197 matches
-
vorbești despre sfântul de cal, tu fiind de fapt „sfântul de Horea”, care a avut o experiență „mistică” (Între ghilimele, pentru că e, de fapt, o experiență artistică) și, neavând mijloace pentru a o Împărtăși celorlalți, inventezi un limbaj Înăbușitor și Înnebunitor, cu intenția de a trezi În mine ceva din experiența pe care ai avut-o. Ești „maestrul”, eu sunt „inițiatul”, și În momentul În care accept „inițierea” depășesc scandalul pe care textul Îl trezește. Accept teoria (În sensul ei originar
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a forma fundul sau partea de sus a noilor sertare care se apăreau atunci: după o învârtitură deja, ansamblul avea un aspect diferit și, după viteza cu care învârteai de manivelă, toate astea se schimbau încet sau cu o viteză înnebunitoare". 568 Günther Anders, Kafka. Pour et Contre, Strasbourg, Circe, 1990, p. 59. 569 "Fiindcă sistemele de ritualuri sunt mecanisme de precizie. Orice mișcare antrenează o deplasare precisă în mecanism, sau pentru a spune mai bine: orice omisiune are drept consecință
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
reflectă îndeosebi experiența traumatizantă a războiului. Ca fragmente ale unui jurnal liric de front, poemele din ciclul Pasărea morții devin o posibilă replică la Ciclul morții al lui Camil Petrescu. Eludând spectaculosul macabru, senzaționalul terifiant, poetul comunică tragicul individual, suferința înnebunitoare a cărnii, exasperarea neputincioasă și resemnarea amară a nervilor epuizați, țipătul mut al conștiinței defuncționalizate. Maxima expresivitate se realizează în Visul negru, poem care, având ca moto versul lui E. A. Poe: „Răspunse corbul: Nevermore”, cuprinde ca refren un cuvânt german
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290293_a_291622]
-
de acolo imaginea unei copile adorabile, dar și precoce. Apoi se învârte curtenitor asupra amintirilor recente, evocând episoade în care energia Monicăi e molipsitoare. Și mai ales zboară spre acel prezent în care figura, chipul fetei sale iubite îi este înnebunitor de inaccesibil. Zadarnic așează poze ale ființei iubite ca într-un altar împodobit cu lumânări și flori proaspete, chipul i se ascunde. Vocea, rar auzită, o îmbată de bucurie. Conservată prin mijloacele media, îi potolește dorul devastator: „Ieri seară am
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
zdruncină cu totul pe Stavrache. Epica celor două întâlniri din vis este pe măsura acestor obsedante chinuri. Fie că popa Iancu ia înfățișarea unui zdrențăros ocnaș, fie pe aceea a chipeșului ofițer, ,,dreptul’’ fratelui uzurpat se concentrează în aceeași întâmplare înnebunitoare: ,,- Gândeai c-am murit neică ?’’. Trecerea de la fantasticul romantic de tip eminescian la cel realist, formulă care va deveni una dominantă în deceniile următoare, constituie un fenomen cu strălucire ilustrat de această nuvelă. Faptul că a doua întâlnire din vis
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
piață liberă, pretutindeni în lume, ziare și reviste cu minciuni frumoase și imagini pornografice, senzații tari pentru tineretul liber de ascultarea către boșorogii care-și fac semnul Crucii în public. Vând casete cu filme erotice și cântece zgomotoase cu urlete înnebunitoare ca în iad. Mănâncă, bea, veselește-te! Aici e viața! Dacă o fi ceva și în altă parte, nu-ți face probleme, mai e timp! Ești tânăr! Nu-ți închide poarta plăcerilor trupești pentru niște închipuiri! Lasă-mi plăcerea să
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ca niciodată, cu o maturitate și o eleganță ale cântecului său care fermecau audiența, purtând-o seară de seară într-o altă lume, ca un adevărat drog. O lume caldă, o lume plină de iubire și de amor, de ritmuri înnebunitoare, exotice, care uneau trupurile dansatorilor, provocându-i la mișcări tot mai erotice, ce le făceau inimile să exulte. Concertele sale erau ca un vis în care te lăsai pierdut între îndrăgosteală și deziluzie, între fericire și suferință cumplită totodată, iar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
în acest scop. De bună seamă, într-un anumit fel, era o situație lipsită de orice speranță dar care, în chip miraculos, a dăinuit în ce-o privește pe Clement de-a lungul întregii sale vieți, așa încât, cu femeia asta înnebunitoare, m-am purtat destul de bine. Am fost oare puțin crud față de ea pentru că nu i-am mărturisit niciodată cât o iubesc, pentru că am căutat întotdeauna s-o țin “în șah“, nedumerită, dezorientată, handicapată? Poate că da. Mi-era teamă ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o cavernă în care ea mă învăluia, iar eu nu reușeam s-o ating. Într-adevăr, imposibilitatea de a o atinge făcea ca tot trupul meu să fie înfiorat parcă de un fel de electricitate negativă. În același timp, eram înnebunitor de conștient de prezența soțului invizibil. Înainte de sosire și de apăsarea butonului de sonerie, îmi imaginasem și-mi reimaginasem cu intensitate întâlnirea cu domnul Fitch, și aceasta îmi apăruse, cu anticipație, ca un salt în necunoscut, în irevocabil. Numai că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
satisfăcător. De fapt, încercam oarecare ușurare redând povestea, bine ajustată, acestei femei deștepte și, după cum s-a dovedit, nu lipsită de înțelegere. Ceea ce intuisem de la bun început, poate la o secundă (atât de rapid lucrează mintea omenească) după ce auzisem claxonul înnebunitor, impertinent, al micului automobil roșu, era că Rosina va privi „chestiunea Hartley“ în cu totul altă lumină decât „chestiunea Lizzie“. Există o trăsătură interesantă legată de gelozie (și, fără îndoială, gelozia constituie una din temele majore ale acestor memorii) și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Cine-i acolo?“. Dar glasurile continuau să discute, și acum le puteam desluși foarte dar. Cât e de ușor să spionezi niște oameni lipsiți de orice bănuială! Experiența care a urmat a fost atât de sinistră și atât de literalmente înnebunitoare pentru mine, încât nu voi face încercarea de a reda ceea ce am simțit. Vă voi relata, pur și simplu, ca într-o piesă, dialogul care a avut loc. Va reieși limpede cui aparțin replicile. — Și atunci de ce a venit aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
simțeam cinic. Tot ce ne spuneam părea fals, avea o înfățișare frustă, grosolană. Mă temeam ca, adoptând un ton prea grav, să nu-i provoc o reacție pripită. În același timp, trebuia să-l fac să-mi aprecieze seriozitatea. Faptul înnebunitor era că acum aveam în mână toate piesele soluției, dar voi reuși oare să le fac să se închege? — Dragul meu Titus, nu vreau s-o convingi pe mama ta de nimic. Vreau numai s-o vezi, pentru că acest lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Vino o dată, te așteaptă. Va fi destul timp să-l vezi până când se întoarce Ben. Ne așteaptă o mașină la poalele dealului. Am început s-o trag către câmpie și potecă, dar mi-a opus rezistență, așezându-se din nou, înnebunitor, pe jos. — Spune-mi, Titus... este...? Hai, grăbește-te! Dacă vrei ca Titus să nu spună că m-a văzut, atunci ar fi mai bine să-i ceri chiar tu lucrul ăsta. Acest argument, destul de vag, păru să o impresioneze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să-l vadă! Dacă plecăm imediat, avem timp să-l luăm înainte de a-l vedea. Și atunci totul va fi în regulă. Nu trebuie să vadă biletul! Te rog, trebuie să plecăm imediat, mașina, mașina! Am răspuns cu un calm înnebunitor: — Îmi pare foarte rău, dar mașina nu e aici. E la garajul de la hotelul Raven, avea o defecțiune la motor. — Și când se întoarce? întrebă Titus. — Nu știu, sper că destul de curând. — Am putea să le telefonăm. Nu avem telefon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
la mașină. L-am măsurat pe vărul meu, acum distinct vizibil în acea luminozitate întunecată, care făcea să se decupeze contururile cu o acuitate înfricoșătoare. James își adusese cu el, peste stânci, paharul de vin, și sorbea băutura cu un înnebunitor aer de repaos satisfăcut, ațintindu-și privirile asupra mării. Purta niște pantaloni subțiri negri, o cămașă mov, deschisă la gât, și o haină albă, de vară. De obicei nu se preocupa de îmbrăcăminte, dar, în felul lui special, putea arăta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-mi răsfoiască volumele, citind ici-colo câte un pasaj. Gilbert s-a întors cu mașina încărcată și cu noutatea că Freddie Arkwright venise să-și petreacă vacanța la ferma Amorne. Peregrine s-a înapoiat, împleticindu-se, cu o durere de cap înnebunitoare, și s-a dus să se întindă în camera cu cărți, după ce a tras perdelele. James a ieșit pe pajiște și a început să-mi scoată pietrele din jgheab, aranjându-le pe iarbă într-un complicat desen circular. După-amiaza avansa, fierbinte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
el? — Cine altul putea să fie? Ultima dată când ne-am întâlnit, m-a amenințat că o să mă ucidă. — Nu mi-l pot imagina făcând asemenea lucru, nu-i stă în caracter, e foarte improbabil, răspunse Titus, într-o manieră înnebunitor de bovină. — Am fost îmbrâncit! Cineva m-a îmbrâncit din spate. — Ești sigur? Poate că ai căzut cu spatele pe o stâncă, și apoi ai alunecat în apă, ceea ce ți-a creat impresia că ai fost îmbrâncit. Erai cam băut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în bună măsură, Titus murise din cauză că, în urmă cu nu știu câți ani, eu i-o răpisem lui Peregrine pe Rosina. Și, de bună seamă, vanitatea mea îl ucisese pe Titus. Slăbiciunea mea distrusese obiectul dragostei mele. Gândurile acestea erau atât de înnebunitoare și implicațiile lor atât de înfricoșătoare, încât am decis că trebuie să le curm și să încerc să dorm. Dar aș fi dorit cu intensitate să-i vorbesc lui James despre toate aceste lucruri sau, presupunând că a părăsit țara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în colivia noastră cu gratii; nu se auzea decât lătratul sacadat, ritmic și obstinat al roților la extremitatea șinelor ca un memento dureros al unei epopei dramatice: da-da, da-da, da-da... Pe fondul acesta de huruială neîntreruptă și înnebunitoare, sora noastră, Țuki, a făcut cunoscută mamei necesitatea îndeplinirii urgente a uneia dintre cerințele fundamentale, specifice organismelor vii: eliminarea materiei arse. Mama, vreau lipsa mare! Cum noi știm de la strămoșii noștri că: "Naturalia non sunt turpia", Lucrurile naturale nu sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ca lumea. Îmi zâmbește. Aștept să mă surprinzi cu propunerea ta. — Bine, OK. Ai să vezi! Iau o înghițitură de șampanie, surescitată la culme. Ce cool! Eu aleg destinația pentru luna de miere! Poate mergem la un spa din ăla înnebunitor din Thailanda, sau într-un loc de genul ăsta. Sau într-un safari ca prin filme... Că veni vorba de homeleși, îi spune Luke lui Michaelîn septembrie o să ajungem în stradă? — Serios? face Michael. Ce s-a întâmplat? — Proprietăreasa vrea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cavitate folosește el pentru a se hrăni. Apoi ar fi și problema care mă obsedează pe mine și care ține de statut. Am io fixația asta cu statutul. Naiba știe cine are dreptul să declare că este scriitor. O definiție înnebunitor de eterogenă. Nimeni nu știe cu exactitate ce trebuie să facă un scriitor, cum trebuie să se comporte el. Nici măcar un program n-ai și ăsta devine un fapt deviant într-o lume tot mai riguros organizată. Nu poți spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
din tremurat. Așa, îmbrăcat în palton, cu mănuși în mâini și căciulă pe cap, cu fularul la gât, s-a întins în pat și s-a acoperit cu pătura zdrențăroasă. Dar zadarnic, tot nu izbutea să alunge starea de frig înnebunitor, și-a zis că o să intre în hipotermie și o să încheie conturile cu viața. Aproape aiura. Peste câtva timp, parcă și-a mai revenit puțin. Atunci a repetat în gând lecția pe care tocmai o învățase pe propria sa piele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
gelozie. Dacă este lucid, dacă experimentează, dacă știe cu „certitudine absolută că orice femeie cade“, de ce suferă totuși atât de crunt? Vom răspunde că luciditatea nu atenuează suferința gelosului, ci o ascute, pregătindu-l, în cazul de față, pentru deznodământul înnebunitor, la pro priu, al confirmării „tezei“. Iar când căderea Hildei e un fapt împlinit, când nefericitul Holdengraeber știe sigur că a fost înșelat, din chiar mărturisirea Hildei, ajunge să tânjească după vremea torturantelor bănuieli încă neconfirmate, a nesiguranței, a incertitudinii
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
la etajul lor, șapte, zdruncinăturile fuseseră mai mari sau mai mici decît în rest, probabil că nu, de vreme ce nici unul din vasele aduse de „Calif” (Eusebiu Camilar) din China nu se spărsese. Ceea ce le șocase cel mai tare fusese huietul puternic, înnebunitor, apocaliptic, produs de prăbușirea blocului vecin. Dimineață a venit Gabi de la serviciu și a constatat existența unei fisuri adînci în peretele dormitorului de la vest. Pînă la lămurirea situației, au hotărît să se refugieze la o mătușă a lor din Popa
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
3, mai în interior, lîngă un depozit. Ningea și bătea vîntul. Atîrnat de un fir, becul prins în vîrful stîlpului lipit de gard proiecta umbre lungi, suspecte, pînă aproape de mine. În vecini hămăiau întruna cîinii. M-a cuprins o spaimă înnebunitoare... Peste două zile, la meditația de după-amiază, în absența ofițerului supraveghetor, aflați încă în starea de surescitare, am povestit unii altora experiența teribilă a primei gărzi de noapte. Deși, acum, cîțiva încercau să braveze, tuturor le fusese frică. Aflat în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]