396 matches
-
stăteau îngenunchiați la capătul drumului. Bărbatul și copilul nu făceau nimic; stăteau și priveau la drumul care tocmai se sfârșea și care nu ducea niciunde. Totul în jurul lor era încremenit de parcă și timpul se oprise în loc. Priveau amundoi atât de înmărmuriți la spațiul ciudat care nu avea depărtări. Acel loc, fără zări și orizont li se părea atât de înfricoșător după cum se înfățișa și expresia feței lor. Îngerul privi la bărbatul însoțit de copil care tocmai picase pe gânduri. - Oare ce
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1415787563.html [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
persoana Mântuitorului lumii Iisus Hristos. Acest fapt se numește Teocrație ortodoxă, exercitată sub sceptrul ecumenicității creștine. Aruncând privirea pe Epistola imperială trimisă de Constantin lui Saporie, împăratul perșilor în care face referire la grija lui Dumnezeu față de poporul său, rămânem înmărmuriți de plăcuta uimire, privind caracterul său profund ortodox, privind demnitatea sa de conducător ales, cum la puțini monarhi creștini, pravoslavnici le-a fost dat s-o aibă, privind mesajul duhovnicesc și eruditul cuvânt de învățătură: Păstrând credința dumnezeiască, câștig lumina
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
-l dai. Am șase încercări, doar un singur caracter, Una din ele este drumul sigur către cer. Un glonț ucigător și cinci inconștiente, Îmi rămâne o speranță din cinci adiacente. Cu un zâmbet rece și țeava pusă-n tâmplă, Priviri înmărmurite la gândul că mi se întâmplă. Trăiesc ultima clipă, care poate mi-a rămas, Apăs!.. și-un clac rece, mai scoate din mânecă un as! Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Ruleta Rusească... / Mihail Janto : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
RULETA RUSEASCĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 by http://confluente.ro/mihail_janto_1424593918.html [Corola-blog/BlogPost/382409_a_383738]
-
pentru montarea unei canapele, dar asta pe parcurs. Nici nu știa dacă are voie, fiind doar chiriașă, nu proprietară de drept. Ușa din dreapta holului de la intrare înseamnă că dă în camera propriu-zisă se gândi ea. Când o deschise a rămas înmărmurită de surpriza spațiului existent. Era generos și avea și balcon, numai că intrarea în balcon se făcea prin bucătărie. Ajunsă în dreptul ferestrei începu să viseze cu ochii deschiși ce perspectivă putea să aibă peste câtva timp, după terminarea organizării de
ROMAN , CAP. PAISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1454746353.html [Corola-blog/BlogPost/354019_a_355348]
-
Ștefan a fost distrus, și-a revenit abia după un an de zile. Ajunsese o epavă. Ilinca rămase cu lingurița cu înghețată spre gură fără să mai facă vreo mișcare și cu ochii ficși spre Gicu, schimbându-se la față. Înmărmurise ca o statuie. ( va urma) Referință Bibliografică: Poveste de inceput de primavara (VIII) / Vasilica Ilie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 673, Anul II, 03 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Vasilica Ilie : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
POVESTE DE INCEPUT DE PRIMAVARA (VIII) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 673 din 03 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Inceput_de_poveste_de_primavara_viii_vasilica_ilie_1351967251.html [Corola-blog/BlogPost/351249_a_352578]
-
Dumnezeu, dintre Creație/Poesie și Creatorul/Poetul său: „Să ne iubim! Apocalipsa vine/ Abia atunci când holdele, bogate,/ Se vor pleca de rod străluminate:/ Troițelor din noi cin’să se-nchine?// S-au stins demult foșnirile rotate,/ Pândarul Clipei suduie lavine,/ Înmărmurind tăcerea - ce rușine!/ Din ciutura iubirii curg păcate!// Nu mă privi cu ochii depărtării,/ Jăraticul mai pâlpâie în vatră:/ Salvează-mă, nu mă lăsa pierzării!// La zid sunt pus! Turbații câini mă latră/ Sub greaua cruce, Doamne, a trădării/ Și
FIIND 365 + 1 ICONOSONETE, DE THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 by http://confluente.ro/Fiind_365_1_iconosonete_de_nicoleta_milea_1392311260.html [Corola-blog/BlogPost/364104_a_365433]
-
Les contes” d’Hoffmann. Acasă a rămas bătrânul lor tată, așteptând întoarcerea lor. Deodată se lățește vestea că arde teatrul Ring, ajungând până în camera bătrînului. Un amic intră repede și întreabă de fete ,,Du-te și le adu”, răspunde bătrânul înmărmurit pe scaun și rămâne tot așteptând. A doua zi el se pune a căuta și deodată cade lovit de apoplexie. Fiind paralizat pe jumătate și fără grai el zace acum și face necontenit semn, chemând pe fiicele sale cari sunt
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena by http://uzp.org.ro/un-reportaj-ocazional-eminescu-descrie-incendiul-unui-faimos-teatru-din-viena/ [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
fiind trase, era întuneric. Aprinse lumina. Iar nimic! Din casă nu ieșise. Ușa era încuiată, iar cheile erau la ea, în buzunarul șorțului. Le pipăi mașinal. Atunci, unde să... Dar nu-și termină întrebarea, căci, aruncând-și privirea spre tablou, înmărmuri! Locul vulpanului fusese luat de nepoțel. Doamne, da, era chiar el! Din pădurea bântuită de vânt, neagră și potrivnică, privirea copilului era chezășia groazei provocate de singurătatea primită ca răsplată. Referință Bibliografică: TABLOUL / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
TABLOUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1422691133.html [Corola-blog/BlogPost/377037_a_378366]
-
zâmbetul involuntar apărut în colțul gurii, după care s-a adresat sălii cu vocea-i sobră, inconfundabilă: - După toate cele declarate și prezentate, dau ultimul cuvânt inculpaților. Ia spune măi, „cobra”, ce declari în legătură cu... Nu a terminat fraza. Îl privea înmărmurit pe cel numit cum sare cu o iuțeală și îndemânare demnă de invidiat peste grilajul de lemn al țarcului și din două salturi parcurge distanța de aproape șase metri până la el și-l prinde strâns de reverul robei. Mult mai
SUB IMPERIUL FRICII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Sub_imperiul_fricii_2_.html [Corola-blog/BlogPost/355150_a_356479]
-
iar păsărica a cântat tot timpul. După ce am scos plăcinta rumenită afară, ea a zburat. - Ce părere ai, Mihai? l-am întrebat pe soțul meu. El, care își făcea rar semnul crucii și nu știa să spună rugăciuni, a rămas înmărmurit de uimire. - Asta a fost într-adevăr o minune! a exclamat. Când unchiul Zaharia s-a întors acasă de la biserică ne-a povestit de ce a întârziat; începuse slujba și nu a vrut să-l deranjeze pe preot, a trebuit să
MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 by http://confluente.ro/Proza_0.html [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]
-
ca pe tine, o cheamă Mirela și-o iubesc foarte mult. I-am povestit despre tine și i-am spus că noi doi o vom termina, doar că-mi este foarte greu, pentru că vă iubesc pe amândouă." Ea a rămas înmărmurită de tupeul, de îndrăzneala cu care i-a povestit despre cealaltă Mirela, mai ales de a doua mărturisire, că le iubește pe amândouă, care o lăsă fără respirație, pur și simplu. Nu-i venea să creadă că i se întâmplă
CEALALTĂ MIRELA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1394886841.html [Corola-blog/BlogPost/353615_a_354944]
-
terminasem de cules ierburile și cu coșul doldora veneam pe cărare privind la bobițele de mărgăritar presărate pe flori și pe firele de iarbă, când am văzut un călăreț în zale care s-a oprit lângă mine. La început am înmărmurit, însă curând mi-am venit în fire. LIA: Dacă a fost vreun oștean de al lui Vodă? BĂTRÂNA: Sigur nu a fost vreunul dintre oștenii lui Vodă pentru că în viața mea de peste optzeci de ani am văzut mulți oșteni și
VESTITORUL- PIESĂ DE TEATRU-FRAGMENT-DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Vestitorul_piesa_de_teatru_fragment_de_al_florin_tene_1352877105.html [Corola-blog/BlogPost/345212_a_346541]
-
ciocârlia, Atât în cer, cât pe pământ, Mustește-a primăvară glia, Plină de farmec și descânt. Aici e aripa de vis Pe care o cânt, pe care-o caut, Când dimineața și-a deschis Petala-n cântecul de flaut. Frunzelor înmărmurind Nu li se mai leagă jocul Când peste bolțile de-argint A căzut din cer norocul. La noi acum e dansul pur Al păsărilor în nuntire, Ce se răsfață în azur Într-o feerică plutire. Stele umede prin rouă, Luna
LA NOI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1490255640.html [Corola-blog/BlogPost/379083_a_380412]
-
plângea cu capul plecat, cuprins între palme. M-a întrebat unde am lăsat iezii, că se duce să-i ia înapoi, că dădu telefon fetelor la Craiova și se tăvălesc, și plâng, de nu le mai poate opri nimeni. Am înmărmurit. Nu știam cum să ies din încurcătura asta. Am pus capul pe pernă, să meditez, dar am adormit. ION I. PĂRĂIANU Romanești, 30 iunie, 2014. Referință Bibliografică: IEZII DE CĂPRIOARĂ - Partea a II-a / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN
PARTEA A II-A de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_i_paraianu_1404140213.html [Corola-blog/BlogPost/360009_a_361338]
-
pentru montarea unei canapele, dar asta pe parcurs. Nici nu știa dacă are voie, fiind doar chiriașă, nu proprietară de drept. Ușa din dreapta holului de la intrare înseamnă că dă în camera propriu-zisă se gândi ea. Când o deschise a rămas înmărmurită de surpriza spațiului existent. Era generos și avea și balcon, numai că intrarea în balcon se făcea prin bucătărie. Ajunsă în dreptul ferestrei începu să viseze cu ochii deschiși ce perspectivă putea să aibă peste câtva timp, după terminarea organizării de
GARSONIERA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Iubire_interzisa_roman_cap_stan_virgil_1386083523.html [Corola-blog/BlogPost/363020_a_364349]
-
una câte una. Erau de fapt ... stelele din privirile oamenilor! Ale oamenilor îndrăgostiți de dragoste, îndrăgostiți de frumos. Rostind cele mai frumoase cuvinte din lume: JE T'AIME. Artista, postată pe una dintre treptele scenei, era pur și simplu înmărmurită. Înmărmurită de emoția de a-și vedea cântecul rostit de miile de oameni, într-un singur glas. Oameni, care se transformaseră în torțe ... în torțe vii! Mi-am odihnit privirea, retrăind acele momente! Mi-am simțit ochii, plini de rouă. De
SINGURA CERTITUDINE ... SĂ FIE, OARE, O INCERTITUDINE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Gheorghe_a_stroia_singura_certitudinesa_fie_oare_o_incertitudine_.html [Corola-blog/BlogPost/367314_a_368643]
-
de osândă, Prin amânări de primăveri Noi iernii îi plătim dobândă. Se răzvrătesc îngerii-n cer De frigul lumii compromise, Plâng merii înfloriți sub ger Tribut de fructe interzise. Prin codrii verzi și înfloriți Au înghețat privighetori Și cântă cucii-nmărmuriți De geruri care dau fiori. Iar rândunelele cerșesc Prin cuiburi căldură divină Din candele de mir ceresc Măcar o rază de lumină. Pe iarba verde și pe floare Tronează gheața nemiloasă Ni-i visul o speranță călătoare De primăvară mai
ANOTIMP CONFUZ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 by http://confluente.ro/stefania_petrov_1492810797.html [Corola-blog/BlogPost/382965_a_384294]
-
metri spre ușa de intrare dinspre hotel Cleopatra, unde au găsit o masa lungă liberă. - Fato, ce tupeu pe ei, deschise și Cristina pentru prima dată gura plină cu cartofi pai. Cât au stat cei doi la masa lor, era înmărmurită de frică. Mai avea puțin și se scăpa pe ea. Cum pot unii să fie așa de nesimțiți? Dacă nu-i alungai nu știu ce mă făceam. Când a trecut ospătarul pe lângă masa lor Ana ia făcut semn și la abordat explicându
INTALNIRE DE GRADUL ZERO de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 by http://confluente.ro/Intalnire_de_gradul_zero.html [Corola-blog/BlogPost/348249_a_349578]
-
înghețat și pământul negru au împărțit-o în două și și-a luat fiecare ce-i aparține. Cine n-o cunoștea pe cântăreața de muzică folk Tatiana Stepa care cânta în Cenaclul Flacăra, condus de poetul Adrian Păunescu?! Lumea a înmărmurit, unii știau că era bolnavă, alții nu. Iar într-o zi s-a auzit că s-a stins! A tăcut, a plecat, lăsând amintirea și lacrima! Câți vor fi plâns atunci, câți mai plâng și azi, aducându-și aminte de
TATIANA STEPA. N-A SEMĂNAT ÎN VIAŢĂ CĂRBUNE, A SEMĂNAT FLOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1440915568.html [Corola-blog/BlogPost/372223_a_373552]
-
fi unic este într-adevăr cea mai împovărătoare misie pe care existența ți-o conferă, tu având responsabilitatea de a fi în permanență altfel, încercând să păstrezi demnitatea și esența mesajului artistic. Cu o cariera impresionantă, inegalabilul Tudor Gheorghe demonstrează, înmărmurind și salcâmii, că arta poate fi într-atât de limpede, de clară și complexă, încât însăși profunzimea ei uimește, năucește, într-un mod excepțional. În spectacol, alături de maestrul Tudor Gheorghe, va evolua pe scenă, într-un melanj melodios, orchestra ,,NOVA
TUDOR GHEORGHE IN CONCERT LA SALA RADIO de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1042 din 07 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Tudor_gheorghe_in_concert_la_s_rodica_elena_lupu_1383850106.html [Corola-blog/BlogPost/372343_a_373672]
-
i se răspundă. - Eu..., eu l-am văzut... Are explozie de cauciuc... N-a putut controla mașina... Se făcuse liniște deplină încă din momentul în care doctorul i-a vorbit omului accidentat, dar acum, auzind și înțelegând vorbele acestuia, toată lumea înmărmurise. Se auzeau doar respirațiile oamenilor. Se uitau unii la alții și nu le venea să creadă că au auzit cele spuse. - Domnule..., ai bastonul de nevăzător și... doi oameni care te cunosc din vedere mi-au spus că, într-adevăr
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1426757789.html [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
Mulțimea revărsată pe povârnișul Muntelui Măslinilor - afirmă exegeții - nu era, în marea-i majoritate, din Ierusalim. După Iisus Hristos se țineau scai orbii surprinși de strălucirea luminii, slăbănogii întremați, demonizații eliberați de locuirea răului și toți cei ce au asistat înmărmuriți la învierea lui Lazăr, în Metania. Așadar, după El se țineau locuitorii acelui sat dimpreună cu miile de pelerini, veniți din toate colțurile Iudeii, Galileei, Samarei și chiar de mai departe, spre a se închina la Ierusalim, la Sărbătoarea Corturilor
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Stelian_gombos_1397022855.html [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
romanilor, ar fi dorit-o de soție. Cine o vedea cu părul bălai împletit în cosițele ce-i atârnau pe spate, cu ochii precum seninul cerului, cu obrazul alb ca marmura și cu buzele roșii cu miresme de frăguțe, rămânea înmărmurit de frumusețea ei. Fata locuia într-o colibă la poalele muntelui, și avea o turmă de mioare pe care o ducea zilnic la păscut în poienile cu iarbă fragedă. Într-una din zile, vrăjită de culorile delicate ale florilor și
LEGENDA LUI DRAGOBETE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 by http://confluente.ro/Legenda_lui_dragobete_floarea_carbune_1361611226.html [Corola-blog/BlogPost/352049_a_353378]
-
cenușii, roz și violet, trăia un bătrân înțelept. Pe când păștea oițele în poiana în care fusese zămislit, băiatul s-a pomenit față în față cu acest Înțelept care i-a spus pe nume și l-a îndemnat să-l urmeze. Înmărmurit de surpriză, Dragobete l-a urmat fără a spune o vorbă. Devenindu-i ucenic, el a deprins învățătura tainică de a citi în Cartea secretă a Naturii. Astfel, recunoștea plantele de leac, știa a vorbi cu păsările, înțelegea semnele magice
LEGENDA LUI DRAGOBETE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 by http://confluente.ro/Legenda_lui_dragobete_floarea_carbune_1361611226.html [Corola-blog/BlogPost/352049_a_353378]
-
lucru. Apoi interveni - ” E un hoț, minte, mi-a furat ieri ceasul de buzunar”. Nu ți-e rușine, păcătosule, nu am vorbit noi zilnic la telefon? Nu ți-am spus eu mereu ce să faci?”, se supără piticul. Sala era înmărmurită. Se auzea doar o picătură ce cădea de pe o ramură pe pervazul ferestrei. Judecătorul făcu infarct. Femeia îl luă pe condamnat sub ochii jandarmilor și-l duse acasă,unde făcu o nuntă ca în povești. De atunci,în oraș nu
PUTEREA DRAGOSTEI de BORIS MEHR în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/boris_mehr_1496135951.html [Corola-blog/BlogPost/379982_a_381311]