63 matches
-
mea trece iarnă, plimbându-și gleznele, scârțâind a îngheț. Din volumul de versuri „ÎN VESTIARUL INIMII” (Editură Tiparg, 2011) Stelele, crăpate pe buzele cerului înzăpezit de dimineți neîncepute, îmi aruncă-n vertebre guturaiuri, de parcă zilele mele s-ar soarbe în însetarea pământului, ca într-un cimitir obosit. Poate că sunt un om de zăpadă în care iarna-și taie venele, sinucigându-se. PREZENT a. între noi faptele și pleoapa căzută a istoriei peste mâinile întinse căutând drumul b. sufletul, ultima draperie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
mea trece iarnă, plimbându-și gleznele, scârțâind a îngheț. Din volumul de versuri „ÎN VESTIARUL INIMII” (Editură Tiparg, 2011) Stelele, crăpate pe buzele cerului înzăpezit de dimineți neîncepute, îmi aruncă-n vertebre guturaiuri, de parcă zilele mele s-ar soarbe în însetarea pământului, ca într-un cimitir obosit. Poate că sunt un om de zăpadă în care iarna-și taie venele, sinucigându-se. PREZENT a. între noi faptele și pleoapa căzută a istoriei peste mâinile întinse căutând drumul b. sufletul, ultima draperie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
p. 193. footnote>. Însă această impresie ne este imediat spulberată, deoarece apare aici o realitate nouă, esențială pentru înțelegerea teologiei Sfântului Grigorie de Nyssa și a teologiei mistice în genere: anume că plăcerea lucrurilor divine nu face decât să sporească însetarea sufletului. Căci „marginea celor atinse înainte se face începutul călăuzirii spre cele deasupra”<footnote Ibidem, omilia a VI-a, p. 193. footnote>, iar cele dobândite până acum se dovedesc a fi numai „începutul urcușului”<footnote Ibidem, omilia a V-a
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
pe marginile sinelui, la înălțimea sublimă a celui mai de sus zbor atins al aripilor imaginației, în secunde trecând prin timpul dat a fi lumesc, poposind îndelung pe culmi ale odihnei, ce alină neostenită truda drumeției neîntrerupte de propria-i însetare, adesea biruitoare înainte de ceasul de sfârșit! Când liniștea ce se va lăsa peste zbuciumul greu, ce cuprinde în flăcările-i zbaterile neputincioase ale trupului, va aștepta cuminte, blândă și răbdătoare, ca nicicând în efemerul străbătut până acolo, să se stingă
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
pe marginile sinelui, la înălțimea sublimă a celui mai de sus zbor atins al aripilor imaginației, în secunde trecând prin timpul dat a fi lumesc, poposind îndelung pe culmi ale odihnei, ce alină neostenită truda drumeției neîntrerupte de propria-i însetare, adesea biruitoare înainte de ceasul de sfârșit! Când liniștea ce se va lăsa peste zbuciumul greu, ce cuprinde în flăcările-i zbaterile neputincioase ale trupului, va aștepta cuminte, blândă și răbdătoare, ca nicicând în efemerul străbătut până acolo, să se stingă
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
ne înalță, de ne coboară, Dar numai amândoi, amândoi... Nu doar umila carne... Nu doar umila carne se-adapă-n oaza ta, adâncul cald-răcoritor, izvor secret de prezumtive vieți. Nu doar umila carne îți cată umbra arborilor zvelți: sub ei cu primitivă însetare să sorb până la fund uitarea clipei. Ci glasul ferm al unui om străvechi îmi dă porunci cu însăși șoapta mea să te iubesc cum n-am putut iubi când gândul prizonier zăcea-n umila carne. 28 iulie 2006 Dimineața devreme
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
sub icoană. Plângea. Ultimele lacrimi mereu sunt amare sau poate că trupul în sine este otravă ce încă se mai suportă sub rădăcinile limbii. Când s-a amestecat vinul cu apă în Cana Galilei, niciun nuntaș nu a deosebit gusturile însetărilor; când s-a turnat pelin peste mătrăgună, noapte peste furtună, lacrimă peste sticlă pisată, în evidențele lui Dumnezeu, mereu, calculele ascundeau complicitatea nepăsărilor sale. (Atotștiutorul s-a spălat pe mâini a opta zi.) Viața i-a fost ca o strujire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tulpini, doi copii și-au împreunat mâinile mai mult decât o răstignire. Iubirea ispitirea adâncului; la început izvor, apoi fântână, apoi nemărginire: Coboară Petre, coboară până te vei găsi în propria sete! Primul pas în dragoste: setea ei, la o însetare de setea ta. Ce cauți?... Sunteți chemați de o singură apă. Coboară, Petre, coboară, viața este o trecere. Catedrala împunge zborul vulturului până la sânge; fântâna își adună însetații și dincolo de adânc; copacii numără anii în semnele buturugilor. Aici, acolo, dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
două, ca pe niște virtuți, reducând răbdarea de a fi unul la absurditatea de a o împarte la doi. Petru a scrijelit oglinda până a curs sânge albastru ca dintr-o rană deschisă în cer. Petru a înțeles că două însetări nu sunt identice, cu atât mai mult două perechi de semne. Pocnea viața din toate arcurile arlechinii târgului săreau până dădeau cu capul de obloanele cerului; se extindea viața ca o pecingine peste luciul izvoarelor cerul bolnav de vărsat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a întomnare din calendare. Nu mă căuta părinte! Astăzi este ultima mea zi din moarte, 18 ani m-a îngăduit Dumnezeu lumii, 18 ani m-a abandonat în afara ei. A înjumătățit Mântuitorul paharul preaplin, ceea ce nu am primit avea gustul însetărilor setea, precum o absență de mamă necunoscută. De mâine, nu voi mai fi strigată pe nume și nici după urmă sau după păcat nu o să mă identifice cerul. De mâine, timpul meu se va șterge precum amprenta desenată cu cretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vântul, vom zbura cenușă peste crestele munților într-un cuib de pasăre, într-un ou de pasăre, într-un zbor neînceput. Dansează! Suntem în Cana Galileei, s-a terminat vinul, Iisus va face prima minune; sângele său va domoli toate însetările, toate bețiile lumii. Privește cum țopăie Domnul desculț pe jeratic, semn că și-a băut mințile, că și-a cauterizat simțurile, că și-a împietrit inima! Nu fi tristă, astfel de nuntași se întâmplă să vină neinvitați la petrecere, veselia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
știe tot: "Rug aprins din casa mea te vei ridica la cer, Petre, și vei sta de-a dreapta neprihănirii, și vei fi unul în trup și în suflet precum lutul este unul într-un urcior plin, și vei domoli multe însetări cu dragostea ta, Petre." Părinte stareț, liniștiți-vă. O să-l judece Domnul pentru necugetările sale, și-a pierdut mințile, nici în lume nu se pedepsește un om rătăcit. Liniștiți-vă, vom zidi altă mănăstire, Maica Domnului este grabnic ajutătoare, frații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
grădini (cu hălbi/ de bere lâncedă, pe mese,/ cu straturi de cârciumărese/ și-n spate, prăfuite nălbi (...)/ lumina ce cădea,/ cu țârâita, pe beton,/ ca și-n unghere, borți și nișe,/ făcea, acolo, luminișe,/ mai fiecare în alt ton, -/ spre însetarea lui Dimov,/ ce-mi spune, după nu-ș’ce văsta:/ «Vi-l dărui dumneavoastră, p-ăsta!»/ și-mi pune-n palmă unul mov”. De excepție e și un poem în filigranul căruia se ghicește prezența lui Mircea Ivănescu, într-o atmosferă
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
mea trece iarnă, plimbându-și gleznele, scârțâind a îngheț. Din volumul de versuri „ÎN VESTIARUL INIMII” (Editură Tiparg, 2011) Stelele, crăpate pe buzele cerului înzăpezit de dimineți neîncepute, îmi aruncă-n vertebre guturaiuri, de parcă zilele mele s-ar soarbe în însetarea pământului, ca într-un cimitir obosit. Poate că sunt un om de zăpadă în care iarna-și taie venele, sinucigându-se. PREZENT a. între noi faptele și pleoapa căzută a istoriei peste mâinile întinse căutând drumul b. sufletul, ultima draperie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
bătut; 9) călăritul și maldărul de trupuri: în timp ce frecai podeaua, un maldăr de 4-5 colegi se aruncau peste tine strivindu-te cu o greutate sub care plămînii explodau; 10) săritul ca broasca prin celulă pînă la epuizare; 11) chinuirea prin însetare: erai lăsat să suferi de sete după ce mai întîi ți se dăduse să mănînci sărat. 12) poziția cocoșului de pistol: erai întins pe spate și pus să-ți ridici bustul cîțiva centimetri de la sol, ca într-un exercițiu de abdomen
Fiziologia supliciului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3878_a_5203]
-
noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Împreună cu artista Corina Chiriac, muzicianul Nicolae Caragia a compus un cântec dintre multe altele, zidit sub iluminările lăuntrului uman, pe unde nu umblă gândul decât înveșmântat în portul de acasă, în graiul de acasă, în însetarea de locurile de-acasă, de cei de acasă, de însuți, cel de altădată, copac înrădăcinat sub streașina casei părintești, fundație sufletească a propriei case părintești: „Un armean sărac”. Acest cântec alcătuiește foarte sentimental biografiile amândorura. Cea a compozitorului, orchestratorului, interpretului
NICOLAE CARAGIA. UN SINGUR ADEVĂR, AŞEZAT ÎN FORMĂ POETICĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384722_a_386051]
-
pe marginile sinelui, la înălțimea sublimă a celui mai de sus zbor atins al aripilor imaginației, în secunde trecând prin timpul dat a fi lumesc, poposind îndelung pe culmi ale odihnei, ce alină neostenită truda drumeției neîntrerupte de propria-i însetare, adesea biruitoare înainte de ceasul de sfârșit! Când liniștea ce se va lăsa peste zbuciumul greu, ce cuprinde în flăcările-i zbaterile neputincioase ale trupului, va aștepta cuminte, blândă și răbdătoare, ca nicicând în efemerul străbătut până acolo, să se stingă
ACEA ZI, CÂND... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383410_a_384739]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > SETEA DE ABSOLUT Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 2188 din 27 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cea mai frumoasă aniversare a existenței nu știu când a fost. Nu am simțit vreodată reflectată complet însetarea în sorbirea clipei. Cel mai frumos Crăciun al meu nu știu când a fost. Nu îmi amintesc să se fi emoționat aerul de harul bucuriei depline crescute înlăuntrul vremii. Nu îmi amintesc să fi împodobit bradul cu steaua polară. Cea
SETEA DE ABSOLUT de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364163_a_365492]
-
stă de veghe Peste veacuri dăinuind Spre-a fi lumii ajutoare Într-o viață cu mulți spini. E păcatul mult prea mare De-a ucide flori de crini, De-a lăsa Lumina Lumii Biciuită de cei vii. A iubit cu însetare Cerul cel de soare plin, A iubit pământ și mare Și-a iertat cu îndurare Viii cei de moarte prinși, De orgoliu și sfidare, De batjocuri și ocară, De arginți și sfârtecare. Îl iubim cu flori de soare, Cu cerință
IISUS de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367885_a_369214]
-
altul profan, apare de neînțeles cum, în afara momentelor speciale dedicate rugăciunii (la biserică sau în anumite perioade ale zilei) ar mai fi loc pentru aceasta. Atunci însă când înțelegem viața creștină ca pe o întâlnire cu Dumnezeu, ca pe o însetare după El, cel care se roagă se aseamănă cu îndrăgostitul ce se gândește în orice clipă la iubita lui, având-o totdeauna în mintea și în sufletul său: fie că merge pe stradă, fie că mănâncă, fie că privește cerul
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364644_a_365973]
-
cu credința că”fi-va și lumină dincolo de moarte”. În singurătatea subteranului sufletesc purtăm pe chip „stigmatul eșecului” și anume: infernul de a fi om și lut în devenire.Amărăciunea golului din suflet devine tot mai acută, iar arsura unei însetări chinuitoare începe din nou să-i sfâșie ființa.Alensis de Nobilis comunică odată cu emoția estetică, profunzimea și varietatea semnificațiilor, sentimentul nemuririi, dimensiunea cosmică, nelimitată a lumii.Un poem bogat în semnificații, metafore de mare profunzime care îl ajută să treacă
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
gândului curat...îmi asigura fericirea. Vorbește cu mine despre asta...în taină și-n intimitate...departe de lume...tine-ma de mână pe scările prea înalte pentru pasul meu ...grăbit prin viață...saruta-mi ochii de arșiță și buzele de însetare...ajuta-ma să ajung, cât mai primenita, la Domnul! În asta văd marea bucurie...în împăcarea trecerii. Trimis de către C.C., 02.02.2011: -------------------------------------------------------------------------------- Eu știu că temelia pentru fiecare dintre noi e pusă prin jertfă mielului...de astă nu m-
IMPRESII ŞI SIMŢĂMINTE DE LA CITITORI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 48 din 17 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349725_a_351054]
-
coborî din nou la beci și când a revenit, în mână aburea, de mai mare dragul, un clondir cu vin, iar din gâtlejurile invitaților ieșiră horcăieli de bucurie, semn că, până atunci îi încercaseră și pe ei chinurile morții prin însetare. Primul cofăel fu golit fără ca cineva să simtă nevoia ulcelelor, abia al doilea și celelalte au fost așaaaa... mai legumite, mai vorbite, mai cu taifas, cum este obiceiul cel gospodăresc din moși-strămoși, chit că aceia nu fumau.... Doar mai spre
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
Ilustrație: OLD MEDIEVAL TOWN, Luminița Șerbănescu, Ottawa, Canada FÂNTÂNA Așa ziceam câteodată, în jurul însetării, să construim o fântână din cărămida, cu apă curată, pentru îngrijirea unor răni mitice, să înălțăm în adânc ziua ce curge agățată vital de cumpănă, în bătaia vântului: the water telling the truth to the new born house in the
BRICKS de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352185_a_353514]
-
În această lume mult mai familiară cu divertismentul decât ospiciile de renume, artista Anca Țurcașiu nu scapă de a fi scoasă în evidență, dar care om frumos scapă?! De aceea, nu se pot lua ca repere portretele zidite din pricinile însetării de senzațional. Este azi în față râvna de a păta pe oamenii de valoare, ceea ce nu înseamnă că această râvnă și izbutește să-și atingă planul, dat fiind faptul că aurul nu se pătează cu și pentru nimic! Și atunci
ANCA ŢURCAŞIU. FRUMUSEŢE UMANĂ ŞI HAR RAR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352226_a_353555]