1,055 matches
-
îl stimulează. Pentru toată lumea? Nu, firește că nu. Pe unii îi Ťsperieť deoarece concep literatura ca proces-verbal al secrețiilor lor endocrine, îndeosebi afective. După mine, a trăi cu adevărat în literatură nu înseamnă deloc a transpira literatură. Cultura, pentru literatul însetat de valori, nu se mănîncă cu polonicul; ea nu provoacă greață, ea nu-i Ťciumurleșteť (cunoașteți acest cuvînt ardelenesc?...) decît pe cei care nu au organ pentru cultură. Nu e nimic rușinos în a nu avea organ pentru cultură, cu
Întoarcerea la maeștri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11339_a_12664]
-
mai celebru dintre noi. Între doi habotnici aleg habotnicul bucurenci care, atenție! dă tonul la comentarii ce cuprind în ele mindria de a te da mai deștept decît alții. Fiind moldovean (și dă, sufăr de patriotism local)aleg Ștefan (chiar însetat de vin precum culoarea singelui) pentru că în cazul în care nu ar fi “sărit” cu sabia acum mincai rahat și sugiuc și de băut - preferai ceai - ca să nu mai zic că aveai o nevasta grasă și cu val pe față
Intre doi habotnici, voteaza intelectualul! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83043_a_84368]
-
scenariile unor filme idioate (gen haiducii idilici ai lui Eugen Barbu). I-aș fi lăsat în plata Domnului, dacă acele gloabe ideologice n-ar continua să ridice și astăzi spre izvoarele secate ale finanțărilor de la Ministerul Culturii fliturile lor veșnic însetate. Scriind prea mult despre propagandiștii cu penelul, condeiul, portativul sau coardele vocale există riscul de a crea o idee falsă: și anume, că oricine îngenunchia în fața dictaturii era plătit din gros. Partea tragi-comică e că mulți o făceau pe degeaba
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
multe ori, chiar adverse. Alături de posteritatea lui Grigorescu, pîndită serios de clișee și de toate mecanismele epigonatului, se manifestau numeroși artiști cu o mare forță de exprimare, precum și o mulțime de tendințe avangardiste, de spirite neliniștite și contestatare. Pe jumătate însetat de informație și de experiențe culturale autentice, pe jumătate sedus de revoltele boemei și de fervoarea căutărilor novatoare, Corneliu Baba participă, la sfîrșitul deceniului trei, la neliniștile și la gesticulațiile creatoare din jur, mai degrabă ca un observator decît ca
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
se intre cu bocancii nesimțirii și ai lăcomiei peste ea. Că de suferit vor suferi tocmai copiii de mila cărora Cati-de-Celuloză se zguduie de plâns, n-are importanță. Important e că partidul a mai confiscat un uger la care gurile însetate ale clientelei s-au conectat pline de lăcomie. Să așteptăm, așadar, toamna, când băncile copiilor vor fi pline de manuale virtuale - pentru că pe cele de celuloză le-a păpat lupul cel lacom al îmbuibării de partid. Vom vedea atunci cine
Cati de Celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15145_a_16470]
-
însurățeii cu alaiul de nuntă, se iscă o încăierare sângeroasă, iar găleata plină cu monede de argint (zestrea miresei) este furată de sărăntocul Săndel - o posibilă întrupare a diavolului. Dar acesta este nimicit de furia sălbatică a vitelor din sat, însetate și scăpate din gospodăriile golite de oameni. Descrierea măcelului din pădurea întunecată, dar și buluceala animalelor scăpate din gospodării, turbate de sete, este sugerată admirabil. Cei doi intelectuali care au ascultat, în fața unui pahar de vin, povestea celui de al
Între real și fantastic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/13379_a_14704]
-
livrată contra sumei de 4000 euro (euroi, în idiom local!), un naș avocat, fost procuror, fost parlamentar, fost ministru de Interne, cam tuciuriu el însuși de felul său, televiziuni, presă scrisă și audio de-a valma, gură cască și priviri însetate iremediabil de spectacole în care grotescul periferiei și excesele decadenței nelocalizate nu se mai diferențiază, deasupra cărora tronează, ca un triumf absolut al ficțiunii suprarealiste - al acelei ficțiuni în care se întîlnește umbrela cu mașina de cusut pe o masă
Regele nebun și masacrul inocenților by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13458_a_14783]
-
în grădina aceea. De îndată ce ajungem, a spus ea, mergem să facem baie în pârâu. Facem baie în pârâu și pe urmă ne culcăm să ne odihnim pe iarbă, a spus bărbatul, cu ochii tot ațintiți pe șosea. Și atunci ea, însetată, și-a imaginat că simte apa limpede și rece învăluindu-i umerii și și-a mai imaginat și iarba pe care aveau să se întindă amândoi, unul lângă altul, la umbra frunzișului și a fructelor. Acolo se vor opri. Acolo
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
o splendidă răsărire pe pământ/ De fire dulci de iarbă-abia născute/ În medieval avânt/ Spre o lumină fermecată vie/ Din cenușiul vetust/ Spre aparentă ideală veșnicie// Se-ndreaptă strecurându-se spre El/ Pe care îl știa din alte vieți/ Soarbe-nsetat parfumul altei dimineți/ Dă grijuliu peste doi nori grăbiți pământul/ Ca să țâșnească spre a-l lumina..." Finalul scade vertiginos, chiar dacă îmi place surâzătorul buchet de fire fericite. Acum, Poezie pentru ochi cuminți pare, chiar poate fi un detaliu semnificativ într-
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13781_a_15106]
-
se aude larmă și mirosul de carne friptă săgetează întunericul nopții Înaintăm în liniște, doar Selene tovarășă, iubită, soră Mă știți prea bine, sunt legendarul copil spartan care furase vulpea Fiara mi-a intrat în carne, a scormonit cu botul însetat prin carnea pântecului Până s-a oprit în piept, acolo o port cu mine, o ascund sub scut ca pe un frate de arme Și nimic nu mă sperie în lume în afară de propria umbră... Mirosul de lintiță proaspătă își așează
Poezii by Bogdan Alexandru Stănescu () [Corola-journal/Imaginative/3711_a_5036]
-
Gellu Dorian - în amintirea lui Laurențiu Ulici De cîte ori mergeam la Sighet, de la Borșa, în sus, aerul trecea printr-o pîlnie cu miros de prune, nările noastre însetate rămîneau mereu în urmă, pe dealuri ca niște armăsari pe spinările iepelor, ochii se pironeau în țoiuri de sticlă și pînă nu-și trăgeau pleoapele peste lacrimile femeilor adunate acolo nu adormeau, așa cum vedeam prin bodegi capete de cosași osteniți
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
tîmplărie al lui Molotov, ca într-un muzeu închis din care ieșeau șoarecii din cizmele soldatului eliberator plecat să se răcorească în Siberia - dar această liniște nu era pe deplin aciuată în noi, mereu între două mîini există un trup însetat, cei un milion de inși care uneori poposesc în el se manifestă zgomotos, cîntă, vor să iubească un milion de femei rumene ca niște castane aburinde în piață, vor să bea la nesfîrșit, vor să sară gardul pînă la Apșa
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
Gellu Dorian Nu toți cei care privesc printr-o fereastră văd același lucru, dincolo este o lume care dispare în paharul gol al însetatului, aici chiar băutorul de absint dispare în sine așa cum fac norii deasupra unui oraș, femeia stă la creștetul bărbatului în timp ce Dumnezeu iese din trupul acestuia și se face și el nevăzut - (scriu la marginea patului chiar despre acest lucru, nu
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
văd aceiași oameni din care dispare Dumnezeu, fie că și-a terminat treaba acolo, fie că nu mai are ce salva din ruina acelei femei din care toți au ieșit și acum toți o uită, ca într-o cîrciumă gura însetată și plină de aer leșios, așa cum sunt norii deasupra unui oraș din care au rămas doar ruinele - (numai eu le așez aici piatră cu piatră, pas risipit cu pas risipit, stradă cu stradă, om cu om, ochi cu ochi, ca
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
mînă nevăzută, poate chiar mîna lui Dumnezeu, ca ultim gest, după care dispare în timp ce eu redau aici fiecare detaliu ca pe un cer senin amintirea unor nori și ei dispăruți) - acum este atîta liniște aici, încît paharele șoptesc la gura-nsetatului ai cărui ochi adună toate imaginile pe care nu toți le pot vedea chiar dacă ochii lor curg peste ele ca ploile peste orașul dispărut în cer - (închid paginile și dispar, plictisit ca sîngele în trupul altui om care ar fi
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
celor de Mâna Maicii Domnului, să-i fi fost oarecum pe- măsură, dar nimeni dintre săteni nu băga mâna în foc pentru o astfel de potriveală. Ea le cotropea curțile, prispele și odăile case-lor, hainele, trupurile, iar ei o sorbeau însetați și se simțeau ușori și cu inimile împăciuite. Efluviile-i tămăduitoare i-au umplut pieptul și lui Anghel Furcilă, făcându-i-l să tresalte. Adulmecându-le din mijlocul bătăturii, la fel de nesățios ca toți ceilalți, el n-a rezistat ispitei și
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
bravi, mai tot timpul Și nici să pape fluturii cu tot cu cotor Sau să privească fecioarele raiului între picioarele lungi cînd trupul plimbu-l... Bunul simț Le dictează că roua nu are zimți! Și că fîntînile aduc din pămînt, Ca să-l bem însetați, în ciuture, Duhul Sfînt!!
Îngerii sînt și ei la rîndul lor... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7404_a_8729]
-
povești a luat-o, e mort și el după povești, dar le culege nu din cărți, ci din imaginile de pe peliculă. Andrei și alexandru: tăcut mă mut în ei, mă scurg în ei ca apa rece din ulcior în gura însetatului. Despre sfârșit Deși exersez cu sârguință, neîncetat, nu mă pot obișnui cu gândul că într-o zi n-am să mai fiu. Nu sunt pregătit să mor, n-am niciun pic de talent pentru asta. Inima mea este o cămilă
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
bea cîteva înghițituri: «obiect/ netrebnic, asta sînt» - oare, în «mîna cui/»// Străpuns în inimă de sabia/ destinului, că el nu/ a ținut isonul celorlalți: unde nu e nici întristare, nici/ durere, nici amărăciune, nici suspin./ Ieșit din rînd, rămas/ singur, însetat permanent, croncănind: mi-e foame! Dar/ nu mai poate bea și/ mînca, deoarece nu mai are nimic, nici stomac, nici intestin, totul/ a putrezit! A fost îmbălsămat? Acum are/ cioc de barză” (A fost afurisit de cineva, ori singur s-
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
acestui serial, am promis că o voi înfățișa cititorilor, iat-o: Surori ale mele, păsări, Dumnezeu vă susține (vous sustante s.n.), fără ca voi să semănați și să secerați; El vă dă izvoare și gârle ca să beți din ele când sunteți însetate, coline și munți ca să vă găsiți adăpost în ele arbori, înalți ca să vă faceți acolo cuiburile; și fiindcă nu știți nici să coaseți nici să toarceți, tot El vă procură vestmintele trebuincioase atât vouă cât și odraslelor voastre. Creatorul v-
Franciscanii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13305_a_14630]
-
deveni la rândul său un căpcăun. Și lumea toată va fi populată din nou de căpcăuni... Abia ce am rostit ultima frază, că un vârtej de râsete drăcești m-a trimis în întuneric. M-am trezit, probabil târziu, teribil de însetat, lungit pe canapeaua de lângă biblioteca mea. (fragment)
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
Poate mâine... în chiar substanța faptului romanesc " eroina narațiunii fiind, iată, o prozatoare, o artistă. Dar, la urma urmei, ce se petrece în acest roman, ca raport al unei existențe? O femeie la vremea rememorărilor, tânără spiritualmente și mai departe însetată a fi iubită, o femeie singură, departe de fiul înstrăinat prin ceea ce numai ironic s-ar putea numi concursul împrejurărilor, trăind în cea de a doua și ultimă patrie, luptă să nu fie zdrobită într-un clește de adversități în
Singurătate în companie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12657_a_13982]
-
nevăzute ploi." (Cînd îngerii plîng), în vreme ce Anna Eichert, de o inspirație ceva mai concretă, fertilizează universul agrest cu aceleași candori desprinse direct din cenaclurile de cartier ale Cîntării României. Adică: În veșmînt de sărbătoare / cădeau păduri de lăcrimioare / peste pămîntul însetat / de pe un țărm îndepărtat / a poposit la noi, dorita ploaie. // Din străluciri, de lîngă soare / pe nu știu ce cărări sau zare / cu grație tulburătoare / a sărutat glia arzătoare / apoi a poposit, dorita ploaie. O altă viață tu ne dai / prezența ta
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
lui Hristos Care răspunde, prin el, rugăciunilor celor neajutorați, strâmtorați, cuprinși de boală sau de oarece suferință, care au cerut cu ardoare lui Dumnezeu să-i ajute. Însă Același Hristos Se ascunde cum numai El știe sub chipul celui flămând, însetat, străin, gol, bolnav, în temniță etc. (Mt. 25, 34-45). Deci, pe de o parte, Hristos Domnul este Tămăduitorul Care compătimește și vindecă și, pe de altă parte, Bolnavul care este tratat și alinat. Cu siguranță Biserica, având la bază, în
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
tâlhari, slujește la patul bolnavului cu devotament, sfială, prețuire și dragoste, poartă poverile celor mai slabi (Gal. 6, 2), sfătuiește în bine pe cel ce este gata să se prăvălească în noroiul patimilor, satură pe cel flămând, adapă pe cel însetat, îmbracă pe cel gol, cercetează pe cel bolnav (Mt. 25, 35-36) etc. Dragostea apropie suflet de suflet, inimă de inimă și pune pe om în slujba omului. Dragostea face pe cel ce o are și o dezvoltă neîncetat să fie
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]