77 matches
-
mi - i/ Parcă ies din pușcării." În ciclul Cinci romane de dragoste, aproape rusești, Adrian Bodnaru părăsește experimentul lingvistic radical, păstrând doar asocierile metaforice inedite în conturarea unei imagini feminine la limita dintre joc și miraj: "O stea cu greieri înnoptată/ în fustele-ți de altădată,/ că poate gem de strănepoată/ de un de lună clar." O Săptămână în lumina cartofului adună o poezie simplă, imagistică, de melancolie metafizică și cu evocări eterate: "Un somn de ulei/ în fereastra din câmp
Toate drepturile rezervate... by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17124_a_18449]
-
fiică i-a fost pe când El în Tatăl duh era și zidind înroura prorocirea pe pământ dulce Mamă l-a purtat prunc în pântec chiparos râvnă sânge carne os cu golgotha împăcat veac în veac i se cuvin brățara troițelor înnoptatul nunților chivot și graal vergin la răscruci un iconar pe-al deșertăciunii mal împrumută abur voal àura divinul har și privirea rod/pomăt și din scame destrămări tâlcuie pe-ntunecări chip pe care să-l arăt fiului/mormânt acum în poemu-abia
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
albastră, ca de lună plină, o umplu, făcând să scânteieze brusc și să se stingă, pe rând, steluțele de poleială atârnate deasupra capetelor. Începu o muzică dulce, de viori, și un spectacol răpitor li se înfățișă tinerelor țărăncuțe pe scena înnoptată. Un reflector mătură faldurile din spate, șovăitor, părând a căuta ceva care ar fi putut veni de oriunde. Viorile răbufniră într-un vârtej pasionat, după care șovăiră și ele, lin și dulce, o dată cu descoperirea, în colțul de sus al scenei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
clipea ușor, cu gene lungi și încurcate, iar feea, în care surorile o recunoscură târziu pe vecina lor, căci acum purta o perucă buclată, platinată, care-și trimitea șuvițele răsucite până mai jos de șale, începu un cântec despre Bucureștiul înnoptat, presărat cu stele, în care îndrăgostiții ascultă, mînă-n mână, tânguirile lăutarilor-țigani prin cârciumioare, iar apoi ies sub covorul de stele ca să se-mbrățișeze sub felinarele pâlpâitoare, în piațete cu statui. Coborâseră și niște decoruri, cu Ateneul, Arcul de Triumf, Mihai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
uniforme luceau perechi de cizme lăcuite. Doar în spatele cizmelor se aflau îngrămădite câteva boarfe de damă, un fel de dominouri de carnaval și măști. Maria se-nfășură cu un soi de mantie șofranie care ar fi putut trece, în orașul înnoptat, drept șal. Mai aruncă o privire spre femeia ghemuită pe covor și ieși, lăsând acul patefonului să scrâșnească mai departe pe placa rotitoare. Străbătu repede pasajul cu pași sonori și se afundă în străduțele neluminate, oribile, sub stelele dinspre care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ei deasupra (și cu ce fir trebuie să fi atârnat ea din tavan, căci tavanul era cu neputință de deslușit, deși câteva luminițe, ca dintr-o turlă aflată la sute de metri înălțime, păreau a pluti uneori fantomatic în aerul înnoptat?), marile obiecte puteau fi deslușite ceva mai ușor. Primul pe care, apropiindu-se de el, Coca-l văzuse bine, după acomodarea ochilor cu bezna, era un scaun dentar. Piciorul masiv, tronconic, de porțelan pe care se sprijinea era bine înșurubat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nu mai pot iubi... o femeie... o sântă... // știu eu?... poate o vrajă! O femeie mi-a întors cugetele și m-a făcut să uit că-s Domn! Gândiri molatece și nebunești, o nepăsare desperată pentru toată lumea... iată sufletul meu înnoptat! Solomoane! Pe tine nu te-a-nnebunit o sută ale tale, pe mine mă tâmpește închipuirea uneia numai... care nu-i a mea. Cine-i ea? Cine poate fi? Știu eu?: Voi eu s-o știu?... Lucrul ce mă omoară
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
eu nu beam, cu o conversație între șofer, fotograf și reporteri din care nu înțelegeam nimic... îl tot îndemnam pe tata să plecăm, dar el îmi zicea că mai stăm doar un pic și apoi iar încă puțin... Plecam pe înnoptate, zburam pe lângă căruțe cu coceni luminate palid câteva secunde, pe lângă bicicliști cu eternele pălării țărănești pe cap și ajungeam acasă cu urechile vâjâind și urând meseria de ziarist mai mult ca orice pe lume. Când am terminat clasa a zecea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
traista grea, plină de scule, că el se oprește puțin la crâșma Doboșoaiei să se răcorească. Numai că, pe drumul de întoarcere, îl mai ispitiră încă două cârciumi unde poposi, la Grigore Pircu și la alogenul Lang, ajungând acasă pe înnoptate, bine aghezmuit. Când îl văzu bunica, primul lucru a fost să-l caute în sân de bani, dar surpriză!, banii toți dispăruseră, să-i mai ieie de unde nu-s. Ce a fost la gura ei nu vă pot spune, dar
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
în acest domeniu. În ultimii 50 de ani numărul vacilor a rămas aproape același. A sporit însă imens cantitatea obținută si calitatea. În niciun alt domeniu selecțiunea n-a dat rezultate ca aici. Dar iată-ne ajunși la Ithaca pe înnoptate. Pe peron ne așteaptă prof. Dwight Sanderson, profesor de sociologie rurală la Cornell University din acel oraș. Ne salută cordial, constatând cu plăcere că exact cu două luni înainte el descindea la București, la 14 august, din avionul ce-l
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
după masă, ajungem la Rochester, timpul e frumos. Pe șosea zăpada e în curs de dispariție. Convoaie de mașini, încoace și încolo, ne amintesc că e sâmbătă și că orășenii profită acum de prima zi caldă. Ajungem la Niagara pe înnoptate. După ce ne luăm cameră la hotel (doi dolari) pornim să admirăm noaptea vestita cascadă. În limba indiană Niagara înseamnă apă care tună. E situată între lacurile Erie, pe malul SUA, și Ontario, pe malul canadian. Are un debit de 6
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
de brazi. Apa sa liniștită și cristalină ne îmbie la scurt repaus. Întindem o pătură, desfacem două cutii de conserve, cum și o cutie de bere, pe care o azvârlim întâi în apa rece a lacului. Ne reluăm drumul. Pe înnoptate ajungem în vârf de munte la o mică stațiune cu 3-4 case, un mic hotel cu câteva camere și o stațiune de benzină. Vrem să dormim aci, dar ... avem impresia că oamenii de aici, văzând mașina cu număr de New York
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
câmp și se urcă știuleții în porumbar. Spre seară părăsim Urbana. Petru Pană ne conduce până la ieșirea din oraș făcând avantgarda cu mașina sa. Prin Effingham străbatem partea de sud a statului Illinois. Trecem din nou peste Mississippi și pe înnoptate intrăm în St. Louis, în statul Missouri. Multe expediții, în frunte cu aceea a lui Clark și Lewis pornit-au de aici, din St. Louis, în susul lui Missouri, care de aci până la izvoarele lui are o lungime de 4.720
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
Wichita și ne oprim puțin la Mount Ida (Maunt Aida). Numele e dat ca Ithaca de greci, în amintirea muntelui cu același nume din insula Creta, unde a fost crescut Jupiter. Printr-o regiune păduroasă, înaintăm spre nord și pe înnoptate ajungem la Fort Smith. Toate localitățile cu „Fort”, sunt foste forturi din secolul trecut, unde garnizoanele militare țineau ordinea. În ziua de 10 iunie continuăm călătoria în munții Ozark, după numele tribului de indieni ce populează regiunea. Văile mari, fertile
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
tot aluneca pe-o parte. Eu, acționând la ordin. Eu, străduindu-mă plin de zel să îndeplinesc o misiune. Cu toată oboseala, lucrul acesta mi-a reușit, căci, după nu prea mult timp, am văzut pe dâra între timp neagră, înnoptată, a drumului de pădure un punct luminos care, pe măsură ce se apropia, se despărțea în două. După ce am raportat regulamentar „Vehicol motorizat, probabil blindat, în raza vizuală!“, m-am postat în mijlocul drumului ca să fiu ușor de recunoscut și, conform ordinului, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
veche se aflau deja în bagaj. Până și cartea lui Burckhardt, Cultura Renașterii în Italia, urma să stimuleze apetitul nostru pentru frumos. Dar, înainte să pornim la drum, Anna a fost nevoită să împrăștie rezervele mamei ei în ceea ce privea înnoptatul în cort, cu o explicație irezistibilă în inocența ei, și anume cum că cele două catarge ale cortului aveau să ne despartă. Ceva ce vorbește în favoarea lui Greti Schwarz, mama: fiica a fost crezută. Am ajuns până la Capo Circeo, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mic, acoperit în zăpada neatinsă și în jur case scunde dar curate, cu grilaj frumos de lemn și pomi în dreptul porților. Un plop înalt la una din porți și o bancă mică. In fund, umbra mare, arămie, în albastrul-indigo al înnoptatului a unui edificiu public din cărămidă aparentă. Mini refuză să înainteze. Se lăsă acum târâtă, ea, cea grăbită. Se întorcea după acel colțișor, adăpost tihnit și mărunt, în mijlocul Cetăței fermecătoare. Se întorcea ca după un om. Era acolo și un
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Ele se duc și se vor Nisipul de lună zglobie Cu îngerii demoni la sfatul de dor, Cu îngerii lună pe-o ardere vie. Să plângem în taină Sufletul blând ce-a plecat În țărâna de stele C-un veșnic înnoptat. Să plângem noi oamenii, să plângem În glasul înghețat de erori, Sunt semenii lunii cu aripi de îngeri Uciși în epave de zori. Să plângem în tăcerea de noapte. Să plângem la Dumnezeul din Cer, Va veni, va face dreptate
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cetluită, somnurile-i seminale În o rouă de poleiuri: Rașelica Nachmansohn. - O! vegheat din Jilțul Naibei al Pământurilor Nalte, De atlaz tulip în creștet încheiat cu cap de mort, "Mult" poesc, cioplirea unei rare și pierdute dalte, Pașadia își despoaie înnoptat semețu-i port. - O! scuipat de înverzita tuse-a spumelor putride, Cocoțat pe naufragii, nefiresc ca-ntr-un ochean, Împuind cămara nopții cu oracole stupide, Gore freamătă-n jiletcă de râios batracian. - Cântec, lebădă străpunsă, sol al harfelor eline, Strămutat pe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
prin mila scrisului său. Un act de mare iubire și domnească dărnicie răscumpărară cetatea voastră din păcate grele și vechi. Veți ști de azi înainte să dezgropați învățături mai limpezi bătrânelor ei ziduri. Căci spiritul acestor locuri a fost numit: înnoptata arătare a precupeței Pena, ridicată prin arsele vămi ale pătimirii și nebuniei aproape de Sfintele Trepte - ce flamură vreți mai vrednică de orașul vostru creștin. Niciodată piatra nu va da Bucureștiului un sfert din strălucirea marilor cetăți din Apus. Civilizația noastră
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Altădată, în crâng ! Voi scrie un vers, când voi fi liniștit... * Pe deal De-aceea Cu un zâmbet rău Privesc această noapte... Prin râpi și văi De demult: Ileana... Povești de demult... De-aceea Încă o dată Cu zâmbet rău Privesc Înnoptata culme... * Din urmă Poezie, poezie... Galben, plumb, violet... Și strada goală... Ori așteptări târzii, Și parcuri înghețate... Poet, și solitar... Galben, plumb, violet... Odaia goală... Și nopți târzii... Îndoliat parfum Și secular... Pe veșnicie... Volumul "Scantei galbebe" G. Bacovia Cuprins
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
iarnă Cum ninge repede, apoi încet Și nu știu cât timp mai trebuie de-acum, E la fereastră, alb - O fată cu șalul negru în cerdacul nins... Dar prin copaci largi înserează - Într-un departe nins era tot așa. În adevăr Și înnoptate zângăniri, Apoi va avea loc un bal, Sau o serbare de spiritism, Atâtea sunt de făcut... Când tu apari numai ca amintire. Cum ninge repede, repede! Umbra Mă prăfuise timpul dormind peste hârtii... Se întindea noianul de unde nu mai vii
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
nu poți crede c-a fost uitată în incubator. Albanezu’, mândru de colecția lui de primăvară-vară, sondează piața: Ce ziceți de zebrele mele? Fac orice, puteți să le călcați în picioare. — E prea devreme, strâmbă din nas Kiril. Mai pe înnoptate. — Poate viitorul nostru francez...? încearcă Albanezu’. Kiril și Roman râd în cor. Albanezu’ își dă seama de ce râd și zice: — Pardon, am uitat că azi e prima duminică din lună. Toți râd și mai tare, în timp ce Lionel îi privește nedumerit
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
scrisorii. De fapt și domnul Vâlcu a fost obligat să acționeze cam pripit. Noaptea respectivă o petrecuse la doamna Doina Popovici. Când s-a întors acasă, și-a dat seama că vecinii săi descoperiseră pânzele. Asociația dintre țeava spartă, scrin, înnoptatul în hol și tablouri era firească. A sesizat desigur și aerul particular al oamenilor, expresia de nerăbdare, teama, nădejdile nebune. Bănuiesc cu ce oftat de ușurare au primit vestea că plecați în concediu. Mă înșel? ― Nu știu unde vreți să ajungeți. ― Doamne
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
interbelice: pământul, satul, casa părintească, nunta din Ardeal, sentimentul dezrădăcinării, dar și al înrădăcinării, mitul strămoșilor. Satul poetului este legat de vremea copilăriei, pământul este cel al acestei epoci: "și apoi toamna singuri, acasă/ frigem bureți târzii pe-o sobă înnoptată,/ ieșea fumul încet pe hornuri cu viață/ și ne trezeam deodată în zori/ opriți de ninsoare" ("Pământul"). Pe acest pământ, într-o viziune dramatică și halucinantă, este casa părintească. În cumpăna fântânii stă răstignit tatăl, pârghie este mama înșurubată în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]