24 matches
-
Și cu mintea sfredelesc nămeții Să te țin, iubirea mea, aproape, Să te-alint cu roua dimineții. Cu suflarea ei criogenată Încerca-va iarna să răcească, Dinlăuntru, febra emanată De iubirea noastră omenească; Dar vom izbuti să-nvingem gerul Și înnegurarea-i de genună, Să găsim căldura-n noi și Cerul, Dacă vom rămâne împreună. Nu mi-e teamă, nu mă pierd cu firea; Chiar dacă înghețul mă rănește, Iarna asta nu-mi va lua iubirea, ... Citește mai mult GÂND HIBERNALde Nicolaie
NICOLAIE DINCĂ by http://confluente.ro/articole/nicolaie_dinc%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
am ascuns tot sufletul sub pleoapeși cu mintea sfredelesc nămețiiSă te țin, iubirea mea, aproape,Să te-alint cu roua dimineții.Cu suflarea ei criogenatăîncerca-va iarna să răcească,Dinlăuntru, febra emanatăDe iubirea noastră omenească;Dar vom izbuti să-nvingem gerulși înnegurarea-i de genună, Să găsim căldura-n noi și Cerul, Dacă vom rămâne împreună.Nu mi-e teamă, nu mă pierd cu firea;Chiar dacă înghețul mă rănește,Iarna asta nu-mi va lua iubirea,... XVII. EMINESCIANA, de Nicolaie Dincă , publicat
NICOLAIE DINCĂ by http://confluente.ro/articole/nicolaie_dinc%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
să-mi reînvăț urcușul. M-am lăsat purtată de apele umanului apoi, în cuvântul scris, am lăsat prea multe pietre eu-rificate să-mi sufoce harul. Lasă-mi, Te rog, o stea în mijlocul Tălpii Tale, să-i privesc strălucirea, de câte ori legăn înnegurările, în gândul absurd al plecării “. Poeta desfășoară de-a lungul acestui volum dens un fel de angajament cast de a se izola de lume, consacrându-și viața singurătății, poeziei și reflexiei. Aspiră la liniște, se autoconstrânge de a-i fi
EPISTOLE ELEGIACE ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1427036577.html [Corola-blog/BlogPost/353379_a_354708]
-
Și cu mintea sfredelesc nămeții Să te țin, iubirea mea, aproape, Să te-alint cu roua dimineții. Cu suflarea ei criogenată Încerca-va iarna să răcească, Dinlăuntru, febra emanată De iubirea noastră omenească; Dar vom izbuti să-nvingem gerul Și înnegurarea-i de genună, Să găsim căldura-n noi și Cerul, Dacă vom rămâne împreună. Nu mi-e teamă, nu mă pierd cu firea; Chiar dacă înghețul mă rănește, Iarna asta nu-mi va lua iubirea, Dacă focul nostru o-ncălzește. Referință
GÂND HIBERNAL de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1484496011.html [Corola-blog/BlogPost/384813_a_386142]
-
pașilor tăi... Tu scoți stele din lacrimile-mi de dor,/pleci vremea spre înserare,/ pui capăt ostenelilor/ ce-mi încătușează trupul /până la istovire,/ modelându-mi nopțile de Dragoste...”( până la istovire...) când umbrite de tristețe, neîncredere, renunțare. “răscolindu-mi sufletul, tristețea înnegurărilor/alunecându-mi visele amețitoare, /seară de seară, în pântecele pământului/pentru a zăvorî focul / în piatra nevăzutelor catedrale din mine/ devenind rugă veșnică înlăuntrul meu...”( vise din Amurguri flămânde...); „înveșmântă-te cu mine,/ primind în suflet /flămândele-mi ninsori/ce
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 by http://confluente.ro/valentina_becart_1424644518.html [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
strălucire literară, sunt vibrante, percutante, te fac să te simți bine, lecturând și admirând. Și pictorul, și eseistul te iau lângă ei, cu ei, explicându-ți, vorbind vrăjitorește, arătându-ți că omul poate fi, mai presus de toate OM. Cu înnegurări dramatice, cu sclipiri sugerate, cu puteri ascunse, cu copleșiri inefabile... O gamă largă de imagini și nuanțări imprevizibile dar adevărate, ne învăluie prin zbuciumul filtrat și dedublat cu sinceritate, de către pictorul Liviu Lăzărescu. Omul, în creația sa, în viziunea sa
ŞAMPANIE ÎN CUPE DE CRISTAL: „LIVIU LĂZĂRESCU – O AVENTURĂ PICTURALĂ” DE ZOLTAN TERNER de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 by http://confluente.ro/roni_caciularu_1450241677.html [Corola-blog/BlogPost/367636_a_368965]
-
interpretând visul ca pe o stare fundamentală, necesară împlinirii. Mesajul versurilor sale este pe cât de delicat, pe atât de tangibil: poezia - ca stare - are menirea de produce, în sufletul doritor de frumos, o reîntâlnire cu sinele, capabilă să-i preschimbe înnegurarea în pete de lumină, să-i convertească fiecare clipă de rătăcire, în momente de exaltare pe aripa visului hoinar... Un vis pe care-l visezi singur rămâne doar un vis. Un vis pe care-l visezi împreună cu ceilalți devine realitate
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 27 FEBRUARIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_stroia_1456590097.html [Corola-blog/BlogPost/367666_a_368995]
-
înnebunesc de părere de rău. El e cel care mă interesează, mă interesează ce gândește despre mine. Poftim, uite la ce-am ajuns!“. Tom încerca pentru prima oară în viața lui (avusese mare noroc că fusese scutit până acum) acea înnegurare, acea înveninare a imaginației, care constituie una dintre cele mai maligne și mai comune forme de suferință omenească. Lumea lui devenise bizară, plină de crime crâncene, de calvaruri, de pedepse. Se simțea speriat și vinovat, anticipa o catastrofă care urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
am gândit: în univers e soare și atâtea stele încât lumini de-ar deveni tot ce-am iubit și toate gândurile mele, îndrăgostite inimi rubine de ar fi ochii smaralgde și safire, în diamante de ar curge lacrimi de iubire înnegurarea lumii ar pieri; închipuiește-ți, iubito, ce-am gândit: în univers e soare și atâtea stele încât lumini de-ar deveni tot ce-am iubit bezna-ar dispare dintre ele și numai noi, noi doi am fi incandescente astre, eternă mângâiere
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lumii ar pieri; închipuiește-ți, iubito, ce-am gândit: în univers e soare și atâtea stele încât lumini de-ar deveni tot ce-am iubit bezna-ar dispare dintre ele și numai noi, noi doi am fi incandescente astre, eternă mângâiere înnegurarea lumii ar pieri pulsări de fericire-am fi-n tăcere; închipuiește-ți, iubito, nu am mai zări în univers nici soare, nici atâtea stele!734 Din punct de vedere mistic, a imagina rezidă în a crea o imagine mentală a ceea ce
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
mea furtună. Există Însă În poem un distih ambiguu: “Cetini negren lume zică / zvonul brumelor ce pică.” În cazul lui, umoarea neagră e contrabalansată de moliciunea imperială a cetinișului și găsește, În plan secund, forța mirifică de a recalifica Încrîncenarea Înnegurării, Îmblînzind-o. Veste cu tîlc, zvonul brumelor ce pică basculează dinspre tristețea astenică, convalescentă a precarității către sunetul tonic al picurilor desprimăvărării. Accentul moral al vlăguirii furtunii crepuscular ostenite se mută pe zarea proaspătă a Înseninării. Iar tot ce era regret
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
colaborează cu inimoase articole de informație și propagandă culturală la „Scânteia”, „România liberă”, „Scânteia tineretului”, „Gazeta învățătorului”. În „zumzet de cobză și în tril de fluier”, B. cântă în versurile sale, din toată inima, „frumusețea, visul și seninul”. Cu unele înnegurări trecătoare, lirica lui se scaldă, voios, în „lumină”, sugerând o mișcare ascendentă. Un simț muzical relevă, fără doar și poate, aceste stanțe de licăr folcloric și „zvon patriarhal”, instrumentând acorduri, și triste și jucăușe, dintr-o „rapsodie vâlceană”. SCRIERI: [Poezii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285770_a_287099]
-
melancolii stilizate, ci de porniri instinctive, tăcute și rituale. Goticul, muzicalul lipsesc din opera sa, care ar fi clasică dacă echilibrul n-ar fi stricat în sensul rigidității. Idilicul lui Sadoveanu e în înțelesul cel mai larg asiatic, scitic (fără înnegurări slave), revărsat într-o netulburată placiditate, într-o cantitate mută. G. CĂLINESCU Temele literaturii sadoveniene? Natura, țăranul, provincia, trecutul istoric. Dar ce ne spun ele? Constituie ele „lumea” despre care scrie Sadoveanu? Sadoveanu nu scrie despre o lume: el creează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
pare a ne transmite indirect scriitorul) este că depinde doar de noi să ne desprindem de aceste obscurități cotidiene. și credem că prin lectura acestui recent volum, cu certitudine, am avea șansa de a ne descărca de angoasele, neîmplinirile și înnegurările acestui timp tulbure. Norman Manea O voce a neîmpietririi E un mare privileJiu să te consideri fiu al mai multor patrii: cea a genezei tale, cea a afectivității sau cea în care ai văzut lumina zilei, acolo unde ai copilărit
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
apreciat lirismul de transparențe și suavități retractile: „T. Utan este un timid și poezia este pentru el un joc cu por țelanuri fragile, o trecere printr-un câmp de flori, cu spaima enormă de a nu le strivi.“ Să adăugăm înnegurările, notele dra matice infiltrate acestei poezii care nu este invariabil jubilatoare: Ce scurtă omenească trecere câtă gheață la cei doi poli vor veni să îmi secere ritmii blajini și domoli. Trăsăturile poeziei, remarcate de critică, le regăseam și în comportamentul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
an: sânzienele la solstițiul de vară, urzicile la echinocțiul de primăvară, leurda la echinocțiul de toamnă, altele în toiul unor sărbători calendaristice, care oscilau în funcție de fazele lunii, de caracterul fast sau nefast al zilelor din săptămână, de însorirea zilei sau înnegurarea cerului noaptea, de locul culegerii: munte, deal, câmpie, luncă sau deal. Culegerea plantelor de leacă respecta un ritual sau ceremonial strict: mătrăguna se culegea de 3 persoane, una culegea și două păzeau pe culegător ca să nu fie văzut, deranjat de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
1) Există în această evocare a lui Blaga o ipostază biografică a poetului Cântecelor ce ne amintește de starea sufletească a lui Mureșanu reîntors la Brașov, în ultima parte a vieții, după un calvar de corvoadă funcționărească la Sibiu: aceeași înnegurare sufletească, același autism social:„În iulie al a. 1862 - scrie George Barițiu - pe timpul Adunării generale a Asociațiunii noastre, unii amici și cunoscuți, de-ai lui Andrei aflară, întru înalta lor înțelepciune, că va fi bine să-l oaspete zi și
Doi „soli ai Ardealului”: Șt. O. Iosif și Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3263_a_4588]
-
la el tentația radicalizării. Cel dintâi a fost la sfârșitul anilor ’80, când devenise evident că nu va mai sta mult pe margine și că va intra în opoziție fățișă la aberațiile lui Ceaușescu. O simțeam din tonul conversației, din înnegurarea chipului atunci când venea vorba de ceea ce ar fi trebuit făcut pentru a opri catastrofa. Se pregătea pentru acea nouă biografie așa cum se pregătea pentru cele mai banale gesturi cotidiene: cu temeinicie, cu calm, ca un jucător de șah care înainte de
Nedelciu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2404_a_3729]
-
clipe ochii, dar se trezi fără să cunoască dulceața ce o aduce cu sine tihna somnului. O dată cu toți ai lui, începea să-și macine neliniștile la chemările noii zile. Văzându-și șatra toată în picioare, de pe fața sa fugiră toate înnegurările. Își clăti fața cu lumina de lichid a zorilor și, ca în fiecare început de zi, lua viața, cu toate ale ei, bune și rele, de la capăt... Pe valea Jeravățului se perindaseră între timp mai multe șatre. Fără să le
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
lângă maică-sa și necutezând să-și întoarcă fața sau să și-o smulgă din întunericul blând al sânului ei fremătător, de teamă să nu dea de ochii devoratori ai lui Baubau. Și astfel se scurseră zile de plânset și înnegurare, până când lacrimile se retraseră în adâncuri și casa își risipi întunecimile. Era o casă blândă și călâie. Lumina intra printre florile albe brodate pe brizbrizuri. Jilțurile, cu o intimitate de bunici copilăriți de trecerea anilor, își deschideau brațele. Era tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
tu și tata, Vom sta veșnic împreună. Bucium, 15.07.1998 Artur Enășescu (1889 - 1942) „O trestie umană clătinată de destin...Un cap frumos, dar alterat de prelucrările necunoscute ale unei boli neiertătoare. Acest cap cu pielea feții înnegrită de înnegurările acelor nori care întunecă pe dinăuntru și de bordul pleoștit al unei pălării vechi purtată la hainele uzate, ce nu păreau croite pe trupu‐i, o floare roșie la butonieră. Arăta ca un Oscar Wilde bom‐ marché.” Radu Boureanu din
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
foarte gravă de care suferea nu îi dădeau pace de mult prea multe luni de zile. Dar asta nu mai conta acum, pentru că ceea ce avea să se întâmple depășea cu mult orice umbră aruncată de suferință, tristețe sau alte asemenea înnegurări, lipsite de importanță de altfel în comparație cu minunatele clipe care aveau să urmeze curând. Fericit, strânse în buzunar micul pachețel pe care îl cumpărase în urmă cu numai câteva minute. Deși mic, el conținea în interiorul său însăși rațiunea lui de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
grijuliu ceștile pe un platou și intră În sufragerie cu o mină ce nu prevestea nimic îmbucurător. - Te rog să te așezi, i se adresă el pe un ton imperativ, ca unei străine. Din cele câteva cuvinte, Olga simți că înnegurările de afară pătrunseseră deja în casă, deși ferestrele erau închise. - Alex, dragule, vreau o explicație cât de cât, fie și lapidară, în fine o explicație... - Tocmai asta intenționez acum. Dar de ce stai în picioare? Și cafeaua!? - N-am nici un chef
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
din umbră care le-a validat demersurile prin sigiliul intertextual dezvăluit la o astfel de lectură. 3.9. Modul grotesc Grotescul justifică cel mai adecvat încadrarea comicului în categoria amestecului, încadrare despre care am amintit în partea introductivă. Pe axa înnegurării comicului dinspre formele vesele, bonome înspre cele amare, triste sau subsumate esteticii urâtului, grotescul, îndeaproape înrudit cu umorul negru și cu cel absurd, se află în zona de frontieră cu tragicul pe care îl găzduiește adeseori, atunci când îl parodiază, îl
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]