90 matches
-
se situează la nivelul artistic al unui tânăr maestru; a revenit definitiv din Statele Unite ale Americii și desfășoară o susținută activitate concertistică; a prezentat la Ateneul Român Concertul în la major K. 488 de Mozart, lucrare formulată cu sensul unui înseninat echilibru interior ce pornește de la concepția asupra lucrării și ajunge la nivelul calității îngrijite a sunetului. Concerte de un special interes au marcat deschiderea stagiunii Formațiilor Muzicale ale Radiodifuziunii; această deschidere coincide cu preambulul festivităților muzicale internaționale prilejuite de bicentenarul
Debut de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14659_a_15984]
-
în realitate! - Dimpotrivă, eu aștept o femeie care este foarte reală! - E o amintire adevărată! - O femeie adevărată! Tot atât de reală ca și dumneavoastră și colegii dumneavoastră. Spînul făcu o pauză, probabil ca să-și pună gândurile în ordine. - Știu, reluă el, înseninat, intima dumneavoastră, Ama, colegii mei și cu mine, suntem foarte reali, pe când dumneavoastră nu sunteți. - Cam așa ceva, a răspuns domnul Carol. Adăugă după o mică pauză: Vedeți, domnule locotenent, fiindcă nu există realitate absolută, fiecare are dreptul să-și imagineze
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
Cristian Teodorescu A trecut mai bine de o săptămînă de la momentul Praga și de la vizita în România a președintelui Bush. Concetățenii noștri nu par mai înseninați. Există însă o mulțumire și un sentiment de început al altor vremuri pe care s-ar putea construi ceva temeinic. Acum ar fi momentul ca politicienii de toate culorile să încerce să se reabiliteze în ochii opiniei publice. Acum ar
Un început de limpezire by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14532_a_15857]
-
apucat, deși cea despre modernitate a fost "cea mai vîndută carte a Tîrgului"), apoi am plonjat în Școala memoriei 2004, carte tulburătoare, scoasă de Fundația Academia Civică. M-am întrerupt din lectură ca să văd la televizor, Taxi 3 și apoi, înseninată, am citit cu uimire, cel mai interesant debut de anul acesta, după gustul meu, un amestec de Agopian și Saramago și altceva, Evanghelia după Arańa de Nicolae Strâmbeanu. Mi-am încheiat duminica și Tîrgul, cu poezie, odele lui Fernando Pessoa
Tîrgul de Carte Gaudeamus – Noiembrie 2004 by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12264_a_13589]
-
real;/ de-aș putea scoate/ un deget, o unghie/ din astă-ntîmplare// un fir de păr/ ar flutura, ar spune/ morții mele direcția/ sau mie direcția morții" (Direcție). Ori în același registru, cu o notă de triumfală sacralizare într-un orizont înseninat: "Și totuși trupul/ prezent/ mărturie/ groaznică/ visului;/ peștele putred/ nisipul/ năruit;/ la un pas de ocean/ alături foșnetul/ respirației neauzite/ ca viscera/ zeului// lumea-simbol/ stă chiar alături/ în viitor" (Simbol). Reapare cochetăria: "Tu știi că un păianjen/ ce mi se
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
printr-o serie de teorii morbide despre disperare, sinucidere și alte aberații spirituale, dar, judecând după senectutea pe care i-au dat-o prea îngăduitorii zei, trebuie să fie un ticălos similar autorilor de tratate despre binefacerile morții". Pentru împăratul înseninat doar de "întâlnirea semenilor în cuvânt", dar convins că "istoria nu are nici o noima", contrastul dintre vorbele creștinilor și faptele de la care pornesc acestea e prilej de veșnică frământare. Pentru cel înconjurat de personaje ale căror nume le arăta felul
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
anumită măsură, la un spațiu secret și un răstimp în care să ne ferecam în noi înșine, nu pentru a ne bucura de ceva, nu pentru a savură ceva, cum s-ar crede după nepăsătorul fluierat al adormitului și aparent înseninatul sau chip, ci mai curînd, dimpotrivă, pentru a ne cufunda în întristare, pentru a ne linge rănile? Întrebarea e parțial retorica, in ce mă privește. Este una importantă, însă, pentru că stă la temelia unor filozofii sofisticate ale melancoliei, concepute în
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
Om cu observație și pătrunzătoare și fină, Cosașu știa și știe ca puțini că anul nu se începe oricum. Oricît ai fi de paraponisit, se cuvine să pornești la drum dacă nu cu zîmbetul pe buze, cel puțin cu fața înseninată. Chiar dacă nu cred că ne așteaptă un an grozav, sper că vom găsi energie să ne întreținem speranțele și motive să ne inventăm altele noi. Poate că în acest an ne vom ocupa mai puțin de false teme importante și
Concertul pocnitorilor de Anul Nou by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15635_a_16960]
-
trăit în puf și lux, îl disprețuia probabil și-l privea de sus prin geamul monoclului", ca și ceilalți convorbitori, toți burghezi bine situați, descoperă, pe gulerul cămășii lui Eminescu ivindu-se o ploșniță. Cu toții rămăseseră panicați. Dar Eminescu, brusc înseninat, cînd descoperi faptul, calm, în chip firesc, "făcu vînt cu degetul insectei de pe guler pe covorul persan al odăii... După o scurtă înmărmurire toți se feriră apoi ca în fața unei primejdii, a unei molime. Cu privirile lui leneșe, poetul păru
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
nemaivăzute"), obiecte, cum spuneam, de strictă necesitate, cărora cel despărțit îndelungă vreme de ele le închină o laudă a lucrurilor: "E mult, mult, mult prea mult, căci eu nici nu știam că există." Emise din alt spațiu, al libertății, și înseninate, îmbibate de imagini culturale, sunt scrisorile pe care le trimite, tot Lenei Constante, din călătoriile făcute în Italia și Franța, între august 1966 și decembrie 1967, ca trimis oficial, la bienala de pictură de la Veneția. Acolo erau expuse, în pavilionul
Amintirile lui Harry Brauner by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8338_a_9663]
-
creată de el. Mă refer la valorile profund umaniste pe care Enescu le luminează în domeniul propriei creații, în acela al performanței interpretative, mă refer la natura intimă, atât de firească, a comunicării, la acel lirism marcat de sentimentul compasiunii înseninate pe care îl emană muzica sa. A fost să fie - în mijloc de august - cea de a opta ediție a acestor întâlniri muzicale prilejuite de aniversarea zilei de naștere a lui George Enescu. Sinaia este locul pe care l-a
"Enescu și muzica lumii"... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9338_a_10663]
-
al unei cutume aflate la libera lui alegere: o poate accepta sau nu. Tradiția devine facultativă, iar sentimentele de clan sau de ierarhie - onoarea, mîndria și demnitatea - capătă o nuanță apăsătătoare de corvoadă socială. Psihologia colectivă prinde culori vii și înseninate, iar frunțile oamenilor, altădată încrîncenate de îndîrjirea suferinței sau de intensitatea patosului religios, se descrețesc sub efectul tonifiant al bunăstării colective. Elveția se îmbogățește cu un elan a cărui energie are drept corespondent altarul părăsit, amvonul gol și băncile neocupate
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
di liwu, te lași cuprinsă de incantațiile zeiței chuang-mu, te miști cu eleganță prin sufletul tău. toamna vine singură, fără ajutorul tău drăguț, luo na. toamna vine pe scări rulante, pe titanicuri ciocnite, pe vițe plesnind de alcool de abia înseninat, de cuvinte fără silabe pe șine de tren șiuind, prin ochelari cu + 3 prin găuri de chei în orgasm. nu te îngrijora ca o înghețată de vanilie topindu-se nu te face serioasă ca o veveriță care și-a găsit
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
să încercăm să ghicim despre cine e vorba în fiecare dintre următoarele trei pasaje: „Translația în spațiul vaguității se petrece după decorporalizare. Un «înăuntru» activat, însă, va face posibilă întâlnirea gândirii cu adevărata «existență». Atunci interiorul se manifestă în afară, înseninat, solarizat etc.“ „Vocabula comună celor două părți (Locuri, cu majuscula explicită) este, iarăși, semnificativă, întru preumblarea Celuilalt cu Sinele, care se dovedește a fi găsirea locului, prin urmare identitatea, reunirea.“ „Prin patetica sau răceala mimată a instanței narative structuri duale
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lutheranismului. La fel ca și tumultul rebarbativ, acuzator, al maselor, portretizat în numerele corale ample. Tulburarea sufletească, chinurile crucificării, disperarea, susținute de evoluțiile armonice cromatice, prevestesc drumurile ulterioare ale expresionismului german de început de secol XX. Punerea în mormânt, resemnarea înseninată, momentul "Mein Jesu, gute Nacht!" /Isus al meu, noapte bună!/, apoi corul final "îngenunchem Doamne (...) și ne rugăm pentru odihna ta", aduc linștea și împăcarea, aduc echilibrul ce depășea estetica romantică a mijlocului de secol XIX. Cele două oratorii religioase
Concerte pascale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7392_a_8717]
-
îmbogățit discografia multora dintre compozitorii zilelor noastre. Dar a știut a-și crea și o discografie proprie care să-l reprezinte pe el însuși, care să constituie o fidelă oglindă a propriei spiritualități, acum, în acești ani ai unei senectuți înseninate, deloc lipsită de întrebări, de neliniști, de bucurii. Cuplajul clarinetului cu viola constituie astfel un tandem care dă temei inclusiv muzical relației cu tovarășa sa de viață și de muzică, cu violista Sanda Crăciun Popa. Iar aceasta pentru că Popa este
Aniversările muzicale ale primăverii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7505_a_8830]
-
des lumičres. Acel spațiu traversat deopotrivă de noapte și zi: noapte jos, pădure întunecată, casă cu doar două ferestre luminate și-n rest obloane trase, cu felinar aprins reflectându-se în lac, iar în văzduh zi: lumină diurnă în albastrul înseninat al cerului brăzdat de nori albi și pufoși. Contrastul acesta simultan, concomitent, într-o singură zi, într-o singură ființă, îmi pare a-l defini cel mai bine pe acest scriitor profund, uitat de cei ce împart Premiul Nobel și
Traducerile din poveste by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6606_a_7931]
-
unui automobil Thunderbird. își strecoară prin parbrizul lateral pumnul cu bancnotele mototolite și primește în schimb câteva pliculețe cu praf alb din partea valetului togolez care, cu numai câteva luni în urmă, îi deschidea obedient și ironic portiera. Cu sufletul brusc înseninat, admiră câteva stofe indiene în vitrina de la Indira. Dar banii nu-i mai ajung pentru a-și cumpăra o rochie de la un magazin atât de scump... Coboară, la rândul ei, spre Notre-Dame-de-Lorette și dispare în gura de metrou. Așteaptă pe
Porumbelul din metrou by Silviu Lupașcu () [Corola-journal/Imaginative/15400_a_16725]
-
ca și cum ar fi vrut să sară în sus de fericire, iar Takeuchi spuse și el cu bucurie: - Așa, deci. Într-adevăr s-a întors. - Parcă e un vis. E atât de emoționant, nu, sensei ? adăugă fata, privind portul cu chipul înseninat. Dacă nu cumva înnebunise între timp, Nanjo nu era omul care să se întoarcă fără să-i dea de știre lui Takeuchi, profesorul lui. Ce se întâmplase? Dar și mânia, și suspiciunea față de Nanjo parcă se pierdură în bucuria revederii
Valsul florilor povestiri by Yasunari Kawabata () [Corola-journal/Journalistic/4058_a_5383]
-
plâns, Doar sărutarea ta ar fi în stare Să stingă focul rău ce i-a cuprins, Să-i umple de iubire și de soare. Sărută-mi gură, buzele-ncleștate Ce vorba și surâsul și-au pierdut... Îți vor zâmbi din nou înseninate Și-ndrăgostite că și la-nceput. Sărută-mi fruntea, gândurile rele Și toate îndoielile-or să moară, În loc vor naște visurile mele De viață nouă și de primăvară, Saruta-ma, din nou, în asta seară... Și răul dintre noi tu
SARUTA-MI de MIRON IOAN în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373674_a_375003]
-
ușa aproape în permanență deschisă a salonului ca și cum aerul nu ar fi fost niciodaă suficient, se ivise o vânzătoare ambulantă - oacheșă - purtând într-o mână o sacoșă burduhănoasă și în cealaltă câteva pijamale. Una din paciente, cu fața dintr-o dată înseninată o chemase la ea dornică să vadă „noutățile”. Atmosfera salonului se însuflețise ca într-un târg; se fluturau prin fața ochilor curioși modelele de pijamale, de chiloți și maieuri, se precizau prețurile, un model mai sexi era zvârlit către o pacientă
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
și șeful redacției. Era puțin trecut de ora cinci când a plecat comisarul. Ar fi putut profita de taxiul care, exact în acel moment, lăsa pe cineva la ușa ziarului, dar preferă să meargă pe jos. Curios, se simțea ușor, înseninat, ca și cum i s-ar fi extras dintr-un organ vital corpul străin care-l rodea puțin câte puțin, spinul din gât, cuiul din stomac, veninul de la ficat. Mâine toate cărțile din pachet vor fi puse pe masă, jocul de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
naște, Și înflorește-n fața-i, cu plecăciuni umile, urându-i „bun-venit!” Iar pruncul cela umed, uscându-și inocentă, sub razele-i de aur își urcă-n munți puterea, în amiaza-i vieții fiind un meșter faur cu fruntea-i înseninata, cu trupu-i în putere, frumos încă la chip în om un soare sălășluiește,-n ceruri spre-apus, mergand fără tertip pe piscu’-naltei meniri cu inima-avere ajunsu-vei și visu’-ți e-mplinit ‘napoi, la vale, cu bătrânețea-n spate, a zilei
UITE ! A SOARELUI LUMINĂ-N GRAȚIOASE SALTURI SE VEDE-N RĂSĂRIT de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362338_a_363667]
-
prieten. „Dacă refuză să vină la mine?”. Până la urmă el îndrăzni să rupă tăcerea. - Ce faci spre seară Maria? - Nimic deosebit! - Atunci să facem amândoi ceva ... deosebit! Te invit pe la mine, la un ceai. Ce zici? - Cu mare plăcere. Sorin, înseninat, îi privi pulpele frumos rotunjite și sânii ca două piersici coapte. „Arată bine. Ca Femeia la 40 de ani, a lui Balzac...”. La rândul ei, Maria îl privea pe sub sprâncene. „Nu arată a fi așa de bătrân. Cred că mai
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364873_a_366202]
-
Acasa > Poezie > Credinta > POEM HIERATIC XXII-TABULA RASA Autor: David Sofianis Publicat în: Ediția nr. 1864 din 07 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Poem hieratic XXII de David Sofianis reeditare 7.02.2016 A.D. Tabula Rasa Noapte de magnolii înseninată blândă față petale de smarald au coperit paloarea zilelor din urmă cu tainice atingeri de safir sunetul tău psaltiră de celestru picură cu flori de smirnă peste marea neputință a ființei de a-și striga nenuntirea cu Cel ce atinge
POEM HIERATIC XXII-TABULA RASA de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369967_a_371296]