33 matches
-
ele Mă-nsingura! a) Un rai pe ape (Lacul) Mă răcoream de tine, c-un lac întreg, în vară. Nu șerpii lungi și lucii, prevăzători spre seară, Ci nuferii din apă dormeau cu capu-afară. Pentru întâia oară peștoaice vinovate Se-nmlădiau sub valuri, se argintau pe spate. Nu ele, peștii numai săreau până departe. Iar trestia măreasă* tot timpul se-oglindea. Nu era vânt, dar toată ca mine tremura. Nu te-atingeai de mine, dar tremuram ca ea. Sub soarele în
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
Emil Brumaru ... Trupul ți-l vede, ba-l chiar strînge-n aripi La pieptul lui cu fulgi; tu vii cu plîngeri Că iar îți este greață și-un pic de sîngeri, înmlădiată-n tulburări secrete, Și degetele-s prinse în inele Atît de-nvăpăiate și de grele, De-abia le duci, te clatini, mori sub ele, Iar părul o ia razna-n raze calde, Fin împletindu-se cu cele de la soare, Piticii monstruoși
Ce întîmplări nevrednice de-un înger by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8208_a_9533]
-
folclorică Maria Șalaru este omniprezentă și încântătoare în respirația cultural artistică a Bacăului, ar fi o irealitate oglindirea ei ca artist exclusiv regional. Sigur că, dedată hărniciei și harului de a proiecta în universul audibil cântece prețioase, lăuntric și admirabil înmlădiate pe glasul ei, de mulți ani, participă la zidirea epopeei melodice, de frumusețe unică a acestui spațiu etnofolcloric moldovenesc, dar nu mai puțin, artista este înregimentată în garnizoana ultimei fortărețe asediate a culturii sătești românești și melosului popular și folcloric
MARIA ŞALARU. OFRANDE ARTISTICE URBEI SALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382777_a_384106]
-
uită la ea și uită de frică. Era prima dată când o surprindea așa, când îi putea vedea sânii mici cât gutuile, și-i putea urmări mâinile clăbucite de săpun lunecând tot mai jos pe sidefiul pielii de scoică. Se-nmlădia răsfățată și înfățișarea ei era de fetiță crudă, care nu-și dădea seama de nimic, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic nu era vorba de urmăritorii lui, de taică-su, tatăl ei, al Irinei, rămas acolo. De celălalt meșter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în ceașca de cafea vor seca amintirile. Icoane vechi De ziua ta, desigur, Sfântul Gheorghe și-a arătat sabia și crucea, acesta a fost portretul tău întotdeauna, deși noi îți spuneam Getuța domolind firea ta de luptător aprig ce se înmlădia în glas, la fiecare pas. Am uitat să-ți urez la mulți ani, am uitat balaurul din icoană și vechea cetate Silena și Lida cu sfântul mormânt al războinicului. Un nume măreț a lăsat omenirii și tu l-ai purtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
muzică populară, folclor din toate zonele tării, doine, romanțe, tango-uri, valsuri, muzică usoară. În inima ei cântă toate cântecele, cum cântă în pădure toate păsările, dar în glasul ei cântă numai ea! În glasul Adrianei cântă copilăria ei și dansează înmlădiat pe coloana visului adolescența, cântă fructele rumenitei maturități, dragostele ei, dragostele lumii toate, înalte până la pandantivii de nori albi ai cupolei lăuntrice, patimile ei și ale lumii zămislite la voia tulburătoarelor schimbări veșnice, ale lumii înrădăcinate întocmai de zbor, ale
ADRIANA ANTONI. CERUL ÎMPRUMUTĂ DE LA EA REFRENE ŞI TAPISERII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367533_a_368862]
-
și vaporoasă și deșteaptă). Zâmbește și mă contrazice ușor, dând impresia că nici că-i pasă de diferența dintre noi... Și poate că, într-adevăr: ce-i păsa ei ?!... Poate că-n astfel de momente, îmi place să cred, poetesa înmlădia în sinea ei versuri ce pot a fi ca cele scrise mai târziu, sub titlul: „Poate mă visează cineva”... Și nu se poate să nu știți și dumneavoastră, tăcuții mei cititori, o minunată poezie de-a ei. Iat-o, rescriind
AURORA BOREALĂ, ÎNTR-O SEARĂ LA CLUJ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367711_a_369040]
-
să interzică tocmai cântatul?! Si uite cum viața mi le țese pe toate, aproape ca-n poveste, căci din tristețea substanței „Cântatului interzis” mi-a fost dat să mă scoată doamna Elisabeta, soția venerabilă a doctorului primului ministru, poeta pianului înmlădiat pe note. Și discut acum, la Tel Aviv, cu această doamnă, care are un anume fel de privire blandiană, în timp ce aud pianina din salonul Doinei Meiseles, aud în zumzetul scăzut de voci, una din Nocturnele lui Chopin, și sunetele (vorba
AURORA BOREALĂ, ÎNTR-O SEARĂ LA CLUJ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367711_a_369040]
-
care pleca și anotimpului care venea... ivit din timp, din zare în zare cu palme albe de zăpadă împrăștiate pe câmpii, cu ghiocei albi, cu broderii de stele albe, cu lumini albe, cu berze albe... toate, albe ca doctorițele. Anotimpul înmlădiat din primăvară și vară, e alb, pur și frumos ca o doctoriță...! Prin gând, cărările fără pulbere trec una pe lângă alta, ca iarna cu primăvara ... ! Una venind, alta plecând printr-o viață ca o bucată de zăpadă. Cât de frumoasă
FUEGO, LACRIMĂ DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349051_a_350380]
-
e drept! În jurul acestor cântece se creează un climat contra urechii și în slujba ochiului, prea abundent și prea frecvent. Dar, Anda Adam face dreptate și ochiului și urechii! Creatoare de atmosferă spirituală, are o voce de violoncel care se înmlădiază pe spirit, ca trupul în ochi. Ambele valențe ale artistei generează dificultatea de opțiune: vocea, sau forma? Ambele! Atât vocea, cât și frumusețea sunt în ce o privește pe Anda Adam un tot în funcționarea deplină a înzestrărilor sale artistice
ANDA ADAM VU DE DROIT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347640_a_348969]
-
fie privit, și este, ca o mirare față de întâmplările de azi și mai dintotdeauna, de a li se recunoaște prea târziu oamenilor, valoarea! Iubirea și recunoștința pe cât sunt de suple, pe atâta sunt și de elastice, încât s-ar putea înmlădia fără să doară, fără să crape, fără să ceară efort, pe inimile coloșilor cât muntele pe care îi au țara în artiștii ei magnifici. Dar, în adâncul invidiei cresc rădăcini nesmulse iar pizma și răutatea se revarsă în zăcătoarea inimii
FLORIN PIERSIC. RECHEMÂND SPECTATORII, ÎN NUMELE ACTORILOR DE LA FEREASTRA CERULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365876_a_367205]
-
drumul unei vieți dăruite culturii și edificărilor istorice. În chipul cel mai prețios a fost și este strajă și în egală măsură, soldat luptător pentru dreptate și măturarea cenușei bolșevico-securito-comuniste, de pe oglinda istoriei noastre schingiuite, contorsionate, mistificate. Ce prilej poate înmlădia mai potrivit pe el o cuvenită minicronică a meritelor distinsei Marilena Rotaru, ca ziua sa de naștere care este 26 august?! E îngăduită, cel puțin anual, încununarea unei secunde pentru o activitate permanentă, an cu an, ceas cu ceas, în
MARILENA ROTARU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 969 din 26 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364963_a_366292]
-
Oricând cântă pe scenă, ziua e în pragul primăverii, iar scena e un vast farmec sonor îngemănat cu solemnul și voioșia... Pășește pe ea ca pe o dușumea așternută cu macaturi înflorite, aduse din zestrea de acasă, de la Adjud, se înmlădiază cântând, ca o salcie, unduiește, cântând, brațele-i subțiri, firave, albe, într-o gestică de balerină, într-un zbor de libelulă cu elitre diafane! Totu-i levitație sufletească atunci când cântă Angela Gheorghiu! Aplauzele, pentru Angela Gheorghiu sunt voioase și deopotrivă
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353206_a_354535]
-
atractiv, aceiași ochi plini de lumină, ca două bolți de cer. Neexcesivă în opinii, nu vorbește niciodată înainte să asculte, nu pune mai multe întrebări decât răspunsurile pe care le dă, nu are radicalitate în nimic, este civilizată și se înmlădiază, ca altădată în baletul gimnastic, pe discuție și respect față de cuvântul celuilalt. Andreea Răducan este cea de altădată, doar cu mai puțină nevoie de deschidere spre experimentare și risc, deoarece este matură acum și a învățat să câștige și să
ANDREEA RĂDUCAN. SPIRITUL NU TRECE... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357443_a_358772]
-
scena e în pragul primăverii, e un vast farmec sonor îngemănat cu solemnul și voioșia.. Angela Gheorghiu pășește pe scenă ca pe o dușumea așternută cu macaturi înflorite aduse din chivotul cu zestre de acasă, de la Adjud ; Angela Gheorghiu se înmlădiază cântând, ca o salcie; Angela Gheorghiu unduiește cântând, brațele-i subțiri, firave, albe, într-o gestică de balerină, într-un zbor de libelulă cu elitre diafane! Totu-i levitație sufletească atunci când cântă Angela Gheorghiu! Aplauzele pentru Angela Gheorghiu sunt voioase
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359896_a_361225]
-
a cântat doar cincizeci și ceva de ani, ci dincolo de ei, peste lume și viață, în durata infinită a ființei neamului românesc și a eternității munților! Spiritul Lucreției Ciobanu nu s-a stins pentru că e clădit în piatra munților și înmlădiat pe coloana culturii românești. Cu ceva timp în urmă, pe când lucram la revista VIP, vorbeam cu Lucreția Ciobanu, ca să o anunț că în ședința de redacție a revistei se hotărâse să i se decerneze un premiu. „Da”, mi-a spus
LUCREŢIA CIOBANU MÂNGÂIEREA CÂNTECULUI, SUS, PE FRUNŢILE MUNŢILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381838_a_383167]
-
închis al unei regiuni, ci pe întinsa pânză a vieții sufletești a oltenilor, cusută de secole, ochi cu ochi, din gândurile și trăirile strămoșilor și urmașilor Mariei Lătărețu. Fiecare cântec are poteca lui care spintecă de-a curmezișul sau se înmlădiază pe marginile unei întinderi geografice. Cântecele Polinei Manoilă curg ca un șuvoi de apă, curat, dulce și milenar, drept prin moșia inimii Gorjului. O Oltenie fără Maria Lătărețu e necrezută, dar o Oltenie fără cântăreața Polina Manoilă e o Oltenie
POLINA MANOILĂ, CÂNTĂREAŢA UNEI DRAGOSTE OLTENEŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372280_a_373609]
-
a cântecului popular gorjenesc, un iscusit și talentat cioplitor în lemn, chiar a fost îndrumat și a lucrat într-un timp cu cel ce a înălțat din piatră coloana spiritualității românești, la Târgu Jiu. Pe scena de care-și va înmlădia de acum anii următori, până azi, încununați cu multe cuceriri, Polina Manoilă a pășit la cinsprezece ani, la Tismana, alături de formația Cooperativa „Arta Casnică”, la care a cântat și dansat. Tismana, vatră istorică și de pietate creștină, e un nume
POLINA MANOILĂ, CÂNTĂREAŢA UNEI DRAGOSTE OLTENEŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372280_a_373609]
-
Cutina, Simona Păuca, Daniela Silivaș, Aurelia Dobre, Eugenia Golea, Gabriela Potorac, Eugenia Popa, Lavinia Miloșovici, Gina Gogean, Andreea Răducan, Sandra Izbașa, Maria Olaru, Ana Porgas, Diana Chelaru, Larisa Iordache... „Recuperarea” imaginii aproape unui deceniu (1981-1989) de frumusețe nerepetabilă a zburătoarelor înmlădiate în dansul vrăjitor de hermeline ale gimnasticii, adunătoare ale comorilor de medalii la competiții internaționale, olimpice sau mondiale, este această carte! Se cheamă „Performanță și prestigiu. O istorie a gimnasticii feminine românești” și a fost adusă de autoare la Onești
NADIA COMĂNECI. GIMNASTA BALERINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347232_a_348561]
-
fie privit, și este, ca o mirare față de întâmplările de azi și mai dintotdeauna, de a li se recunoaște prea târziu oamenilor, valoarea! Iubirea și recunoștința pe cât sunt de suple, pe atâta sunt și de elastice, încât s-ar putea înmlădia fără să doară, fără să crape, fără să ceară efort, pe inimile coloșilor cât muntele pe care îi au țara în artiștii ei magnifici. Dar, în adâncul invidiei cresc rădăcini nesmulse iar pizma și răutatea se revarsă în zăcătoarea inimii
FLORIN PIERSIC. VA RĂMÂNE CONTEMPORAN VEACURILOR DE DUPĂ NOI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347428_a_348757]
-
este colina raiului negreșit; / din ea cresc ierburi înalte cu seve bogate,/ flori solitare, heraldice plante/ și frunza de viță ce cântând se zbate,/ smucindu-și zdrențuitul veșmânt, întorcându-l pe dos, ocrotind ciorchinii.../ Și iată, aracii strigoi care se-nmlădie și se pleacă/ spre a iscodi grelele poame ce-și arată sânii/ unde miere și soare se contopesc nesfârșit” (Colina viei) sau: „Coapsa albă a vazei,/ coloană de lumină,/ se-nalță de pe masa castanie;/ în vază - margarete/ cu șorțuri albe
STERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
de vânt; un miros cald de fânețe plutea în lumina lui august. În depărtări se zăreau sate ca într-o pulbere mișcătoare; un acoperiș de biserică lucea ca o oglindă, ori ca o apă; în întinderi, pe lângă crânguri, cositori răzbăteau înmlădiindu-se prin valurile ierbii, și coasa suna ascuțit și ritmic; pe drumul lung, plin de pulbere, cine știe unde înainte, câțiva oameni însemnară pete negre, apoi se șterseră mistuiți de lumină, în depărtare. Carul mergea lin prin singurătatea aceea a drumului mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
băiat frumos... șoptea Tudorița; și deștept, și nu se teme de nimeni... Totdeauna are parale în buzunar... Și umblă bine îmbrăcat... Toate fetele se uită după dânsul... Dar el nu se uită la nimeni... Fata lui Sanis asculta cum se înmlădie în înserarea caldă glasul Tudoriței, apoi, după ce fata picherului tăcu, ea ridică ochii, o privi drept și parcă îi ceru mărturisirea: Nu se uită la nimeni? Tudorița se apropie până la urechea ei. Începu a vorbi cu foc: —Haie! să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lacul cel albastru înstelat cu nuferi mari, 440Pintre trestii auroase ce se legăn solitari, Vede fata cea cu ochii cuvioși ca în biseric- Fața-i albă ca zăpada într-un păr de întuneric. Ea în haina ei cea verde se înmlădie bogată Cu flori albe - mpodobită, cu diamante presărată. 445Bună vreme, fată mândră de-mpărat. - Mulțam, Căline, Mult îți merge vestea-n lume, multe - am auzit de tine Și prea rău de tine-mi pare c-ai venit să mori aice
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
proces nu se întîmplă conștient sau voit, ci naiv și nemijlocit. Epocile mari ale istoriei sânt definite de o naivitate creatoare, deoarece spiritul, în elanurile și eflorescențele culturii, nu s-a detașat de viață în dualitatea caracteristică apusurilor,ci se înmlădie pe ondulațiile vieții. Nu se poate crea cu conștiința universalității, fiindcă orice creație este un act nemijlocit al spiritului. Când în tine se întipăresc caracterele epocii și cu ele dai expresie unui conținut interior, realizezi o obiectivare ce n-are
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]