1,060 matches
-
știi, când mă apropii de duhul tău extatic cu fiecare gând, în orice zi? Același sunt! Am mai îmbătrânit, dar mintea mea Te caută la fel, printre hârtii ce-n trupul lor albit m-am rătăcit demult, copil rebel! Am înnegrit caiete cu cerneală în chinul meu ce pare fără rost și-n față am tot o hârtie goală pe care o să scriu atât: am fost! Căci mă închizi în ochiuri de hârtie, între cuvinte aspre rătăcind și chinul meu se
CHINUL MEU de ION MIHAIU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 by http://confluente.ro/ion_mihaiu_1459752863.html [Corola-blog/BlogPost/381978_a_383307]
-
să găsească Luceafărul ascuns. Suspinul din adâncu-i Nu o lăsa să umble, Iar sufletul de lună Curgea și-o-mpiedica Să meargă la Luceafăr Pe umăr să ii lase O parte din necazuri Și din durerea sa. Dar cerul se-nnegrise Și-acoperise noaptea, Iar luna-n supărare Se stinse-ncet și ea, Se-nchise orice cale Doar rana-i se deschise Să îi primească dorul Și să-l înece-n ea. Cu supărarea-i neagră Pe mal de cer se
PE MAL DE CER de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 by http://confluente.ro/angela_mihai_1463497848.html [Corola-blog/BlogPost/379058_a_380387]
-
Publicat în: Ediția nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului ÎN PRAG DE IARNĂ Ce păcat că dă ninsoarea, E pustie rău grădina! Unde-i frunza, unde-i floarea? Ce se-ntâmplă-a cui e vina? De ce se-nnegrește zarea? Spuneți-mi, care-i pricina? Cât aș vrea să văd o floare, Ori o gâză care zboară, O lăcustă care sare, Sau pe gard un pui de cioară, Să văd o zambilă-n soare, Să alerg desculț pe-afară
ÎN PRAG DE IARNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1451664888.html [Corola-blog/BlogPost/350183_a_351512]
-
un loc bine întreținut unde poposeau cei mai aleși călători din Pontus Axeinos. În mijlocul căsuțelor se înălța o casă nu prea mare, din cărămizi coapte bine în cuptoarele tracilor. Acest loc de popas avea un gard mare din lemn masiv, înnegrit de vreme, ce amintea de lagărul Burneshei. -Aela! Climene! se auzi vocea iritată a prințesei amazoanelor. Vă caut de ceva timp. Talestri se apropie de prietenele ei și le privi dojenitor. -Nu ai să crezi pe cine am găsit aici
LA HANUL LUI PORO DIN HISTRIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 by http://confluente.ro/Aga_lucia_selenity_1403958119.html [Corola-blog/BlogPost/347476_a_348805]
-
oameni zdrobiți și călcați”; Era icoana morții ce se prezenta privirei îngrozite”; ” O compătimire profundă se manifestă când fu pusă între morți o fată frumoasă nici de șaisprezece ani. Copila avea ciorapi albaștri de mătase și pantofi eleganți; hainele erau înnegrite și pe jumătate arse, dar fața [îi] era încă frumoasă, deși groaza morției [î]și imprimase urmele sale într-însa. Convoiul funebru nu mai avea capăt”, etc. Din telegrame de presă, ziaristul de la ” Timpul” realizează o descriere impresionantă, plină de
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena by http://uzp.org.ro/un-reportaj-ocazional-eminescu-descrie-incendiul-unui-faimos-teatru-din-viena/ [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
inel de briliant pe degetul jumătate ars, aici o damă îmbrăcată simplu. O compătimire profundă se manifestă când fu pusă între morți o fată frumoasă nici de șaisprezece ani. Copila avea ciorapi albaștri de mătase și pantofi eleganți; hainele erau înnegrite și pe jumătate arse, dar fața [îi] era încă frumoasă, deși groaza morției [î]și imprimase urmele sale într-însa. Convoiul funebru nu mai avea capăt. Iarăși și iarăși se iveau figurile funingioase ale purtătorilor și porțile curței poliției se
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena by http://uzp.org.ro/un-reportaj-ocazional-eminescu-descrie-incendiul-unui-faimos-teatru-din-viena/ [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
în prag să mă cheme la masă apoi să-și răsfire degetele prin păru-mi cârlionțat dar... tristețea îmi torturează privirea mă uit la buruienile ce-au invadat pridvorul și la ochiul de apă înecat în fântână lampa s-a înnegrit sub grindă un păianjen obosit își devorează prada nimic nu seamănă cu ce a fost ca un condamnat îmi descifrez vina apoi îmi împreunez palmele pentru iertare Referință Bibliografică: acasă printre iedera urcată peste horn / Teodor Dume : Confluențe Literare, ISSN
ACASĂ PRINTRE IEDERA URCATĂ PESTE HORN de TEODOR DUME în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 by http://confluente.ro/teodor_dume_1439726893.html [Corola-blog/BlogPost/374777_a_376106]
-
el îl vede trist și roș Cum se-nchide ca o rană printre nori întunecoși, Cum planeții toți îngheață și s-azvârl rebeli în spaț’ Ei, din frânele luminii și ai soarelui scăpați; Iar catapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit, Ca și frunzele de toamnă toate stelele-au pierit; Timpul mort și-ntinde trupul și devine vecinicie, Căci nimic nu se întâmplă în întinderea pustie, Și în noaptea neființii totul cade, totul tace, Căci în sine împăcată reîncep-eterna pace... Începând
Mihai EMINESCU (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889). Poet național și universal by http://revistaderecenzii.ro/mihai-eminescu-15-ianuarie-1850-15-iunie-1889-poet-national-si-universal/ [Corola-blog/BlogPost/339456_a_340785]
-
mai tristă decât a fraților săi căzuți. Rănile formate din izbiturile celorlalți în cădere, nu se vor vindeca. Se vor umple cu lacrimi de rășină, limpezi ca roua, care apoi se vor îngălbeni, trecând prin nuanța chihlibarului, apoi se vor înnegri și vor cădea odată cu scoarța mâncată de carii și lovită de ciocănitori. Ramurile rupte ce i-au rămas nu se vor reface. Vor supraviețui un timp, cu cetină săracă, apoi se vor usca pe rând, arătând ca niște mâini uscate
VASILE BUCELEA – EROU AL REZISTENŢEI ROMÂNE ANTICOMUNISTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1455074302.html [Corola-blog/BlogPost/367473_a_368802]
-
așa, în goana mașinii, mi se păreau minunate, fiind fascinată de simplitatea acestei lumi arhaice, pe care rar aveam ocazia să o vad. Zăream copile îmbrăcate sărăcăcios, cu părul despletit și în papuci de plastic, băiețandrii alergând pe biciclete uzate, înnegriți de soarele dogoritor al verii ce trecuse; într-un sat, pe un drum neasfaltat, îmi amintesc a trebuit să încetinim foarte mult, când în cale ne-a ieșit o turmă de oi. În ceas de seară, ciobanii urmau să le
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/dorina_georgescu_1485540681.html [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]
-
să construiesc, și să ajung cu schelele sus, cât mai sus. Cât de naivă fusesem! Cu toate acestea tu ai fost singurul care a reușit să observe că toate ferestrele sufletului meu fuseseră trântite de atâtea ori de vânt, și înnegrite de ploi și tristeți, singurul care ai avut ochi să vezi, și urechi să auzi. În viață am avut mereu parte de lacrimi și respingeri, de nopti nedormite când loveam perna, și de zile de plictiseală fără astâmpăr. Singurul care
CÂNDVA, ODATĂ, UNDEVA ... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 by http://confluente.ro/Mariana_dumitrescu_1402827246.html [Corola-blog/BlogPost/365489_a_366818]
-
stângul și ceva mai apăsat cu dreptul. Odată cu desprimăvărarea, începeau să curgă streșinile, ieșeam ca gâzele la soare să ne uscăm lăbuțele, vedeam cum se micșorează stratul de zăpadă, cum capătă o crustă care se ținea scrob dar se și înnegrea de tristețe, nu mai avea albul pur al ninsorii proaspete și înțelegeam că-și plânge apropiata dispariție și se topea văzând cu ochii. Cum apuca pământul să se zvânte cât de puțin, luam cercul mare de la sobă, îmi eșterise cineva
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Caseta_cu_amintiri_iii.html [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
nr. 1575 din 24 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Negru Text scris de Vlad Lupu: Nourii curg, ca și zilele-mi plumburii... Scâncetul izvorului de munte, al meu strigăt neajutorat, se sparge între rocile negre și reci. Răgușesc. Am sufletul înnegrit de o minte bolnavă și un trup frivol... Mă înec în propriile-mi cuvinte. Rămân fără sens! Trupu-mi inundă a morții undă... Timișoara, 24.04.2015 Vlad Lupu Colegiul Național „C.D.Loga”, Timișoara, clasa a XII-a Referință Bibliografică: Negru
NEGRU de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 by http://confluente.ro/corina_lucia_costea_1429825137.html [Corola-blog/BlogPost/357764_a_359093]
-
de Sus. Bacovia previzualizează, conștientizează și sugerează subtil sfârșitul, pe care, poate, în vremea când a creat, a fost reținut de către cei care îi analizau scrisul să îl enunțe deschis, ambiguizând exprimativ ideile lui: Ca și zarea, gândul meu se înnegri ... Și de lume tot mai singur, mai barbar (Gri). Versurile deschid un tablou sumbru, al singurătății nu depline însă plină de taine, pe care el, ca un inițiat, le deslușește și le destramă căutând eliberarea Pământului de întuneric. Este imposibil
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 by http://confluente.ro/Previziune_cataclismica_in_poezia_simb_stefan_lucian_muresanu_1331306677.html [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
nu am umbră, iar patimile se divid Prefer lumină cât de mare, decât o beznă și un vid Idei finite, gânduri grele, ce se grupează în fascicul Dar nu dispar, ci se depun, pe atrii, chiar și pe ventricul Se înnegrește mușchiul roșu, se pregătește de genune De n-o să-mi pierd nicicând credință, se va produce o minune ... Citește mai mult Iertări umane, stări divine ce tind timid spre absolutUn înger alb cu aripi negre se scutură încet de lutTrăiri
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU by http://confluente.ro/articole/alexandru_florian_s%C4%83raru/canal [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
de nu-i soare , nu am umbră, iar patimile se dividPrefer lumină cât de mare, decât o beznă și un vidIdei finite, gânduri grele, ce se grupează în fasciculDar nu dispar, ci se depun, pe atrii, chiar și pe ventriculSe înnegrește mușchiul roșu, se pregătește de genuneDe n-o să-mi pierd nicicând credință, se va produce o minune... Abonare la articolele scrise de alexandru florian săraru
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU by http://confluente.ro/articole/alexandru_florian_s%C4%83raru/canal [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
pădure, niciun sicriu... ce tot îi dați cu aiurelile astea că eu nu-s de-aici, ca ea-i dintre ziduri că mirosim a lemn reavăn că nu știm cum se fluiera cu degetele mâinii ștăngi, că unii s-au înnegrit de prea mult alb, că ochii acelora sunt înclinați cu doar un singur grad mai mult decât ai acestora... Nu există străini, se aude? cu toții avem umbre, cu toții ne mișcăm prin metoda mersului, nu a rostogolirii. Ne înmulțim mereu, cu
UNU de RAUL BAZ în ediţia nr. 1279 din 02 iulie 2014 by http://confluente.ro/Raul_baz_1404302560.html [Corola-blog/BlogPost/349775_a_351104]
-
făcu o plecăciune adâncă și se retrase în viteză. Ceilalți doi înțepeniră în poziția de drepți. Negru-Cioară transmise gâfâind porunca, iar croncănitorii speriați și zburliți începură să cârâie haotic prin tot palatul. Mai ales în Valea Troienelor Uriașe, cerul se înnegrise de atâta vălmășag și cârâit. Cioroipanii croncăneau peste tot ca turbații: - Să vină la Măria Sa toți slujitorii! Toți slujitorii! Toți slujitorii! La auzul cârâiturilor alarmante, toate namilele împrăștiate prin împărăție alergară într-un suflet la palat, măturând totul în calea
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1421103679.html [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
mă mângâie gândul că au rămas și alții pe dinafară privindu-se cu îngăduință în apa de ploaie. Zilele fug de rugină mâncând pământul cad într-o groapă fără fund cu drojdii de humă, noaptile alunecă după ploi și se înnegresc, plimbă un fel de limbă de moarte pe buze. Tot ce spun se naște din singurătatea oarbă, durerea mă mângâie cu ceaiuri fierbinți și umbre la pândă vibrează prin aer, vechile cântece cu parfum de îmbălsămat amintiri sărută umerii înainte de
DESTĂINUIRE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 by http://confluente.ro/llelu_nicolae_valareanu_1432755249.html [Corola-blog/BlogPost/369800_a_371129]
-
colega lui de clasă, și mamele lor râdeau de ei și le scoseseră vorbe că se plac. Se așeză pe un butuc gros din lemn de salcie, scobit a fi bancă. Deși era de pe vremea copilăriei lui, crăpase și se înnegrise, dar nu putrezise, sau uitase el cum a fost. Deja era impresionat și timpul parcă se oprise în loc... Privi unde odinioară era vatra focului, unde se coceau jaiurile de la porumbii rămași toamna verzi. Atunci iarba nu creștea niciodată pe această
ȘATRA DIN POIANA STEJERERULUI de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1495634017.html [Corola-blog/BlogPost/372278_a_373607]
-
sângerări neglijabile; nimeni nu e suficient de vioi să urmărească orice mișcare, mai contează și pe cumințenia complice a subiectului vizat. Dar l-am convins că are rău de înălțime și am depistat orice ocheada admirativa destinată clădirilor vertical-supraponderale. A înnegrit zeci de pagini cu lozinca: "Căderile de la etaj sunt cele mai rele." .... Doar ca să mă trezesc cu el zdrobit, livrat în miez de noapte de voluntari cu suflet, la ușă de la intrare. Cu umărul dislocat, un picior cu fractură deschisă
CĂDERILE DE LA ETAJ SUNT CELE MAI RELE de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 by http://confluente.ro/carmen_laiu_1473853343.html [Corola-blog/BlogPost/359466_a_360795]
-
I-am cântat de noapte bună. Doar cântecele de copii în spaniolă, dar nu s-a plâns. Părea că nu recunoaște oricum cuvinte uzuale din propria limbă. S-a zvârcolit, a gemut, s-a jelit, a albit nopți și a înnegrit dimineți pe umărul meu. Și-a pus cenușă în cap, a regretat, a jurat că a fost fericit numai și numai în locuința lui de la parter. Și-a suspinat clandestin, amintindu-și feeria căderii lui în noaptea impactului. Gândea, nefericitul
CĂDERILE DE LA ETAJ SUNT CELE MAI RELE de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 by http://confluente.ro/carmen_laiu_1473853343.html [Corola-blog/BlogPost/359466_a_360795]
-
le mai văd, la drum să plecăm; Toți mi te cunosc. Știm că nu scăpăm... Căci în Cartea Ta suntem scriși cu toții; Destin, tu să fii umbra tristă-a morții? Dacă te privesc, rău nu prea arăți... Păcat! Prea te-nnegriră iluștri poeți. Cred că ești chiar bun; vrei să mă ajuți? Daruri nu primești și nu vrei să minți. Liniștit îmi ești, ba-mi pari chibzuit... Un rând nu te-abați. Bravo! Ești cinstit. Văd, Dumnezeu și-a pus baza
FONDATOR POETUL AV. MARCEL ION FANDARAC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1395214526.html [Corola-blog/BlogPost/347907_a_349236]
-
ei strădaniile mărului disperat să ajungă lângă blonda pară și oftă într-un bâzâit prelung când o pală de vânt îl desprinse de pe creangă și îl rostogoli pe pământ. Căzând de la o înălțime foarte mare, mărul se bătuci și se înnegri imediat pe partea lovită, așa că, ajunse la coșul de gunoi înainte chiar de a mai arunca o ultimă privire spre multiubita lui. Înfuriată, viespea se aruncă să o înțepe pe trufașa din cauza căreia mărul sfârșise atât de nedrept, chiar înainte de
IUBIRE DE TOAMNĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1446257318.html [Corola-blog/BlogPost/377788_a_379117]
-
le poarte În dar un loc ceresc. Dar liniștea deodată Se-ncruntă și vibrează Iar ochii triști din beznă Se văd cum lăcrimează. Dar plânsul se-ntețește Și hohotul din glas Îi tulbură adâncul Și mersul fără pas. Seninul se-nnegrește Și curge peste mare, Iar valurile-n spume Se-nalță către zare. O forfotă nebună Se rupe din lăuntru Și din adânc de mare Cutremură pământul. Începe-o vijelie Ce-aruncă-n depărtare Stropi plumburii de lacrimi Ieșiți din miez de mare
ZBUCIUMUL MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 by http://confluente.ro/angela_mihai_1467218443.html [Corola-blog/BlogPost/382261_a_383590]