499 matches
-
în afară de o senzație copleșitoare pe care ți-o inducea - de vinovăție și de neputință; a fost, de altfel, în acea seară, singura dată cînd am asistat, într-un teatru, la următorul fenomen: un spectacol - excepțional! - se încheie, iar sala privește înmărmurită, incapabilă să aplaude! Lumea s-a ridicat și a ieșit într-o tăcere totală... Mai tîrziu, în studenție, am citit voluminoasa piesă a lui Hochhuth (jucată în premieră la Berlin, în 1963, și însoțită de vii polemici încă de la lansare
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
și acest lucru te poate induce în eroare. Cînd citești foarte atent, descoperi însă alt final - un gol. Atunci cînd personajul sare pe fereastră nu mai rămîne nimic. Simți o gaură metafizică de mari proporții, care se deschide, și rămîi înmărmurit. Pare că totul e ușor, vesel și, de o dată, ce îngrozitor final... - Departe de vodevil este și muzica aleasă de dumneavoastră pentru spectacol. - Este muzica iubirii, a speranței, a disperării, a tot ce vrei, numai a unei comedii vulgare nu
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
Naratorul o așteaptă pe Ea, o ființă feminină fără identitate, care, când sosește, povestește parcă o viziune ilustrată de Florin Pucă: "M-au păscut tot felul de primejdii, continuă ea. Și chiar aici, nu departe, când urcam dealul, am rămas înmărmurită de ce-am văzut: veneau la vale pe bicicletă o bufniță și un liliac. Bufnița ședea cocoțată din urmă, iar liliacul, gârbovit peste ghidon, pedala nebunește la vale, venind peste mine" (p. 101). Acestea sunt episoade ale imaginarului oniric desprinse
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
toate zonele unde acum se întinde ca un blestem, apa tulbure aducătoare de tragedii. Avem de acolo amintiri despre oameni și întâmplări, despre case și pământuri, despre curți curate și despre animale îngrijite cu dragoste. Iar acum... Privim la televizor înmărmuriți, ca la un spectacol îngrozitor regizat de natura dezlănțuită și oarbă. Seară de seară, de peste două săptămâni. Vedem pe toate posturile de televiziune apele unei mări murdare, apărută ca un fel de osândă în sud-vestul țării; îi vedem pe oamenii
Urgia apelor și a unei simulări by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11756_a_13081]
-
Mihai Cantuniari La sfârșitul anului 1965 și începutul lui 1966, sub ochii înmărmuriți ai tânărului student care eram eu pe atunci, doi alpiniști de frunte, pe numele lor Ion Frunzetti și Edgar Papu, însoțiți la mare distanță de doi șerpași: María Teresa León ("Cuvânt înainte") și Ovidiu Drimba ("Postfață"), și-au terminat victorios
Don Quijote - 400 - Suișul muntelui by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/11831_a_13156]
-
a doborît un nuc. De vară Furnici încleiate-n mierea Soarelui flori mai înalte decît dealul miresme de nuc ce se zbat cum o aripă pămîntul răgușit pe limbă cum apa linia funicularului șerpuind la-ntîmplare pe cer deasupra creștetelor noastre-nmărmurite așa începe vara și nu se mai termină niciodată. Pe chipul tău efemer un rid etern cum Cetatea eternă. Niciodată Niciodată nașterea nu-i întreagă niciodată nu-i întreagă moartea toată viața ele se luptă și-n cele din urmă
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
însemnat și efortul fizic, nu ușor, care probabil i-a ruinat sănătatea. Mai avea multe de spus si de infaptuit, in urma lui ramane o mare pierdere, un gol urias, care va fi greu daca nu imposibil de acoperit. Consternați, înmărmuriți nu putem înțelege și accepta vrerea soartei nemiloase. Am rămas mai săraci și parcă mai neajutorați, în lipsa pasiunii pe care o punea în munca sa de cercetare, a capacității deosebite de a discerne adevărul de minciună și puterea fără de odihnă
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
ieșirea din port a tuturor ambarcațiunilor. Din păcate, nu erau foarte multe. Nici n-apucau să parcurgă întreaga cursă: cei pe care-i culegeau din valuri erau atît de numeroși încît le umpleau de la jumătatea drumului. Soldații de pe mal priveau înmărmuriți. Oare ce se întîmpla? Nu simțeau nici un sentiment pentru camarazii cu părul lipit de frunte, cu fețele descompuse care colcăiau în mocirlă. Totuși voința le paralizase. Timpul parcă se oprise în loc. Mănușile transformate în cravașe ale ofițerilor nu reușeau să
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
protagonistul are veritabile revelații, precum după-amiaza în care, adolescent fiind, este trimis la "muncă patriotică", împreună cu colegii săi: Atunci, în vreme ce ședeam cu mâinile în șolduri într-una din pauzele pe care mi le acordam și priveam, parcă fără nici un gând, înmărmurit, în jur, am simțit că mi se spune ceva, că mi se comunică un mesaj important; un mesaj în sensul că Ťe bineť, că fericirea există, că lumea are un scop..." (p.231). Revelațiile pot fi, însă, și de sens
Sipetul cu amintiri by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10252_a_11577]
-
atât de importantă, nu-mi mai era necesară. Stam și mă minunam, pentru că mâncarea aceea trebuia dăruită și asta am și făcut, dar cât de greu Îmi venea să dăruiesc tocmai ceea ce mie Îmi era atât de necesar! Omul privește Înmărmurit pentru că nu mai poate lovi. El privește la scara pe care eu am urcat și eu privesc mirată la el pentru că el nu-mi mai poate devasta conștiința. Iar eu agățată de această scară continui să dispar de la fața lui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
și Decemvirilor au pătruns în închisoare și au ucis 72 de persoane, foști miniștri și demnitari din trecut." Vestea a produs consternare în tot orașul. Oamenii "par înspăimântați și buimăciți, ca și cum o mare primejdie i-ar amenința". P. M., el însuși înmărmurit, ajunge la concluzia că "Familia Codreanu a fost o familie sinistră pentru neamul românesc". "Deveniți notorii prin crimele lor, sunt slăviți ca niște eroi". Ei omoară în demență, căzându-le victimă până și marele N. Iorga. Nu-mi amintesc o
Un martor al anului 1940 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10601_a_11926]
-
imediat că de fapt era chipul lui înconjurat de o aură neobișnuit de largă. Emoționant ceea ce vedeam, parcă erau fețe în mișcare, iar ochii Sfântului Ioan erau chiar acei imenși și umezi ochi ai pictorului Ion, la care priveam acum înmărmurită. Cine era oare acest nepământean și ce rol aveam eu în această stranie întâlnire? M-am scuturat de emoții și am trecut la ales ceea ce mi-ar fi plăcut să am pe pereți, la mine în casă . Am luat icoana
Pictorul. In: Editura Destine Literare by Monica-Ligia Corleanca () [Corola-journal/Journalistic/97_a_207]
-
locul murind). Dar în cuprinsul aceleiași poezii se despică postura personală, o revelație a solitudinii ireductibile: "tu cu mine vorbind/ mă ridici la cer/ din mormîntul meu// acum aștept să se-ntîmple/ atunci în cutremur/ acum în polen mă zbat// atunci înmărmurită/ acum în singurătate/ atunci în singurătate" (ibidem). Peisajele în care excelează poeta prezintă un aer ambiguu, avînd un substrat moral, "astfel că aceste priveliști se deosebesc esențial de cele în mod obișnuit nouă accesibile" (I. Negoițescu). Datelor obiective li se
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
o sama de cuvinte, să capteze "adevărată natură a iubirii"? E o taină. Cum poate, un bîlbîit, să intre în scenă și să-și uite handicapul, ca să recite armonios? E o taină. Cum poate, o mare de oameni, să urmărească, înmărmurita, o poveste? E o taină. Cum poate, o poveste, să se dovedească mai puternică decît însăși viața? E o taină. Despre toate aceste taine s-a învrednicit să vorbească micul film mare Shakespeare în Love, campionul Oscarurilor la căderea cortinei
Miorita a intrat în Europa by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17973_a_19298]
-
răspuns. După câtva timp când am putut să-mi reiau activitățile normale, am mers personal și am discutat cu soția lui nea Tudor, cu care de altfel mă cunoșteam de la spital, în urma numeroaselor vizite făcute soțului său. Aceasta a rămas înmărmurită când am descris cum era îmbrăcat la prezumtiva întâlnire, hainele fiind exact cele de înmormântare dar pe care eu nu aveam de unde să le știu deoarece fuseseră cumpărate a doua zi după deces. Vizibil tulburată s-a scuzat puțin și
Lumea de dincolo de noi. In: Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]
-
este că, acum câteva minute, dosarul Bleahu a fost cerut prin fax la... Centru. Mâine, În jurul orei unsprezece, va fi aici domnul inspector Tudor Pencescu. Cel care va ridica dosarul, personal. Și, te rog, să fii prezent cu dosarul șnuruit. Înmărmurit, teicanul și-a pus coatele pe masă. Și-a strâns, ca Într-un clește, capul Între palme. O transpirație rece Îi cuprinsese Întreg corpul. Dezmeticindu-se, cu aer proaspăt În plămâni, a făcut o constatare: - Știți, domnule prim... Știți ce
A fost o lume. In: Editura Destine Literare by Ion Floricel-Țeicani () [Corola-journal/Journalistic/81_a_355]
-
scena cererii iertării, Dinu se repezi, cu un cuțit ascuns, asupra lui Țancu și-l ucise. Solomia, care se aruncă între cei doi, fu și ea ucisă fulgerător, iar Dinu luă coroana și se declară el voivod, strigînd către corturarii înmărmuriți: Dacă nu mă vreți voi, vă vreau eu! Sunteți ai mei!". Atunci intră pe prim plan în scenă tînăra Rusalina. Aceasta, după ce asistă la uciderea părinților, fugi, ca ieșită din minți, spre Dunăre și se aruncă în valuri care o
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]
-
oameni care se agitau în jurul unui bărbat căzut pe asfaltul fierbinte de pe trotuar. Am oprit, am parcat motocicleta Yamaha V-Max cât mai aproape de bordură și m-am apropiat de zona în care era întins pe jos individul. Am rămas înmărmurit. Cel căzut nu era altcineva decât colegul de serviciu cu care am avut la plecare discuția de mai sus. Sirena unei salvări SMURD sparse în mii de cioburi sporovăielile celor strânși în jurul lui Vlad, iar paramedicii l-au preluat în
VEŞNIC, FĂRĂ DE MOARTE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380168_a_381497]
-
Decemvirilor au pătruns în închisoare și au ucis 72 de persoane, foști miniștri și demnitari din trecut." Vestea a produs consternare în tot orașul. Oamenii "par înspăimântați și buimăciți, ca și cum o mare primejdie i-ar amenința". Pericle Martinescu, el însuși înmărmurit, ajunge la concluzia că "Familia Codreanu a fost o familie sinistră pentru neamul românesc". "Deveniți notorii prin crimele lor, sunt slăviți ca niște eroi". Ei omoară în demență, căzându-le victimă până și marele N. Iorga. Nu-mi amintesc o
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
mediteraneene, dar astăzi aproape năruite... da, și aici ne întâlnim cu războiul, numai că e un alt fel de război, de o altă natură, un război îndelungat, de uzură, un război cotidian, neîntrerupt și necruțător. Vizitatorul are de ce să rămână înmărmurit: dezastrul e la doi pași de el, sub privirile lui consternate. În vârful colinei pe care e clădit Tbilisi se înalță, într-o parte, schelele unui palat prezidențial ale cărui proporții megalomane sunt demne de construcția care l-a făcut
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]
-
-i mângâie obrazul. Mâna, mâna lui brăzdată de vreme... E posibil? Visează. Mâna ce tocmai a atins obrazul cald al femeii de lângă el, ei bine, mâna aceea a devenit netedă și delicată, așa cum era, cu mult în urmă... O privește înmărmurit. Cum e posibil? Inima bate să-i spargă pieptul și lacrimile încep a-și croi drum spre bărbie. - Vezi? E adevărat, Silviu. E cât se poate de real Niciodată nu ești prea bătrân, ca să devii tânăr. Mai ales când iubești
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
privește tainele acestei pietre, acum nu mă mai interesează... Mi-i de-ajuns ce-am auzit... Apropo, Bărzăune, își îndulci ea glasul cît putu mai mult, nu vrei să-mi dai și mie cartea aceea s-o citesc? Bărzăunul rămase înmărmurit. În prima clipă nu știu ce să răspundă... Și nu știu, nu pentru că ar fi pierdut cartea, ori n-ar fi vrut să i-o dea llincăi, ci... pentru că toată legenda pe care o spusese se născuse în închipuirea lui, încă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Cer prea mult? Deodată, cuprins de o îndoială înfiorătoare, își lovi obrajii cu palmele. Nu asta își dorise? Nu gândise el de capul lui? Nu asta fusese ce sperase în urma scandalului cu nevastă-sa? Fugi la oglindă și se uită înmărmurit. Era bătrân. Din calea-afară de bătrân. Cum nu crezuse vreodată că ar putea să ajungă. Era ciudat chiar și numai faptul că se recunoștea. Cât timp trecuse? Asta era, acum nu mai avea nici o îndoială. Veriga lipsă! TRENUL SPRE ALTUNDEVA
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ce vârâse spaima n Statu-Palmă nu era alta decât fioroasa Hâcă, neîm blânzita fiară ce pustia boscorodind ținutul Fălticenilor. Aici, Tanti Justina se uita împrejur la noi, mândră. — Măi copii, ce-ar fi să facem noi un tramvai clandestin? Rămăseserăm înmărmuriți. Lui Găinaț îi clănțăneau dinții de admirație. Tramvaiul fusese dat la casare la noi, dar Nea Nebunelea zicea că încă-i bun. Că-i păcat de el, că putem să umblăm noi cu el, între tramvaiele normale, pe aceeași linie
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
sunetele unui pian. Înaintă prudent prin semiîntuneric și ajunse în camera unde era pianul. Percepu o siluetă de femeie. Se opri în prag și se uită. Sesizând o oarecare mișcare în spatele ei, silueta se întoarse către el și Petre rămase înmărmurit. Simți că leșină, că i se moaie picioarele. Se sprijini de tocul ușii. Femeia înaintă către el. Era frumoasă, blondă, cu părul bogat revărsat pe umeri, cu ochii mari ațintiți asupra lui. Auzi: Tu ești, Petre? Și el șopti: Clotilde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]