73 matches
-
însuși apare lipsit de autonomie, o simplă îngînare a concretului, expresie tautologică a acestuia: "ca o termită visul/ îmi macină viața/ îmi pipăie consoanele/ aripa descusută/ îmi întreabă moartea în timp ce mor" (Ritual ștermităț). La rîndul său, timpul se descoperă corupt, înnoptat, putrefact: "pomeți răzbind prin glorii și prin vicii/ timp inundat de temeri timpfăcut/ mi se destupă degetele fricii/ palpînd cuvîntu-n care am zăcut// adună-mi-se fruntea într-o șoaptă/ în grețurile gîndului scîrbit/ e luni / e azi; e marți
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
fiică i-a fost pe când El în Tatăl duh era și zidind înroura prorocirea pe pământ dulce Mamă l-a purtat prunc în pântec chiparos râvnă sânge carne os cu golgotha împăcat veac în veac i se cuvin brățara troițelor înnoptatul nunților chivot și graal vergin la răscruci un iconar pe-al deșertăciunii mal împrumută abur voal àura divinul har și privirea rod/pomăt și din scame destrămări tâlcuie pe-ntunecări chip pe care să-l arăt fiului/mormânt acum în poemu-abia
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
mi - i/ Parcă ies din pușcării." În ciclul Cinci romane de dragoste, aproape rusești, Adrian Bodnaru părăsește experimentul lingvistic radical, păstrând doar asocierile metaforice inedite în conturarea unei imagini feminine la limita dintre joc și miraj: "O stea cu greieri înnoptată/ în fustele-ți de altădată,/ că poate gem de strănepoată/ de un de lună clar." O Săptămână în lumina cartofului adună o poezie simplă, imagistică, de melancolie metafizică și cu evocări eterate: "Un somn de ulei/ în fereastra din câmp
Toate drepturile rezervate... by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17124_a_18449]
-
Singur eu, avid, vă caut rătăcind în imensul infinit; Ochi albaștri ca seninul, mă întreb: cin’ v-a găsit? Cine-n voi se oglindește, și pe cine azi iubiți? Ochi gingași, fugari în noapte, de ce sunteți rătăciți? Unde stați, unde-nnoptați, ori îmi sunteți călători? Obosiți păreți pe boltă... ochi frumoși, seducători! Grija, cine vă mai poartă?... V-aș dori surâzători: Să v-aprindeți, mici steluțe, să luminați până-n zori. Să rămâneți sus pe boltă, și atunci când este soare, Nevăzuți să
OCHI DE FATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382750_a_384079]
-
asupra oamenilor și asupra naturii, se scoate apoi pe o vale verde, se pune la uscat pe un măceș înflorit, e lăsat să-l bată soarele și să-l fluiere vântul, se trage apoi la sticlă și se varsă, pe înnoptate, cu multă închipuire proaspătă, în urechea copiilor. Nimic mai simplu’’. După această sarabandă șugubeață, dar plină de tâlcuri, comentatorul conchide: ,, Scrierea unei povestiri devine un joc, dar tot un joc rămâne și scrierea despre scrierea povestirii. ,,Rețeta’’, combinația elementelor diafane
DAN LUPESCU despre… FĂNUŞ NEAGU – Povestirile magice , de Viorel COMAN [Corola-blog/BlogPost/94141_a_95433]
-
Pythiei la Delfi. Am văzut cerul pe Seaca, noaptea, când mă trimitea tata să păzesc livada noastră de porcii mistreți care râmau iarba sau otava în căutare de rădăcini dulci. Dar, vă garantez, nimic nu seamănă cu surpriza unei ulițe înnoptate când o descoperi ieșind dintr-o cârciumă cu aerul încețoșat de fumul țigărilor. Mi-ar fi greu să vă explic din ce se năștea acea uimire. Din pricina liniștii? Sau a faptului că praful de pe uliță avea un luciu stins, misterios
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
nu poți crede c-a fost uitată în incubator. Albanezu’, mândru de colecția lui de primăvară-vară, sondează piața: Ce ziceți de zebrele mele? Fac orice, puteți să le călcați în picioare. — E prea devreme, strâmbă din nas Kiril. Mai pe înnoptate. — Poate viitorul nostru francez...? încearcă Albanezu’. Kiril și Roman râd în cor. Albanezu’ își dă seama de ce râd și zice: — Pardon, am uitat că azi e prima duminică din lună. Toți râd și mai tare, în timp ce Lionel îi privește nedumerit
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
traista grea, plină de scule, că el se oprește puțin la crâșma Doboșoaiei să se răcorească. Numai că, pe drumul de întoarcere, îl mai ispitiră încă două cârciumi unde poposi, la Grigore Pircu și la alogenul Lang, ajungând acasă pe înnoptate, bine aghezmuit. Când îl văzu bunica, primul lucru a fost să-l caute în sân de bani, dar surpriză!, banii toți dispăruseră, să-i mai ieie de unde nu-s. Ce a fost la gura ei nu vă pot spune, dar
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
nimic în univers nu este mai despărțit decât viul de mort : „când palid m-am uitat în urmă / iar tu treceai pe lângă timp”. Înduioșează, la un poet de talia lui Cezar Baltag, un mic poem excesiv de livresc, Răsfrângere de fulger înnoptat, inspirat de o tragedie shakespeariană care a mai făcut victime : „Inima mea e castelul / prin care trece Hamlet citind” ; „Nu lăsați să se-nece Ofelia / în verdele ochilor mei” ; „În stânga tace Horațio / Sau numai o parte din el”... Tot de
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
multă fără pic de rușinare Ape repezi în cascade: ale gândului furtuni ! Stăm sub vorba ce rănește ca sub grea amenințare Și uităm să facem crucii semn smerit de-‘nchinăciuni Ne ascundem(cum se poate să ne-ascundem ?) de iubire, Înnoptatul e vremelnic, poarta e mereu deschisă “Să fugim cât mai e timp”- ne dorim cu-ntreaga fire Și cum timpul nostru trece, trece viața, rug aprinsă Uităm lege, uităm soartă, toate le uităm în drum Niciun ban n-are putere
TIMPUL SE ZIDEȘTE-N NOI de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382648_a_383977]
-
cetluită, somnurile-i seminale În o rouă de poleiuri: Rașelica Nachmansohn. - O! vegheat din Jilțul Naibei al Pământurilor Nalte, De atlaz tulip în creștet încheiat cu cap de mort, "Mult" poesc, cioplirea unei rare și pierdute dalte, Pașadia își despoaie înnoptat semețu-i port. - O! scuipat de înverzita tuse-a spumelor putride, Cocoțat pe naufragii, nefiresc ca-ntr-un ochean, Împuind cămara nopții cu oracole stupide, Gore freamătă-n jiletcă de râios batracian. - Cântec, lebădă străpunsă, sol al harfelor eline, Strămutat pe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
prin mila scrisului său. Un act de mare iubire și domnească dărnicie răscumpărară cetatea voastră din păcate grele și vechi. Veți ști de azi înainte să dezgropați învățături mai limpezi bătrânelor ei ziduri. Căci spiritul acestor locuri a fost numit: înnoptata arătare a precupeței Pena, ridicată prin arsele vămi ale pătimirii și nebuniei aproape de Sfintele Trepte - ce flamură vreți mai vrednică de orașul vostru creștin. Niciodată piatra nu va da Bucureștiului un sfert din strălucirea marilor cetăți din Apus. Civilizația noastră
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
zboară fără efort. Codrii deși reînvață să cânte foșnind tandri în inima mea și-orice lacrimi încep să se zvânte sau devin ghiocei de sub nea. Simt în gânduri și-n trup dans de focuri care ruguri în visuri aprind luminând înnoptatele locuri unde-ascult al speranței colind. E o forfotă plină de viață, o-nviere — miracol sublim, o ciudată schimbare la față, când pe culmi mă doresc heruvim. Râd și plâng Mai visez că sunt privighetoare și că zbor zglobie spre înalt
FORFOTĂ RÂD ŞI PLÂNG de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362962_a_364291]
-
marelui actor, originar din zonă) și Drăgănești-Olt. La una din reprezentațiile din acest din urmă orășel, la care biletele se vindeau până la unul, Seniorul, după ce și-a făcut numărul, a dispărut; am observat asta abia când trebuia să plecăm, pe înnoptate. Până la urmă, prin «mijloace specifice», directorul (ce o mai fi cu el? Era un om inimos și corect) a aflat: unul din vecini îl momise și-l invitase în pivnița sa răcoroasă, la o «degustare»! Așa încât a fost o întoarcere
ŞTEFAN BĂNICĂ VOIOŞIA ŞI VRAJA MUZICII, GEMENE! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367964_a_369293]
-
se vor iubi, De parcă trase el un stor interior al inimii, Prelingândui-se ca pe un tot al limpezimii. Abia aștepta prietenilor să le dea de veste, Ca în ‘noaptea ielelor’ tot a fost de poveste, Dar cum era prea mult înnoptat, el n-a visat, Toată noaptea somnul colegilor a vegheat.. I-a întâmpinat abia dimineață să le spună, Dar oripilat făcea doar spume pe la gură, Că fiecare a plecat la trebi și pe la cursuri, Dar el tot le ținea calea
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. (III) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350049_a_351378]
-
Glodului, Dealul Purcărețului, Turmătar, Prisnel, Dealul Morii, Dealul Mare, Ciungi, Dealul Îngust, Dealul Viilor, la Prisacă; toate exprimă realități topografice specifice graiului local și diferitelor amplasamente teritoriale (Dealul Pietrii - calcaros; Turmătar- locul în care erau adunate vitele pentru adăpat și înnoptat; Dealul Viilor- acoperit aproape în totalitate cu vii). Pârâurile, denumite de către localnici văi, cu un curs perpendicular pe lungimea satului, au de asemenea nume sugestive: Valea Hotarului, Valea Glodului, Valea Poieniței, Valea Lespezoaia, Valea Purcărețului, Valea Morii, Valea Dealului Mare
CHELINŢA, UN SAT DIN ŢARA CHIOARULUI de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362029_a_363358]
-
năvălește cu hoardele sale albite de ură. Trec zgribulite ciori printre popoare de cristale-nghețate și-n orgia bolnavă plopii fac mătănii gângăvind rugi fără număr spre cerul buimac. Ninge ca dintru-nceputuri acoperind orașul fumegând melancolic. În odaia mea înnoptată ... Citește mai mult Iarnă atipicăPeste zidurile îniernate ale orașuluistă ghemuit întunericul,iar fruntea sfârtecată a ceruluibântuie-n nori de cenușă.Ninge fără noimăpeste catapetesmele lumii,iar copacii gem bolnav printre umbreîn timp ce vântul hohotind năvălește cu hoardele salealbite de ură
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
copacii gem bolnav printre umbreîn timp ce vântul hohotind năvălește cu hoardele salealbite de ură.Trec zgribulite cioriprintre popoare de cristale-nghețateși-n orgia bolnavă plopii fac mătăniigângăvind rugi fără numărspre cerul buimac.Ninge ca dintru-nceputuriacoperind orașul fumegând melancolic.În odaia mea înnoptată... XXXIII. IARNĂ, de Leonid Iacob , publicat în Ediția nr. 1133 din 06 februarie 2014. Iarnă Iarna, cu ochii cârpiți de nesomn, se zbate pe albele dealuri, undeva mai latră un câine pribeag și râul e-nghețat între maluri. E ca mine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
1965:107). Noaptea și timpul rece sunt momente evenimențiale agreate de Bacovia în volumul său de poezii, publicat în anul 1926, sub titlul „Scântei galbene”: Dar prin copaci largi înserează - / Într-un departe nins era tot așa / În adevăr, / Și înnoptate zăngăniri („De iarnă”, 1965:111). Atât de subtil își întărește spusele sale, care sunt pornite dintr-un interior clar, cu afirmativa modală în adevăr,încât nici nu poți să nu crezi un eventual atac sentimental, aducând mai mult la o
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
ne-paralele în emisfere de gând și, deși te simțeam palpitând între scoici de neliniști, surâsul tău devenea fluid de fierbinte iar aureola lui îmi mângâia trupul cufundat în iarnă albastră. Te-aș chema în cumpăna serilor mele, prea mult înnoptate, dar tu ai să taci. Leonid IACOB Referință Bibliografică: tu ai să taci... / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 361, Anul I, 27 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
TU AI SĂ TACI... de LEONID IACOB în ediţia nr. 361 din 27 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350967_a_352296]
-
forfecat sufletul cu picioarele lor amețitoare Or fi fost multe, ori fi fost puține Dar toate reusau să ma-nfioare Unele aveau părul auriu și ochii verzi că iarbă Altele ochii albaștri, negri sau căprui Altele aveau părul că un cer înnoptat Una dintre iubitele mele avea pistrui Trupurile lor mi se scurgeau în brațe Mă îmbătam cu mirezmele lor subtile Azi toate aceste amintiri Sînt că funzele uscate între file Dar nu am uiat cum era cînd iubeam Îmi mai trec
LAPIS LAZULI SINT OCHII TAI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355786_a_357115]
-
deci, pentru un alt motiv care, de asemenea, nu o privea: să mă conducă vis-a-vis de Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”, la Teatrul „Odeon”, unde mi-a aranjat alte întâlniri cu artiștii de aici. Ieșeau stelele prin crenelurile norilor văzduhului înnoptat, la București, pe când actrița Florentina Coca Zibilianu întârzia spre slujirea teatrului și pentru a fi amabilă cu mine, în culise la „Odeon”. De aceea evoc limpede, pe cât de limpede și necondiționată i-a fost fapta, exemplul unui om ce-și
FLORENTINA COCA ZIBILIANU. GENEROZITATEA PERSISTĂ ÎN OMUL ALES de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357714_a_359043]
-
năvălește cu hoardele sale albite de ură. Trec zgribulite ciori printre popoare de cristale-nghețate și-n orgia bolnavă plopii fac mătănii gângăvind rugi fără număr spre cerul buimac. Ninge ca dintru-nceputuri acoperind orașul fumegând melancolic. În odaia mea înnoptată lumina se prelinge cuminte peste albele file-ale sufletului meu îniernat. Leonid IACOB Referință Bibliografică: iarnă atipică / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1139, Anul IV, 12 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate
IARNĂ ATIPICĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341931_a_343260]
-
cu împăcare... Se-aud plutind fărâme călătoare De iarnă intrată în albul dans, Prin spațiul gri haotică mișcare, Bucle de nor atârnă în balans! Se deseneaza-un gest,..un vis uitat, Încet,.. încet pe ninsele fuioare Și, ajungând la pragul înnoptat Pură, iubirea se preface-n floare... Decembrie e prins între oglinzi! Înot în privirea ta...timpul e mut... Mă strângi la piept și,.. înfiorat întinzi Buzele tremurânde spre sărut. Referință Bibliografică: ORA SIDEFIE / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ORA SIDEFIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342676_a_344005]
-
Când a ajuns pe la poarta gospodăriei lui, căci pe-acolo avea drum codana, a tras-o-n ograda sa cu tot cu creanga părului de care fata se agățase, în încercarea disperată de-a se opune. Odată intrată în casa flăcăului pe înnoptate, victima acestui vicleșug nu mai putea da înapoi. A împărtășit cu Dumitru Dominte, flăcău răsărit, cu minte înclinată spre acumulări intelectuale (îl citea pe Tolstoi, pe Hugo, pe Schiller), viața aceea precară a refacerii de după Primul Război Mondial. Ca o
COPII ROMÂNI ÎN LAGARELE NAZISTE (I) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 614 din 05 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343773_a_345102]