507 matches
-
culoare. Linda întinerise cu douăzeci de ani. Dacă nu cu ceva în plus. Acum se va putea mărita din nou... Cu Tobias, bineînțeles! Comandă un taxi, ceru șoferului să ia viteză! Era nerăbdătoare să ajungă acasă și să vadă ochii înmărmuriți ai bărbatului ei. Intră pe ușă ca o furtună. Tobias nu-și putea reveni din uimire. Se holbă la ea ca la o arătare picată din cer. Era aproape ca atunci când o văzuse la un bal studențesc. Numai farmec și
MIREASA NEBUNĂ de HARRY ROSS în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/harry_ross_1411984352.html [Corola-blog/BlogPost/341074_a_342403]
-
ai lumina ce-ți arde acum pe față?... XXXI. INVAZIA MAIMUȚELOR, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 1524 din 04 martie 2015. Au început turbate să atace Copacul falnic, neînfrânt prin vremuri, Se cațără sălbatic și buimace De stai înmărmurit și te cutremuri. Acest copac este credința noastră Și veac de veac ne-a stat și stă de pază, E calea spre Lumina cea firească, În drumul mântuirii - aspră strajă. Versate, încrezute și limbute, Se tăvălesc și își arogă drepturi
ANGELINA NĂDEJDE by http://confluente.ro/articole/angelina_n%C4%83dejde/canal [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
te semnezi citeț și cu ținută, Te va privi cu jale Dumnezeu, El te-a zidit ca om, te-ai vrut maimuță! Citește mai mult Au început turbate să ataceCopacul falnic, neînfrânt prin vremuri,Se cațără sălbatic și buimaceDe stai înmărmurit și te cutremuri.Acest copac este credința noastrăși veac de veac ne-a stat și stă de pază,E calea spre Lumina cea firească,În drumul mântuirii - aspră strajă.Versate, încrezute și limbute, Se tăvălesc și își arogă drepturi,În
ANGELINA NĂDEJDE by http://confluente.ro/articole/angelina_n%C4%83dejde/canal [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
din peșteri, s-a retras Zalmoxis.... Pe creștetul albit al Kogaiononului se află Crucea Cerului, pădurile ce cresc aici sunt încărcate de mister și magie... Dacii au crezut în nemurire, iar noi suntem urmașii dacilor și ne numim ROMÂNI. E-nmărmurită și albă pădurea, Înveșmântată în cristale sclipitoare, Prin inima ei, sanctuar de Lumină, Străbate Calea o frumoasă, suavă, Sibyllă. Fecioara în taină se roagă La zeii ce suflet i-au dat Să traverseze în pace pădurea Cu sufletul deschis, neîntinat
SIBYLLA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 by http://confluente.ro/Floarea_carbune_1396028722.html [Corola-blog/BlogPost/353552_a_354881]
-
morfina nu i le mai putea ameliora, a zis... oftând o vorbă care m-a cutremurat și pe care nu o voi putea uita niciodată: ,,Mamă: Este greu să trăiești! Dar să știi că e greu să și mori...” Ascultam înmărmurită... Nu mă așteptam ca și bărbații să aibe parte de astfel de semne de „slăbiciune”. În mintea mea exista doar imaginea femeii care trebuie să îndure de la bărbat... ce știm că poate îndura (și ce nu vreau să amintesc aici
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 by http://confluente.ro/_este_greu_sa_traiesti_d_alexandru_si_maricuta_manciuc_toma_1362319869.html [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
odată povara asta de pe mine!” Bărbatul uită de lădiță, în aceste momente fiind preocupat de dispariția Elenei. Derutat, ieși pe poartă și deodată își zări soția în fânar ridicându-se încet și frecându-se la ochi. Rămase o clipă locului înmărmurit, întrebându-se ce căuta acolo, apoi din câteva salturi fu lângă ea. - Vai de mine, e dimineață! - exclamă Elena buimăcită. Dar ce-i cu mine aici? Te-ai întors de mult, dragule? - Liniștește-te, iubito! - o mângâie Pătru ca să n-
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1416383706.html [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
excită vierii sau berbecii să le recolteze sămânța. - Nu mă interesează aceste amănunte din viața ta. Mie îmi placi așa cum ești. Acum te las, dar încă nu am încheiat discuția cu tine. Să nu uiți acest lucru. Săndica a rămas înmărmurită auzind aceste amenințări. Nu știa deocamdată cum va proceda cu el. Va vedea când se va întoarce de la munte. După plecarea lui Viorel își continuă treburile casnice. Nu-I venea să creadă ce se întâmpla cu viața sa. Regretă faptul
CAP. VIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1426666746.html [Corola-blog/BlogPost/374256_a_375585]
-
căciulă aurită. Unde mergi tu, fiul meu?>- mă întreabă el cu un glas blând și binevoitor. Dar cine ești, tu?>- l-am întrebat eu, speriat de făptura lui în miez de noapte. <Eu sunt Dumnezeu!>- îmi răspunde el. Am rămas înmărmurit, cum adică eu să mă întâlnesc cu Dumnezeu? <Dacă ești tu, Doamne, du-mă pe tărâmul tău să văd visul plaiurilor cerești!>- l-am rugat eu. Și m-a luat de mână și m-a urcat la ceruri pe scări
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Nebunul_din_vis_ion_ionescu_bucovu_1350800417.html [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
se ridice. Împreună au intrat în încăperea unde se afla galeria de portrete a familiei. Îi explica ce personaj era imortalizat in fiecare pictură. Vocea barbatului profundă și calmă îi picura adieri fierbinți în trupul încordat de emoții. A privit înmărmurită ultimul tablou ... era lordul alături de o femeie ce semăna cu ea, ca o soră geamănă! “Fosta sotie” i-a explicat. Ochii ei s-au umplut de lacrimi! A trăit suferința lui ! O rugă să nu plângă! Toate zăgazurile sentimentelor ținute
TABLOUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Tabloul.html [Corola-blog/BlogPost/357269_a_358598]
-
și noaptea/ de pe genele tale. (ÎNTOTDEAUNA). Idealul elevării spirituale este una dintre constantele acestor versuri. Durerea, sau amintirea ei, populează acest univers al complexității, acolo unde izbucnirile vindicative nu își găsesc loc. Doar neliniștea e omniprezentă, ca o permanență lunară înmărmurită. Asemenea ipostaze, când stelele s-au ascuns în luceferi,/ luceferii s-au învelit cu nori,/ norii au uitat să se joace,/ joaca a uitat că există! (NIMICUL DE PRETUTINDENI), determină irumperea irepresibilă a dorinței evadării din circumstanțele constrângătoare proprii mundaneității
CRONICĂ LA VOL. FĂRĂ TITLU/OHNE TITEL, VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 by http://confluente.ro/Metamorfoze_cronica_la_vol_fara_ti_viorela_codreanu_tiron_1346315951.html [Corola-blog/BlogPost/355320_a_356649]
-
mai locuiește în călătoria noastră chiar așa în brațele tale osânda e artă”- dragostea de duminică Și titlurile curg metaforic: în ochii păsărilor de iarbă, perdelele soarelui, pe sub felinare trec nopți cu rochii frumoase, sângele nostru în toți macii, regate înmărmurite, vioară criptată, albastru-diez. Dacă aș folosi o comparație stilistică pentru versul Ginei Zaharia, aș încadra-o alături de Picasso în pictură, pentru că și poezia sa, precum pânzele maestrului, rupe convenții, rupe încadrări contemporane ale postmodernismului și post postmodernismului actual și îi
GINA ZAHARIA- METAFORA ABSTRACTULUI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1475737309.html [Corola-blog/BlogPost/379117_a_380446]
-
PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Istorisire > ÎN MÂNA DESTINULUI...(XII) Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1586 din 05 mai 2015 Toate Articolele Autorului Emanuela a rămas înmărmurită. Un miraj, un spectacol celest deosebit, i se desfășura în fața ochilor. Nu mai văzuse așa ceva niciodată. Era ceva de nedescris! Soarele-nroșise cerul spre apus, de parcă un pictor neglijent își împrăștiase culorile purpurii... Privea, cu respirația tăiată, dorindu-și ca
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1430854804.html [Corola-blog/BlogPost/379722_a_381051]
-
paturi, cu saltea! La Pitești sau la Jilava aveam priciuri suprapuse, câte doua-trei, fiind noi cu mult mai mult peste limita normală. Aici ferestrele erau fără obloane, un WC într-o cameră alăturată. Era... fericire! A doua zi am rămas înmărmuriți. Ne-au scos în curte, de neimaginat, să ne întâlnim cu ceilalți! Iarbă pe jos, ne-am tăvălit, era ceva grozav. N-a fost, bineînțeles, tot timpul așa. Cu medicamentele am stat cel mai prost. Ofițerul politic condiționa tratamentul de
IN MEMORIAM – PĂRINTELE CONSTANTIN VOICESCU DE LA BISERICA „SAPIENŢEI” DIN BUCUREŞTI – ACUM LA ÎMPLINIREA A OPTSPREZECE ANI DE LA MUTAREA SA LA VEŞNICELE LĂCAŞURI (1924 – 1997)... de STELIAN GOMBOŞ în by http://confluente.ro/stelian_gombos_1441271680.html [Corola-blog/BlogPost/352594_a_353923]
-
Acum, cu Duhul plin de jale, Până la Țebea, sub gorun Îl duc pe ultima lui cale Pe cel mai dureros tribun! Ce sfânt și Unic i-a fost Dorul Să-și vadă nația unită! Și lăcrimează tricolorul Pe crucea lui înmărmurită. La Vidra, într-un leagăn mut, Sub grinda vremii șubrezită Aș vrea acolo să mă mut Cu inima din piept rănită... Mai sunt români aici în țară, Cei alungați din versul meu Odată se vor strânge iară Chemați de bunul
MAI SUNT ROMÂNI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 by http://confluente.ro/nicolae_nicoara_horia_1473756467.html [Corola-blog/BlogPost/373942_a_375271]
-
astrală, una câte una. Erau de fapt ... stelele din privirile oamenilor! Ale oamenilor îndrăgostiți de dragoste, îndrăgostiți de frumos. Rostind cele mai frumoase cuvinte din lume: JE T'AIME. Artista, postată pe una dintre treptele scenei, era pur și simplu înmărmurită. Înmărmurită de emoția de a-și vedea cântecul rostit de miile de oameni, într-un singur glas. Oameni, care se transformaseră în torțe ... în torțe vii! Mi-am odihnit privirea, retrăind acele momente! Mi-am simțit ochii, plini de rouă
SINGURA CERTITUDINE ... SĂ FIE, OARE, O INCERTITUDINE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Gheorghe_a_stroia_singura_certitudinesa_fie_oare_o_incertitudine_.html [Corola-blog/BlogPost/367314_a_368643]
-
m-a privit scrutatător cu ochii ei expresivi și inteligenți. Mai întâlnisem o asemenea privire la o altă Zoe3, o fostă profesoară de-a mea, cu care semăna aidoma. S-a prezentat aproape în șoaptă: -Zoe Dumitrescu Bușulenga! Am rămas înmărmurit, surpris, aproape fără glas... Deci, doamna din fața mea era faimoasa profesoară universitară, cea care scria în acei ani cele mai interesante studii despe Mihai Eminescu! „ZeDeBe”, cum o porecleam noi studenții de la filologie! Emoționat, mi-am bâiguit aproape numele și
„THE GREAT DAME OF ROMANIAN LITERATURE” de GEORGE ROCA în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 by http://confluente.ro/George_roca_memoria_penitei_george_roca_1371505773.html [Corola-blog/BlogPost/363710_a_365039]
-
ce anume respectă la el, așa că a făcut-o fără reținere. Când a terminat de spus, soțul ei a zis: "Știi ce, mă gândeam ca mâine seară să ieșim și să luăm cina în oraș, ce zici"? Soția a rămas înmărmurită (stupefiată).Nu era deloc obiceiul soțului ei ca să scoată familia în oraș pentru cină. Ce se întâmpla însă acolo? Impulsul primsar, fundamental al bărbatului este acela de a servi, în special ca reacție, ca răspuns al faptului că i se
NUMAI DRAGOSTEA NU ESTE DE AJUNS .I. de IONEL CADAR în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 by http://confluente.ro/Numai_dragostea_nu_este_de_ajuns_i_ionel_cadar_1331702017.html [Corola-blog/BlogPost/348268_a_349597]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > INVAZIA MAIMUȚELOR Autor: Angelina Nădejde Publicat în: Ediția nr. 1524 din 04 martie 2015 Toate Articolele Autorului Au început turbate să atace Copacul falnic, neînfrânt prin vremuri, Se cațără sălbatic și buimace De stai înmărmurit și te cutremuri. Acest copac este credința noastră Și veac de veac ne-a stat și stă de pază, E calea spre Lumina cea firească, În drumul mântuirii - aspră strajă. Versate, încrezute și limbute, Se tăvălesc și își arogă drepturi
INVAZIA MAIMUŢELOR de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1524 din 04 martie 2015 by http://confluente.ro/angelina_nadejde_1425463818.html [Corola-blog/BlogPost/377468_a_378797]
-
a plânge vița O albinuță-n grabă și-a rupt o aripioară Trecând ca o furtună prin flori de liliac, Ce-și răspândesc parfumul prin curtea primenită A casei dintre munți... Stau singură-n cerdac Respir cu toată ființa, privesc înmărmurită Splendoarea ce-ți dă-n taină, o liniște divină Tot ce înseamnă viață, din ciuturi vechi renaște, Renaștem noi, pribegii prin datina creștină, Când așteptăm, smeriți, Lumină-n prag de Paște. ÎN SATUL MIROSIND A PÂINE... Stă liliacul să-nflorească
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_florilegiu_georgeta_resteman_1368700542.html [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
cu ochii la cei doi obraznici cum îi numeau ele, care între timp solicitase câte o sticlă cu bere și fumau la masă. Muzica cânta de zor pe scenă iar perechile se învârteau pe ring în ritmul muzicii. Ana rămase înmărmurită când ridică ochii din farfuria sa auzind un "Bună seara"spus pe un ton liniștit și de o voce necunoscută. - Bună seara, murmură și ea abia auzit. - Liber? - Mda, liber mai reuși ea să îngâne. În fața fetelor se așezară "bărbatul
INTALNIRE DE GRADUL ZERO de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 by http://confluente.ro/Intalnire_de_gradul_zero.html [Corola-blog/BlogPost/348249_a_349578]
-
cei patru așteptau cu înfrigurare la lumina unei făclii sosirea vampirului. Ca să treacă timpul mai ușor, șușoteau ceva. - Ha, ha, ha! - se auzi deodată un hohot sinistru și prin perete își făcu apariția Ursuz. Iată-vă la datorie! Ei rămaseră înmărmuriți. - Ce puneți la cale? Să nu mă trădați, căci e vai de neamul vostru! Apărem și dispărem cu iuțeala gândului... Iar despre forța noastră nu vă mai vorbesc! Vreți să vă demonstrez!? Îl prinse pe Conacu cu un deget de
V. UZURPATORII TRONULUI DOMNESC (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1419612542.html [Corola-blog/BlogPost/357620_a_358949]
-
ochii mari de un verde adânc. Și pantofii din năbuc negru aveau un buton verde din atlasul rochiei, totul arată frumusețea desăvârșită, fără egal. Când a coborât treptele înspre sală, publicul s-a ridicat în valuri. A rămas și ea înmărmurită, cu toate acestea a pășit majestuos, cu o ținută nobilă. Când acordurile muzicii i-au făcut intrarea, Hayfa a făcut un moment de suspans, după care, dintr-o dată, a început să cânte. Vocea ei amplă, puternică, în armonie completă cu
HAYFA de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Hayfa_florentina_craciun_1335769886.html [Corola-blog/BlogPost/359233_a_360562]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ÎNTÂLNIREA DIN AJUN Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1444 din 14 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului ÎNTÂLNIREA DIN AJUN E bradul plin de jucării, În jurul lui s-au strâns copii Îi vezi cum stau înmărmuriți, Căci sunt atât de fericiți. Steluțele clipesc mereu, Ghirlanda pare curcubeu, Iar bradul este bucuros Că e gătit și-i arătos. Se lasă noaptea-ncetișor, Copiii simt un mic fior, Sub braț cu cârja de alun, Se-oprește-n ușă Moș Crăciun. - Ce
ÎNTÂLNIREA DIN AJUN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1418538556.html [Corola-blog/BlogPost/376710_a_378039]
-
fiu înghițit de apele ticăloase - Omăt scutier ce se așterne peste țarină În pragul înghețului macabru. Neuronul argilos nu-mi mai poate șopti curat... Zac într-un calvar pământesc, Lătrături de suferință și dezastru Ale moleculelor lut, Unde Geb privește înmărmurit: „Ah, copiii mei, tot lui Seth vă dați viața?” Fereastra sufletului mi-e acoperită Și gratiile întunecate mă protejează - Metereze ale măștilor zidite-n mine, Mă fac să rămân Alb, Să nu mă depărtez de pana lui Maat Și să
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/alexandru_enache_1479393492.html [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
sunt bogat din mila lui Dumnezeu, am adunat mari visterii prin munca și sudoarea mea și acum dau această pungă pentru acest suflet, care m-a slujit.". După ce a isprăvit de vorbit, s-a dus. Duhurile cele rele au rămas înmărmurite; au început a scoate gemete tânguitoare și s-au îndepărtat. Apoi iarăși s-a arătat Sfântul Vasile, purtând niște vase pline cu miruri curate și prețioase. A deschis vasele, unul după altul, și a vărsat acele miruri asupra mea; pe
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 by http://confluente.ro/Despre_moarte_si_pomenirea_mortilor_i_stelian_gombos_1329830277.html [Corola-blog/BlogPost/346803_a_348132]