28 matches
-
recent de mama. Dar e înșelat de vânzătorul de prafuri, Maur. Vicu, din ce în ce mai disperat că nu-și mai găsește stelele. Se așează pe o bancă în parc, se înveșmântă din noroi, gustă din el, se împotmolește. Se închipuie când cerb înnoroiat, când hipopotam, când rinocer. Oamenii din stradă îl lovesc, îl batjocorăsc, râd de el. Are câte o clipă de luciditate: “Prafurile din noaptea asta au fost o înșelăciune. Și laptopul meu? Și soarele meu cu ochii verzi? (Privește spre cer
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1463301614.html [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
Acasa > Cultural > Modele > IUBIREA PENTRU NADIA NU POATE FI ÎNCENUȘATĂ ȘI ÎNNOROIATĂ DE NIMENI Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1264 din 17 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Stupoare: jurnalistul Robert Turcescu, după ce a înnoroiat și înnoroiază în continuare pe multă lume, ca să ajungă la țâța politică, printr-o campanie
IUBIREA PENTRU NADIA NU POATE FI ÎNCENUŞATĂ ŞI ÎNNOROIATĂ DE NIMENI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 by http://confluente.ro/Aurel_v_zgheran_1402999753.html [Corola-blog/BlogPost/349787_a_351116]
-
rând, Ilie Năstase, Ion Țiriac, Nadia Comăneci, Hagi, Gică Popescu, Simona Halep sau Alexandru Arșinel și mulți alți români de valoare au trecut prin vârtelnița politică de încenușare iresponsabilă. Doar că valoarea, oricât s-a vrea să fie încenușată sau înnoroiată, nu se poate. Ea este din har, iar harul și spiritul nu primesc decât înveșmântarea cu iubire! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Iubirea pentru Nadia nu poate fi încenușată și înnoroiată de nimeni / Aurel V. Zgheran
IUBIREA PENTRU NADIA NU POATE FI ÎNCENUŞATĂ ŞI ÎNNOROIATĂ DE NIMENI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 by http://confluente.ro/Aurel_v_zgheran_1402999753.html [Corola-blog/BlogPost/349787_a_351116]
-
vrea să fie încenușată sau înnoroiată, nu se poate. Ea este din har, iar harul și spiritul nu primesc decât înveșmântarea cu iubire! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Iubirea pentru Nadia nu poate fi încenușată și înnoroiată de nimeni / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1264, Anul IV, 17 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
IUBIREA PENTRU NADIA NU POATE FI ÎNCENUŞATĂ ŞI ÎNNOROIATĂ DE NIMENI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 by http://confluente.ro/Aurel_v_zgheran_1402999753.html [Corola-blog/BlogPost/349787_a_351116]
-
În timp ce copiii se strecurau prin fața meu adăugând alte buchete de flori, gândurile mele înaripate zburau spre alte momente când, în postura de director, în care m-am aflat timp de 4 ani, în acea perioadă am fost denigrat, ponegrit și înnoroiat din tălpi până în creștetul capului. Raportând situația actuală - de a mă afla aproape cufundat în mulțimea buchetelor de flori - la trecutul meu când persoana și demnitatea mea umană mi-au fost înjosite, fără să vreau - mi-am zis că, ceea ce
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de jerbe și de buchete de flori menite să împodobească mormântul venerabililor lui părinți, lângă care se va odihni urna cu cenușă venită de departe... Încet-încet se adaugă noii sosiți - prieteni, cunoscuți și membri ai familiei, ultimul sosit de pe drumurile înnoroiate de la Sipeni d-rul Liviu Crăescu și venerabila sa mamă la 91 de ani. S-a făcut ceremonia de înmormântare de către un preot tânăr sosit cu întârziere de la alte solicitări și termină la fel de grăbit... Își face meseria ca orice funcționar, neparticipând
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
altul, de aceleași dimensiuni, agățat de gât ar fi fost o provocare fizică până și pentru cea mai rezistentă persoană. Dar femeii nu-i păsase nici cât negru sub unghie. Hugo a ridicat cu greutate mâna în care ținea ursulețul înnoroiat, ud fleașcă, din care apa curgea șiroaie pe pământ. Rosa a strigat încântată. Mulțimea de oameni a început să se risipească. Alice s-a aplecat peste Hugo și l-a sărutat. —Îmi pare rău, a murmurat ea. Uită tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
veselă, brunetă, rimelată, mignonă și apetisant de murdară. Murdară de sus și până la poale, murdară pe păr, pe rochița albastră cu buline galbene, terfelită de iarbă și de balegă proaspătă, murdară pe gambe și pe pulpe, cu sandalele dezlipite și înnoroiate (de unde, Dumnezeu, noroi, acuma, pe arșiță?) și cu cocoloașe mărunte de mizerie, din praf amestecat cu transpirație, etalate inocent și promiscuu între degetele de la picioare, ale căror unghii prelungi sunt date cu un lac ieftin, sidefiu. Adie, dinspre ea, un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
partea locului nu exista nimic din ceea ce există astăzi, nici Palatul Ministerului de Externe 161, nici b-dul Colței (astăzi Lascăr Catargiu 162), nici plantația de pe Șos. Ștefan cel Mare, nici pavaj, nici alinierea. Era cu totul un alt cartier, îngust, înnoroiat, fără aer și fără lumină. Strada Lipscani e mult transformată din punctul de vedere al clădirilor. Aproape nimic din ceea ce vedem astăzi nu exista la 1871.163 Primăriile ar fi putut profita de ocazie ca să îndrepte și să lărgească această
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cele înțepătoare, pe cele pietroase, pe cele cătrănite, pe cele reci, pe cele clocotitoare, pe cele mătăsoase, pe cele aspre, pe cele colorate, pe cele sumbre, pe cele cu miez bun, pe cele seci, pe cele cu azur, pe cele înnoroiate, pe cele suave, pe cele puturoase, pe cele năucitoare, pe cele întremătoare, pe cele jubilante, pe cele asasine, pe cele scăpărătoare, pe cele opace. Pe rînd, auzul a juisat și s-a întristat. De orice fel ar fi fost însă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Vasul s-a oprit la Edfu pentru a vizita Templul lui Horus. Este îngrozitor ce mizerie este peste tot. Pe Liviu l-a scos puțin din starea de transă contactul cu străzile, fie prăfuite - cu locuințe (?) mizere și dărăpănate, fie înnoroiate, traversate de copii desculți, murdari și cerșetori, străbătute de calești, trăsuri în care turiștii albi, curați și frumos mirositori, contrastează cu realitatea continuă a acestor meleaguri. Bazarurile cu tarabe încărcate de vestigii (fabricate recent) ale trecutului sau cu îmbrăcăminte arabă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
în acel timp. Dar nu este vorba în carte numai de protipendadă și de stilul de existență al acesteia în veacul 19. Este vorba și despre viața comună a ,bucureșteanului burghez", după cum este vorba și despre viața trăitorilor în mahalalele înnoroiate, despre gropi și cadavre de animale lăsate în stradă, despre haitele de câini vagabonzi (strămoșii maidanezilor contemporani!), despre mortalitatea ridicată din spitale și despre epidemii (,probabil cel mai rău lucru care exista în secolul 19"), despre satele înfometate și bântuite
Pe altă planetă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/10799_a_12124]
-
scară mare, acest fapt fiind în avantajul regelui Henric. În zorii zilei de 25 octombrie a început bătălia. Englezii au stat pe poziții așteptând atacul francez, în timp ce cavalerii francezi, copleșiți de armurile greoaie, au început o avansare lentă pe terenul înnoroiat. Francezii au fost întâmpinați de un atac furios al arcașilor englezi, care au folosit o tehnică ce permitea atingerea țintei de către săgeată la o distanță de până la 230 de metri. Cavaleria franceză a încercat să îi înfrângă pe arcașii englezii
Bătălia de la Azincourt () [Corola-website/Science/299342_a_300671]
-
spăl mîinile în chiuvetă imensă/ apă caldă e despărțita de cea rece și mîinile mele/ se caută una pe alta/ fac eforturi ca să înțeleg ce vreau/ în viața asta cu nuanțe eterne/ cînd ușile scîrțîie și pe trepte/ zărești talpă înnoroiata în care ninge" (Nuanțe eterne). Spiritul sau se proiectează pe lucruri cu o deznădăjduita voluptate, precum o ultima șansă a unei șalvari exterioare și totodată lăuntrice, ca într-o mistica a realului: "Corect că aerul dintre crengile copacilor/ oblic precum
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
nume desprins parcă dintr-un film neorealist italian, lucrează toată ziua la bandă, la , unde va munci apoi și Nina, fiica sa, și probabil urmașele urmașelor ei... Marian, în iadul depoului său, aproape că nu se mai distinge din canalele "înnoroiate cu flegmă de motorină amestecată cu ulei și apă", fiind zilnic tocat de compresoarele locomotivelor electrice. Șomerii nu au un program fix, dar prestează activități alternative nu mai puțin solicitante. Curvele (ca Mantiliza) preacurvesc. Sectoristul Piroteală vine regulat să-și
Flacăra Roșie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8533_a_9858]
-
bombardat și ras de pe hartă, iar muzeul antichităților caucaziene chiftit și prădat, mă învârteam pe locul unde fusese biblioteca... arhivele micii republici... iar Ali, prietenul și ghidul meu, vânător de urși cu grenada, îmi arăta mormanele de cărți și manuscrise înnoroiate și umflate de ploaie și-mi spunea: „Ia! Ia, doctore, ia, tataie, nu le lăsa acolo, că mâine venim cu un buldozer.“ Pe zidurile sparte și descojite ale bibliotecii se mai cocoțaseră și niște maimuțe isterizate și contaminate, aduse din
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
apă, și se lua de pe palme și de pe tălpi, precum mănușile și șosetele. Altfel, era Într-o stare relativ bună de conservare, cu excepția capului. Acesta era negru la culoare și lipsit complet de trăsături faciale, ca o minge de fotbal Înnoroiată, iar partea superioară a craniului fusese tăiată cu fierăstrăul pentru a se scoate creierul, care zăcea acum, ca un nod gordian ud, Într-un vas În formă de rinichi, În așteptarea disecției. Confruntat cu moartea violentă În tot ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Shanghaiului. Noaptea e dulce-amară, plină de lacrimi. Nu mă pot abține să nu-mi aduc aminte de trecut. Suferința mea. Chinul, sentimentul că sunt încurcată în propriile-mi intestine, mă ghemuiesc, dar nu sunt în stare să ripostez. Încet, urma înnoroiată a amintirii dispare în orizotul plat. Îmi privesc sentimentele cum ard și se risipesc în cenușă. Îmi dau seama că dacă nu-mi pot trăi viața îngrijindu-mi viile la soare, trebuie să învăț să am încredere în instinctele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și încotro s-o apuci, Mirelo... Cu Petrișor în brațe, legănându-l ușor, se apropia de fereastră, n-ai știut, aștepți, iarăși aștepți, și vederea despăienjenindu-se peste curtea autobazei de dincolo de strada cu grămezi de zăpadă și de gheață înnoroiată pe trotuare: basculantele, clădirile halelor și ale garajelor, terenurile virane cu gunoaie de dincolo de gardul de beton și șirurile de blocuri, o vale de blocuri și-n zare coșurile pântecoase ale termocentralei împroșcând pe cer vălătuci de fum; mereu același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
măturoaiele până au ajuns să fie doar un smoc. Tătucul Iosif a smuls și rămășița asta de șomoiog și l-a aruncat În stradă și atunci mujicii s-au transformat În proletariat. Acum a dispărut și proletariatul. Tare mai e Înnoroiată Rusia aceasta a voastră și norodul tare năcăjit. Mai toarnă-mi, Mașenca, un păhărel, căci m-a apucat amarul. Privesc și văd pretutindeni doar cizme și pufăici. Stau aici pe scaun și mă Întreb: ce-i de făcut? Ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
am luat, a rânjit el. Zicea c-ar fi bune la mulsul vacilor. Și așa am ieșit în frigul de-afară. Copacii se legănau sub vântul puternic, iar părul îmi biciuia fața. Pe când înotam împreună printr-un petic de iarbă înnoroiată de vreo patru metri pătrați, mă întrebam ce-ar fi dacă m-aș preface că alunec și dacă, atunci când Chris s-ar apleca să mă ajute, l-aș trage peste mine și... înainte să apuc să trec la fapte, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
scaune. Mi-am recunoscut propria mașină. Rămășițele cârligului de tractare erau prinse de bara de protecție din față, iar panourile caroseriei erau stropite cu ulei și noroi. M-am uitat cu ochii mijiți în cabină, plimbându-mi mâna peste sticla înnoroiată a geamurilor. Fără să stau pe gânduri, am îngenuncheat în fața mașinii și m-am uitat la barele de protecție și la radiator, strivite toate. Preț de mai multe minute, am privit în gol acea mașină distrusă, reasamblându-i identitatea. Întâmplări îngrozitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
am văzut la spital. Mi s-a părut imposibil să-i spun ceva, conștient de felul aproape obsesiv în care își pieptăna părul peste obraz. Corpul ei vânjos, cu sexualitatea lui nervoasă, forma o puternică joncțiune cu mașina îndoită și înnoroiată. - Nu-mi trebuie mașina, zise ea. De fapt, m-am îngrozit când am aflat că trebuie să plătesc o mică taxă pentru a o duce la fiare vechi. Rămase lângă mașină, privindu-mă cu un amestec de ostilitate și interes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
din morți care se încălzea la rănile vindecate ce-i cauzaseră deja prima moarte. Am îngenuncheat lângă roata stângă din față a Lincolnului. Bara de protecție și carcasa roții era mânjit cu fâșii dintr-un material gelatinos negru, demarcând discul înnoroiat al pneului alb. Am atins reziduurile gumate cu degetele. Carcasa roții prezenta o adâncitură pronunțată, aceeași deformare suferită de propria mea mașină în urmă cu aproximativ doi ani când lovisem un ciobănesc german care traversase orbește strada în fugă. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pasajul superior. I-am deschis portiera cu balamale ruginite. Confetti de cioburi de sticlă acoperea scaunul din față al pasagerului. Toată ora următoare am stat așezat acolo, așteptând ca drogul să iasă din sistemul nervos. Ghemuit peste tabloul de bord înnoroiat al acelei epave goale, mi-am ținut genunchii lipiți de cutia toracică, contrctându-mi mușchii gambelor și ai brațelor, încercând să-mi storc din corp și ultimele micro-picături ale iritantului ăluia aiuritor. Termitele plecaseră. Schimbarea nuanțelor luminii aproape că încetă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]