1,931 matches
-
seama că ultima afirmație mă poate pune într-o lumină proastă”, a zâmbit Andrei, “dar nu fute alți bărbați. E bisexuala și se mai fute din când în când cu femei.” Am simțit cum urechile de la masa vecină s-au înroșit. Nu mai voiau să ia parte la această conversație. “Da”, i-am zis, “știu cum e. Am avut și eu o iubită că ea. E bine că ești ok cu asta.” În spatele meu temperatura depășise 40 de grade și am
Bisex cu ochii deschişi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82858_a_84183]
-
cu care venise tot felul de eprubete, flaconașe, tuburi și alte minunății, trecu praful prin ele. Din când În când adăuga câte ceva, și după ce amesteca totul cum se cuvine mai combina În fel de fel de recipiente amestecurile. Unele se Înroșeau, altele se albăstreau, dar nici unele nu-l mulțumeau. Și-atunci arunca totul În fundul curții Într-o groapă de gunoi veche și pleca după alte și alte pietre. În fiecare zi altele. Preotul Îl iscodea din când În când cu câte
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
în care se reflectă El însuși... E o balivernă! Dar o spui, nu cu supunerea, nu cu laudele cuvenite; gândești lucrul ca pe o ipoteză necesară, deși absurdă, o închipuire doar în Pustiul Galactic Universal... În față, creasta dealului se înroșește în amurg. Chit că nu contează, trebuie să înfrunți Zădărnicia... Să spui ceva, să te rogi, mă rog, dacă obișnuința logicii nu-ți dă pace... Cei doi plopi frați, dintre care unul uscat, încep să freamăte ușor în vântul de
Rugăciunea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13438_a_14763]
-
zise cîrciumarul”. Muntenismele pașoptiste reapar, parodic, în Levantul lui Mircea Cărtărescu: „Părînd piepțeni trecuți molcom printr-un păr împarfumat”. Evident, prezența sau absența prefixului a produs și cuvinte diferite sau măcar specializări parțiale (a muia/a înmuia, a roși/a înroși etc.). Am arătat altă dată că frecvența prefixului e mare în limbajul religios (a îmbiserici, încreștinare, îndumnezeire, înduhovnicire, a se înstrăluci etc.), datorită caracterului conservator, cu trăsături arhaice și populare, al acestuia. În Limba română actuală (1948), Iorgu Iordan comenta
Îmbucurat, înnumărat... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13457_a_14782]
-
stradă țigări americane de contrabandă și unde șoferii particulari de taxi - lucru de neconceput în București - erau îngăduiți într-atît încît își aveau chiar «stațiile» lor. Plimbările într-un Mercedes 230 al unui proprietar care mi-a împărtășit estetismul pe străzi înroșite de frunzele salcîmilor îmi apar mitice după atîția ani”. Mediul tomitan evocat cu stăruință își are noima sa. Căci Dan Ciachir vădește o atracție spre peisajele balcanice, inclusiv pe tărîm literar, declarînd a avea drept referințe” pe I. L. Caragiale, Mateiu
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
Marina Constantinescu - o istorie în mișcare - Am ajuns anul acesta la Avignon seara. Apusul înroșise cerul, iar semnele furtunii aduceau o oarecare tensiune odată cu norii care populau, amenințător, înaltul. Noaptea coboară ușor-ușor, lumea se pregătește de teatru, ușor-ușor, actori, spectatori, amatori sau profesioniști cuceresc și sînt cuceriți, își amestecă viețile, umorile, obsesiile, șoaptele sau strigătele
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
continuat, dacă fiu-meu, Jerome, nu ar fi urlat cu disperare din sufragerie: - Mami-mami, hai repede să-l vezi pe nenea Roman la televizor!... Aha!, m-am cutremurat simțind cum viermele geloziei îmi sfredelea inima cu un burghiu de 16 înroșit în focul Gheenei: așadar, doamna mea, Coryntinaaaa... Aha! Din păcate, singurul obiect cu care i-aș fi putut otânji nevesti-mii vreo două, era cratița cu cartofii-pai scăldați în mujdei de usturoi (meniul nostru zilnic după mulțimea de majorări de costuri
Cartofi pai cu mujdei de usturoi by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10382_a_11707]
-
e cu putință ca un trup muritor să moară de nenumărate ori? Prin voință, răspunde Pavel, și prin aceea că ești gata totdeauna de moarte! Dumnezeu a grăit la fel. Avraam nu și-a mânjit cuțitul în sânge, n-a înroșit jertfelnicul, n-a jertfit pe Isaac; cu toate astea a adus jertfă desăvârșită. Cine a spus asta? Dumnezeu, Care i-a primit jertfa! N-ai cruțat pe fiul tău cel iubit, pentru Mine (Fac. 22, 12) i-a spus Dumnezeu
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
doxa populară și de la țăranul peiorativizat sînt numai bune pentru a îndrepta moralul Stimabilei (a-și lua nasul la purtare, a strîmba din nas, a-i da nas, a avea nas, a nu fi de nasul său etc.)". Pagina se-nroșește, aidoma unui obraz, de-o mînie justițiară: "Recapitulînd: cred că Cucoana (cacofonia e de la sine înțeleasă) a) și-a luat nasul la purtare; b) a strîmbat din nas cînd nu trebuia; c) nu are nas și este absolut obraznică; d
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
o palmă fusta neagră deasupra genunchiului. Soldatul D. tocmai se uita pe fereastră, așa că nu a observat deloc manevra. Văduva M. se gândi că nu a fost suficient de îndrăzneață așa că își desfăcu decolteul. Soldatul D. întoarse capul și se înroși din creștet până-n tălpi. Își puse chipiul pe cap, o salută militărește pe rotofeia și viteaza văduvă M. și ieși pe hol să fumeze o țigară.
În tren by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/5554_a_6879]
-
cîntă: „Ora șase a sosit/ Domnul Dino n-a venit./ Nino, Dino,/ Bambolino,/ Ce-ai mîncat/ De te-ai umflat?/ Mare cît un bloc,/ Cioc, boc,/ Treci la loc!". Țacanii îi trag la picioare și pumni în coaste pînă se înroșesc la față și încep să transpire; cei mai apucați își iau avînt și se reped cu capul înainte, ca-ntr-un perete de vată, elastic. Dar domnul Dino doarme liniștit mai departe. Educatoarele sînt în extaz: pot și ele să
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6027_a_7352]
-
nu uit ceva ce nu se poate atinge Tentație Se face frig în cuvinte rochia pe care o port are consistența unui destin imprecis tot ce știu e că acest copac din fața ferestrei trage să moară priveghindu-l mi-am înroșit pleoapele pielea lui argintie bate acum în oranj noaptea își cere dreptul și ea la o dresură cu îngeri o secundă otrava culorii o poate strivi Lecția de citire Prea orbi sunt ochii ce încă privesc din adâncuri astăzi șarpele
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
când am văzut corbul care a ieșit din capcana crengilor mici ale gardului viu și, în salturi scurte, s-a îndepărtat clătinându-și capul puternic pe care strălucea un mic smoc alb. Era rănit, iar ghiarele și ciocul îi erau înroșite de sângele meu. Mă durea mâna și parcă și genunchii mă dureau, frisoane reci îmi străbăteau tot corpul. L-am recunoscut. Era corbul pe care îl lovisem cu mașina. Era corbul din copilărie pe care l-am apăsat în pământ
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
chestia asta te chinuie să răspunzi toată viața. Firește, n-are rost, vor spune unii. Înțelepții cetății. Ce, bă, cum să nu știi tu tocmai chestia asta? Mai bine stai sub umbrar, așa, precum Khayyam, și scrie poeme vorbite și înroșește urechiușele lascive ale femeilor sărutîndu-ne. Mai bine stai și asculți vinul roșu clătinîndu-se în tine. Ca într-un pahar uriaș. Care tot se va sparge o dată și-odată. Sînt o groază de lucruri minunate de făcut. Unele pe care nici
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
multă vreme, cu câte un sunet, țintuit într-un cer cu gheare, de fire de telefon. Uneori, de acolo, arunca o privire harnică spre scârțâitul fierbinte al roților, dar numai primăvara, când începeau toate să fie pe jos: asfaltul se înroșea, cât era de lung, iar apoi pleca mai departe, albastru și tăcut, să o viseze încet, printre foșnetele dintre vârste. Atunci, țipătul devenea al unei femei, dar își jura să se întoarcă într-o zi, puternic și al nimănui. Zburau
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
determinat, cu acel ciocan. A făcut o treabă bună. Este, după acumularea subterană a întregului film, un gest logic și necesar. După care, colonelul în rezervă se întoarce acasă, se așează la o masă și privește în gol, cu fața înroșită de sînge, ca un clovn înmărmurit de propriul curaj... În ciuda a ceea ce se vede pe ecran, filmul analizează nu fizica, ci metafizica faptului divers. Diagnosticul cel mai exact îi aparține lui Pintilie: “Istoria filmului e istoria desfășurării unei deposedări integrale
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
descîntece menite să izgonească relele de care te temi cel mai mult. Cîteva zile mai tîrziu, Inman a plecat din spital și s-a dus în oraș. Îl durea rana de la gît de parcă i-ar fi fost legată o sîrmă înroșită în foc de la beregată și pînă la testicule, vibrînd puternic la fiecare pas. Dar picioarele îi erau zdravene, lucru care îl îngrijora. De îndată ce ar fi fost considerat apt de luptă, ar fi fost expediat îndărăt în Virginia. Cu toate acestea
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
larg - de etnografic ia proporții pline și întortocheate; e parcă o etnografie crescută din tihna senzuală a unei duminici fără sfîrșit”: „Era o zi senină de vară, cînd menta/ colorează în verde lumina,/ iar ei erau cu toții veseli,/ erau puțin înroșiți de vin și emoție/ (îmi amintesc: erau cu toții ușor amețiți),/ au ieșit împreună în curte,/ pe gard au pus un covor (să nu-i vadă/ moartea ascunsă în ochii vecinului!)/ și fotograful i-a așezat după un fel consacrat/ (bunicul
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
care nu depășește prea mult pensia mea pe o lună și că-mi va fi expediată fără întârziere on-line. Și iarăși am început să aștept. Văzând că nu sosesc banii, după câtva timp, am reluat corespondența (recomandate cu confirmare), am înroșit firul telefonului, dar nu mi s-a mai dat nici un răspuns până în ziua de azi (a trecut un an și jumătate de la apariție!) nici măcar să mi se spună: „Domnule, am dat faliment (ceea ce, cum se știe, nu e adevărat), suntem
Harababură editorială by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13357_a_14682]
-
Filozof? îndoi-m-aș! Scriitor? Dar și ceilalți sînt scriitori. Atunci, de ce sînt tratați așa? Noica, dacă ar trăi, le-ar fi dat la palmă la discipolii ăștia ai lui, căcăcioși. Și-ar fi scos cureaua și le-ar fi înroșit curul. Au făcut, în cultura română, Marele Fîs ș...ț M-am săturat, mi-e scârbă ș...ț După ce a căzut comunismul, optzeciștii și boșorogii s-au pus în fruntea bucatelor ș...ț |știa-s mai răi ca zidul Berlinului
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12690_a_14015]
-
putem dovedi că sîntem buni profesioniști, autentici și prezenți în contemporaneitate, chiar dacă, în principiu, am fi. Și nu putem dovedi, pentru că nu folosim instituțiile care contează în această ecuație. Putem să spunem în fața oglinzii că sîntem geniali pînă ni se înroșesc coardele vocale, dar trebuie să-i convingem de acest lucru și pe cei ce trăiesc în afara budoarului în care facem noi vocalize. Pentru asta avem nevoie de o legislație rațională și stabilă, de instituții puternice, de continuitate în efort și
Iarăși despre piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12457_a_13782]
-
scamă pe fluviu sufletul intră-n vitralii divine vedenii ca spumele fumegă prin scorburi de schismă prin corturi de rugă și frig s-ar zice că vântul husit s-a scurs printre brusturi de mit așa cum a fost cu degetele înroșite de veghe răsfoiești până-n zori un infoliu din filele lui cad aztecii unul câte unul flacăra lămpii incendiază salcâmii din umbra veacului încă puțin și orizontul din alge te doare palid e și rămurișul cu zodii de rășină și alabastru
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
întregi de bălării ard în întuneric e o muzică ezoterică pe fundal miroase a jumări de vise romantice e o atmosferă superbă / se tăvălesc de râs mii de lighioane fiecare are câte un stilet înfipt în frunte par niște inorogi înroșiți de chin și deznădejde cuvintele dau bună dimineața scamatorilor ordinari ce transformă vinul liturgic în tinctură de vis spălându-i pe față pe dracii împielițați goniți de tămâie în dreptul ușii de la intrarea în iad se adâncește o matahală de umbră
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/9811_a_11136]
-
sau Minulescu. Evlaviosul călugăr se recunoaște mai păcătos decît "diaconul Iakint" care gustase din farmecele fetei înnoptate în chilia sa: "Ești frumoasă / și proaspătă ca laptele muls dimineața. / Nimeni nu a atins trupul tău. / Carnea ta fierbe. Buzele ți se înroșesc și sînt moi. / Sînii se întăresc și își ascut vîrfurile / așa cum se ascut niște vîrfuri de suliță - / pieptul meu e străpuns! / Ca un taur rănit îmi simt rana / tot mai adîncă între picioarele tale" (Mireasa). Acest naturalism însă nu poate
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
pribeag de un secol, mă strecurasem orb. Și lumina în ascensiune îmi lăsase răni adânci, sângerânde. Mă pregăteam acum, sigur de izbândă, să trec prin apă spre ceresc chip desfigurat de înger, palid și mult prea singur. Apa s-a înroșit. Eu înotam voios, cerul se prăvălise în gene. Vedeam ce încă nu văzuse nimeni, dune imense, pe care pașii inițiatici se spulberau. Și ele purpurii. înșelătoare existență. De ziua sosirii mele pe pământ Afară vântul tremură. Adulmec trupul ei ca
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]