucinații. Deși incredibilul fapt se petrecuse În mijlocul aglomerației, nimeni nu părea să-l fi observat. Înviorate de aprinderea luminii verzi, mașinile vâjâiau deja pe banda din stânga, prin intersecția care se dezmorțise brusc
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mângâie cea mai sensibilă zonă erogenă a băiatului, mișcările ei ce-și măreau ritmul și intensitatea s-au stins Într-o cutremurare de final, fata a rămas așa un timp, apoi s-a Întors supărată către Va și văzându-l Înlemnit și incapabil de a-și explica despre ce este vorba și de ce miracolul a fost Înlocuit cu pierderea stării de grație, Întrebându-se În gând „ce a fost asta și ce va urma!”, fata a rostit Împăciuitoare: Hai, lasă, nu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
încât nici ei - nici măcar ei, studenții! - nu mai au timp să vadă ce frumos au ruginit frunzele și ce spectacol multicolor oferă cerul la asfințit, pe gratis. Treptat apar în autobuz diverși funcționari. Cei între două vârste sunt apatici, obosiți, înlemniți clar pe dinăuntru. Cei mai tineri sunt îmbrăcați în costume închise la culoare, poartă lap-top-uri în mâini și pe chip o autosuficiență pentru care îi invidiez sincer. Eu n-am avut-o niciodată. Majoritatea vorbesc doar despre carieră. Atunci când pomenesc
Să nu vinzi pianul! by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Journalistic/7863_a_9188]
-
joace non-stop exersându-și zâmbetul de gumilastic. Un scurt moment de nedumerire: dorind să-și ridice portofelul de jos, o tânără admiratoare își ciocnește fundul de al lui. Stupoare. Artistul stă pe gânduri, să se supere sau să zâmbească? Ziariștii înlemniți ca și fata care a comis gafa așteaptă ca actorul să ia o decizie. În fața aparatelor de fotografiat soluția nu este decât una singură. Logica reclamei câștigă încă o dată, actorul zâmbește cu toți dinții, pe sub mustața fir, ca de bărbier
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]
-
lor, la Kremlin, ,tătucul suprem" se vede contrazis fățiș de un colonel în legătură cu tactica aplicată la o luptă: ,Stalin nu zice nimic, se scoală de la masă, iese afară în grădină, se plimbă ce se plimbă acolo, pe cînd toți așteptau înlemniți. Cu un trandafir în mînă, el se întoarce, se apropie de nevasta colonelului și îi întinde floarea. Cu buzele de sub mustața lui groasă, tiranul își sugea un deget înțepat de un spin". Fața suavă a cinismului... Să aibă oare dreptate
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]
-
pe domnul Prim-ministru la televizor și l-a auzit spunând că acest an va fi mai bun, a ținut un spici, e drept cam funebru, dar în orice caz sincer și care, vorba prietenului, ne-a lăsat speechles, adică înlemniți și muți. La urmă, după ce am păstrat un moment de vreo oră pentru reculegere, Haralampy a șoptit: - Așa să-l ajute Dumnezeu! Durerea noastră sufletească începuse cu scăderea treptată a poftei de mâncare, mai ales după ce vizitasem în repetate rânduri
Țara lu' piepți de pui și a pensiilor de lux... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10856_a_12181]
-
că fu nevoit să ridice un picior de la podea. În timp ce căuta să se sprijine de ceva cu acest picior, se propti în masă și o răsturnă. Câteva secunde zgomotul căderii se auzi straniu în liniștea casei, iar noi rămaserăm cu toții înlemniți, trăgând cu urechea și ținându-ne respirația. Pe fereastra care se lumina se zăreau niște vrăbii așezate pe liniile de telegraf, care păreau fire de sârmă ghimpată. Începui să ridic masa căzută, cu infinite precauții ca să nu produc nici un zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
îți pare o străină...! Dominantul sens al gândului când te afli în apropierea sa este un cert sentiment de plăcere și o tendință de a aborda un comportament de familiaritate, pentru că nu poți să placi pe cineva și să taci înlemnit! Greșești, însă! Carmen Movileanu, una dintre doamnele de televiziune cele mai frumoase în deplinul sens al cuvântului îți recompensează cel mai bine timiditatea, această onestitate a sufletului, redându-ți elanuri viguroase ale gândului, pentru că lasă o amintire foarte frumoasă oricui
CARMEN MOVILEANU. CONVERSÂND CU EA LĂUNTRIC... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364765_a_366094]