376 matches
-
le sau scombroideii (i) sunt un subordin de pești teleosteeni marini pelagici, răpitori, de talie mijlocie sau mare, buni înotători, care trăiesc în mările tropicale și subtropicale. Unele specii fac migrații sezoniere în apele temperate sau reci, altele formează bancuri foarte mari. Au corpul fusiform, puțin comprimat lateral, acoperit cu solzi cicloizi mărunți sau golaș. Unele specii au un corselet
Scombroide () [Corola-website/Science/330821_a_332150]
-
cu partea anterioară formată din raze neramificate, slabe. Multe specii au două înotătoare dorsale. Înotătoarea pectorală și vârfurile înotătoarei caudale mult prelungite. Înotătoarea ventrală (când este prezentă) cu poziție pectorală. Vezica înotătoare mare; uneori lipsește. Scombroidele sunt cei mai iuți înotători dintre toți teleosteenii. Se hrănesc cu crabi, crevete, calmari, crustacee, pești și larve de pești și nevertebrate. Unele specii mici filtrează zooplanctonul prin spinii branhiali. Depun fracționat icrele în apele tropicale și subtropicale, adesea în apropiere de țărm. Icrele sunt
Scombroide () [Corola-website/Science/330821_a_332150]
-
peștilor scombroizi sunt epipelagici, unii sunt mezopelagici. Unele scombroide, de ex. scrumbia albastră, formează bancuri foarte mari, în timp ce altele, de ex. pălămidă cu spini ("Acanthocybium solandri") și scrumbiile șarpe ("Gempylus serpens") sunt solitare. Acest subordin cuprinde pe cei mai iuți înotători dintre toți teleosteenii, și sunt probabil cei mai rapizi pești din lume. Peștele călător ("Istiophorus platypterus"), peștele spadă ("Xiphias gladius") și tonul ("Thunnus") ating pe perioade scurte viteze între 60 și 100 km pe oră. Endotermia, capacitatea de a menține
Scombroide () [Corola-website/Science/330821_a_332150]
-
Înotul sportiv se practică sub forma a patru procedee sau stiluri de bază: Stilul craul sau liber (engleză: to crawl - a se târâ) apare ca procedeu sportiv la sfârșitul secolului al XIX-lea când în anul 1844 la Londra, doi înotători indieni din America de Nord, practică un stil total neeuropean, lovind violent apa cu brațele și bătând piciorele energic în jos. Apariția tehnicii de înot craul este legată și de numele lui Harry Wickham din insula Rubiana (insulele Solomon din oceanul Pacific
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
de 50 m liber este stabilit de românca Tamara Costache. Probele de 800 m liber femei și 1500 m liber bărbați sunt cele mai lungi probe în bazin. Anumite prevederi de regulament apărute pe parcursul timpului au influențat performanțele realizate de înotători: din 1957 omologarea recordurilor se face numai în bazine de 50m, din anul 1969 se acceptă numai apă dulce, iar din ianuarie 1972 întoarcerile nu mai sunt obligatorii prin atingerea peretelui cu mâna. Procedeul craul se înoată la feminin și
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
înotul de agrement, este unul din cele mai utilizate, mai ales datorită vitezelor pe care le poate dezvolta. Procedeul spate sau craul pe spate a fost folosit încă în urmă cu câteva secole. Acest procedeu era destul de des utilizat de către înotători, dar aceștia foloseau o tehnică similară brasului, cu corpul în poziția pe spate (bras-spate). Ca procedeu de înot utilitar este utilizat și în prezent. Stilul spate a fost introdus în cadrul întrecerilor de înot din programul jocurilor olimpice din 1912, de la
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
1912 stilul spate a fost recunoscut ca probă competitivă. Probele în procedeul spate sunt cele clasice, 100 m și 200 m, la acestea se adaugă cursele din probele de mixt individual sau ștafetă mixt. Acest procedeu a fost utilizat de către înotători de foarte multă vreme, deoarece are o mare valoare aplicativă. Un papirus egiptean, datând din anul 3400 î.Hr., prezintă un desen al procedeului bras. În prima carte de înot "Înotătorul sau un dialog despre arta înotului", scrisă de Nicolaus Wynmann
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
în timp ce ducea brațele spre înainte pe sub apă. În 1934, Armbruster a perfecționat metoda, aducând brațele spre înainte pe deasupra apei. Deși această tehnică era dificilă, a adus îmbunătățiri majore în ceea ce privește viteza. Un an mai târziu, în 1935, Jack Sieg, un alt înotător de la Universitatea Iowa, a dezvoltat o tehnică de înot într-o parte și cu bătaia de picioare simultană asemănătoare unui pește, modificând ulterior tehnica și înotând cu fața în jos. Armbruster și Sieg au combinat aceste tehnici, dezvoltând o variantă
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
și la sosire. În anul 1933, americanul Henry Myers perfecționează această tehnică. În anul 1935 acest procedeu este recunoscut sub denumirea de bras-fluture care concurează la jocurile olimpice de la Londra din 1948 și jocurile olimpice de la Helsinki din 1952. Primul înotător de fluture a fost maghiarul György Tumpek, care a executat lovituri delfin și cu picioarele. În anul 1953 FINA legiferează înotul fluture cu picioare delfin. La jocurile olimpice 1956 de la Melbourne toți participanții înoată delfin, iar din anul 1963, regulamentul
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
lungime. În București în 1923, apare Clubul Nautic Floreasca, iar la Băile Felix se organizează Concursul Național de Înot ce cuprinde probe pe categorii de vârste. În anul1925 la Campionatele Europene de Natație de la Budapesta, România este reprezentată de 12 înotători din Oradea, Arad, Cluj și Tg. Mureș. O dată cu construirea unor noi bazine la Cluj, Galați, Craiova, Brăila, numărul competițiilor a luat amploare. Tot atunci vor lua naștere și primele asociații sportive cu secții de înot din București. Evenimentul deosebit al
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
de Sporturi Nautice (FRSN) se unește cu Federația Română de Înot (FRI) formând Federația Română de Sporturi pe Apă (FRSA). În anul 1933 erau afiliate la federație 46 de cluburi, iar în 1938, 59 de cluburi cu aproximativ 3800 de înotători. Primul curs de instructori de înot s-a desfășurat în anul 1936. Din 1945, Campionatele Naționale s-au ținut anual, organizându-se 67 de ediții, majoritatea desfășurate în București. În această perioadă dintre cele mai importante evenimente sunt participarea primului
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
Primul curs de instructori de înot s-a desfășurat în anul 1936. Din 1945, Campionatele Naționale s-au ținut anual, organizându-se 67 de ediții, majoritatea desfășurate în București. În această perioadă dintre cele mai importante evenimente sunt participarea primului înotător român la jocurile olimpice de la Helsinki din anul 1952 (Iosif Novak) și Al. Popescu primul finalist român la o competiție oficială, Melbourne 1956. Prima participare într-o finală olimpică, a vut loc la Moscova în 1980. După anul 1980, rezultatele
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
poate duce la deteriorarea aspectului lor în special la legume și cereale furnivall a devenit apoi redactor era entuziasmat și cunoscător și totuși nepotrivit temperamental pentru această sarcină pe lânga practicarea sportului cluburile creează oportunități pentru socializare și camaraderie între înotători rețelele au evoluat și au devenit mai complexe ceea ce a dus la apariția noilor protocoale de rutare este un centru important de circulație a mărfurilor și persoanelor care cuprinde circulație rutieră feroviară și maritimă era o zonă istorică a orașului
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
începea supremația câștigând 12 campionate între anii 1940 și 1960. Francisco Inácio învingea în Volta a Portugal din 1941. În 1945 Sporting a înființat prima școală de înot din Portugalia, numită "país dos marinheiros" (Țara marinarilor). Aici veneau chiar și înotători mai slabi. Sporting a asigurat pionieratul și în natație, echipa de polo pe apă având o serie de victorii prin anii douăzeci. În anul 1941 Sporting câștigă primul titlu la handbal, cu o victorie în campionatul regional, varianta cu 11
Sporting Clube de Portugal () [Corola-website/Science/316710_a_318039]
-
Propulsia este generată de un motor care antrenează o pompă cu rotorul în formă de șurub, ce generează forța necesară propulsiei și direcției. Ca orice vehicul rapid și manevrabil, scuterul de mare poate reprezenta un risc pentru utilizatori sau pentru înotători, astfel că atât caracteristicile sale, cât și folosirea sa, sunt supuse unor reguli tehnice sau de utilizare, și necesită antrenament pentru a fi condus în condiții optimale.
Scuter acvatic () [Corola-website/Science/330308_a_331637]
-
aduc astăzi venituri însemnate capitalei Australiei de Vest, căutate pentru activități de surfing, snorkeling și scuba-diving . De asemenea, numeroasele hoteluri de wellness și spa sunt căutate de o mulțime de turiști care vin aici pentru tratament și bunăstare generală. Printre înotători, avertismentul "shark alarm" ("pericol de rechini") trezește spaimă. Incidentele în care sunt implicați temuții prădători mari veniți prea aproape de țărm sunt rare, apele din apropierea coastei fiind supravegheate permanent de elicoptere și de avioane. De regulă, înotătorii sunt avertizați din timp
Perth () [Corola-website/Science/306461_a_307790]
-
din Portugalia, iar bunica de pe linie paternala era o afro-caraibeană. Mama sa este de descendentă engleză și chinezo-jamaicană. Sean a fost crescut în catolicism, desi bunelul sau provenea dintr-o familie respectabila de evrei. Mulți membri din familia lui sunt înotători. Bunicul său a fost primul la echipa națională de polo a Jamaicăi. De asemenea tatăl său a jucat pentru echipa de polo în 1960. Sean a jucat prima dată la naționala de polo de la vârsta de 13 ani la 21
Sean Paul () [Corola-website/Science/316378_a_317707]
-
România (Bucura, Zănoaga, Lia, Ana, Galeș din masivul Retezat; lacul Bâlea din Făgăraș, Gâlcescu din Parâng). În special îi plac șipotele, unde stă ziua ascuns la fund, sub pietre, noaptea iese la vânătoare. Păstrăvul de munte este cel mai bun înotător din apele noastre. Străbate apa cu ușurința unei săgeți, învingând obstacolele peste care nu poate trece niciun alt pește. La nevoie, sare cascade până la 4 m înălțime. Are obișnuit 20-30 cm lungime și 200-600 g; ajunge și la 40 cm
Păstrăv de munte () [Corola-website/Science/332031_a_333360]
-
nu roșiatici ca la albinoși. Aceasta specie este răspândită în pădurile tropicale, liziere și pășunile adiacente, în mlaștini de apă dulce sau în apropierea lor, râuri, lacuri, peșteri sau zone stâncoase. Este găsită adesea în apropierea apei, fiind un excelent înotător. Acesta a fost, de asemenea observat în mare departe de mal, fiind capabil să colonizeze o serie de insule mici. Până la sfârșitul secolului al XIX pitonul reticulat era considerat comun în unele orașe mari din Asia, în special în Bangkok
Piton reticulat () [Corola-website/Science/328801_a_330130]
-
foarte mic ), avea dimensiuni mai mari și își creștea puii împreună, aceștia continuând existența turmei. Acest exemplu parental semăna mai mult cu cel extrem de grijuliu al erbivolilor, decât cu restul Theropozilor, care se descurcau singuri de la eclozare. Ceratosaurii erau și înotători foarte buni, calitate neîntâlnită la ceilalți dinozauri tereștri. Astfel, agilitatea lor creștea mai ales la atacarea turmelor erbivore, al căror dinozauri nu aveau simțurile foarte dezvoltate. Ceratosaurus a fost una din primele descoperiri, fiind scos la iveală primul schelet în
Ceratosaurus () [Corola-website/Science/308892_a_310221]
-
cu pradă. Baracudele inspiră teamă mai mult ca rechinii în unele zone. În Marea Antilelor trăiesc unele specii mari ("Sphyraena barracuda") care ating 1,8 m lungime și sunt considerate în India Vestică ca fiind mai periculoase decât rechinii pentru înotători și oamenii care fac baie în mare. Consumul exemplarelor mari ale speciilor mari, în special ale "Sphyraena barracuda", trebuie evitată din cauza riscului de intoxicație cu ciguatoxină, care provoacă ciguatera. Ciguatoxina este produsă de o dinoflagelată ("Gambierdiscus toxicus") care este consumată
Sfirenide () [Corola-website/Science/330854_a_332183]
-
alte artropode. El vânează înotând rapid printre plante. După ce și-a prins prada, o aduce în cupolă. Foarte rar, hrana neconsumată este depozitată în cupolă. La rândul lor, păianjenii sunt mâncați de pești și broaște. Masculii sunt mai activ și înotători mai buni decât femelele, prin aceasta se explică faptul diferenței de dimensiuni. În timpul înotului, păianjenul utilizează firele de mătase, prinse de plante, ca suport. Chelicerele acestui păianjen sunt puternice și pot penetra pielea umană. Mușcătura căuzează dureri, inflamații locale și
Argyroneta aquatica () [Corola-website/Science/318576_a_319905]
-
Chad Guy Bertrand le Cloș (n. 12 aprilie 1992, Durban) este un înotător sud-african laureat cu trei medalii olimpice, inclusiv una de aur, din două participări la Jocurile Olimpice: Londra 2012 și Rio de Janeiro 2016. A fost și triplu campion mondial în 2013 și 2015. Primul sport pe care l-a practicat a
Chad le Clos () [Corola-website/Science/336640_a_337969]
-
, (n. 25 aprilie 1963, Milano, Italia), supranumit "Long John", a fost un înotător italian de succes în anii 1980. A concurat pentru Italia la două Jocuri Olimpice de vară. Cea mai mare performanță a atins-o la Campionatul European de Înot 1983 în Roma, cu două medalii de aur peste 200 și 400
Giovanni Franceschi () [Corola-website/Science/323743_a_325072]
-
pe care le prinde printr-un salt, cu ajutorul limbii sale protractile și lipicioase. Consumă și arahnide (păianjeni) și acarieni. Are ca dușmani păsările răpitoare și șerpii. Reproducerea brotăcelului are loc în aprilie-iunie în apă, unde el este un foarte bun înotător. În această perioadă masculii intră în apă; femelele îi urmează mai târziu și pentru o perioadă scurtă, când are loc fecundarea și depunerea pontei. Amplexul (îmbrățișarea copulatorie pe care o face masculul cățărat pe spatele femelei cu picioarele dinainte) este
Brotăcel () [Corola-website/Science/334901_a_336230]