85 matches
-
mana deniei cerșind și argintul din alint duh ceresc a întrista că și ea născu un Fiu și văzu cu văzul Lui izbăvirea neamului primenit în trupul viu fiică i-a fost pe când El în Tatăl duh era și zidind înroura prorocirea pe pământ dulce Mamă l-a purtat prunc în pântec chiparos râvnă sânge carne os cu golgotha împăcat veac în veac i se cuvin brățara troițelor înnoptatul nunților chivot și graal vergin la răscruci un iconar pe-al deșertăciunii
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
nouă. O muscă mare, păroasă și verzuie, venind tocmai din îndepărtatele ținuturi ale Iudeei, a reușit să purceadă printre perdelele patului în care odihnește trupul cilindric al spătarului Vulture și, prăfuită, vlăguită de drum, s-a așezat pe fruntea înaltă, înrourată de somn a înaltului sol moldovean. Deși la capătul puterilor, musca mai rămâne câteva clipe încordată, atentă, gata-gata să-și ia zborul. Omul însă doarme liniștit; stânca nasului se înalță drept, traversată oblic de șanțul unei cicatrici; la poalele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sau nu, ajunge expertă În scenariile mirării. Se pricepe de minune să intre În jocul uimirii, al uluirii și al perplexității... Și să-și revină Îndată, Împrospătată de surpriza contemplării insolitului. Sufletește, frumoasele se mișcă liber, iar această libertate le Înrourează și cu inteligență. E istețimea fermecătoare a gesturilor mărunte, nu a mizelor capitale. „Frumoasă și proastă“, am decre tat cîndva Într-un poem, Însă acolo aveam sub ochi nu frumusețea, ci estetica mecanică a unei imagini corporale. Dar splendoarea feminității
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
la bucată. Libertatea se întâmplă acolo unde gândul se rostogolește după bunul plac al memoriei. Gândurile nu lasă urme-n zăpadă. Nebunia este compatibilă cu orice formă de libertate. Terapeutul implantează elanuri convergente spre o trezire lucidă, scurtcircuitând memoria; subconștientul înrourează gândirea cât să amăgească diminețile. Memoria trage cortina după fiecare infuzie de lumină. (Se face noapte.) Petru trăia într-un prezent infinit. În jurul patriei sale, creștea zidul. Starea de absență fecunda absolutul între două maxime. Petru, un zero irecuperabil. 42
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
părinte! Nimic mai confortabil decât o moarte în care le primești pe toate de-a gata: Într-un tablou alb-negru, bunica se lasă îmbrățișată pe marginea mormântului, fotografia încă mai miroase a seu ars și tămâie. De 8 ani, bunica înrourează tufa de liliac. Ar fi trebuit să se simtă învingător, l-a scos pe doctor din luptă cu propriile arme; mâine, cine știe ce terapii din Evul Mediu va trebui să mai suporte. Singura dispoziție pozitivă în cabinetul acela, plin de mucegai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca niște vițeluși în ochii mei de aur, sexul mă linișteșteee!!!... Haaaideți, doamna Loredana... de pe scaunul ei de nuiele, Neli se roșise de mai multe ori până acuma și, când aude ea de centimetri, fața frumoasă, fără un rid, se înrourează vizibil, Neli se oprește din împletit funia de ceapă, haideți, doamna Loredana, că nu vă cred, multe le-ați exagerat, le-ați ambalat așa, ca pentru mine și pentru cununa de ceapă. — E ora adevărului, parcă așa ne-am înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
se tânguie șoptind la lut. La poala-i lacrimi verzi, smarald, coroana-i îndreptată-n sus privește la condor șoptind... Tu înger neștiut! Sensibilă vioară Suavă aduni și dăruiești imagini sensibilă vioară te risipești te aduni în strălucire femeia mamă înrourează vieți speranță dimineață iubiri și împliniri nevinovate trăim prin voi plaiuri divine departe fără voi e cloaca plină de păcate azur noapte de vis zbucium candoare, răspuns găsit iertare femeie mamă de viață dătătoare. Veșmânt purtat de iele gândul pribeag
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
metafizica grădinii de zarzavat! Chiar nu și-o fi dând seama amărâtul că-i uncool?! Acu’, când schimbarăm nu numai secolu’, dar și mileniu’, să mai mergi prin rouă??? Așa o fi. Doar că metafizicul din mine, în acele dimineți înrourate din grădină, se înălța în toată splendoarea păcătoșeniilor sale spre cer, mulțumindu-i Domnului că încă îl mai ține pe Lume și-l lasă slobod să-și soarbă prima dușcă întăritoare a zilei. Scoteam apoi, de sub o grămadă de buruieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dacă ascult acum și arpegiile pianului mă gîndesc la Andrei, care doarme. La 14 luni era deja Încîntat pînă la catapultare din brațele mamei de orice fenomen feminin cuprins Între zece și patruzeci de ani, cînd zărește așa ceva i se Înrourează privirea, Își dă ochii peste cap, alunecînd Într-un fel de transă vigilă, unui astfel de exemplar i-a deschis pe neașteptate fermoarul bluzei. Bluza era turcoaz. Culoarea naturală a purtătoarei. Mă duc să-l privesc, uite că nu doarme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un univers maculat chiar atunci când e lipsit de prezența umanului: "în cetatea de cuarț/ toamna a răstignit/ răsăritul/ până i s-au nisipit falangele/ izvorâtor cearcăn de lumină/ îmbrățișează somnul canarului/ nerostită poveste a nestatorniciei,/ tăvălugul fluxului/ îți adulmecă sarea/ înrourată pe trup". Când actantul uman își face simțită prezența sau chiar evoluează fizic în peisajul contaminat de această pace agonică, de această sumbră armonie a elementelor aflate în ora amorțirii pre-thanatice, decorul se încarcă și mai vizibil de însemnele unor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]