234 matches
-
drăgăstos spațiul din jurul meu. "Dimineața" - mirosul de cafea și ferestrele luminate ce rănesc privirea încă adormită, "seara" - vremea încetinindu-și mersul, atunci când apune soarele, "ziua" - existența devine echivalentă cu trăirea, zgomotul, mișcarea, milioane de activități fără însemnătate, "noaptea" - trupul neputincios, însingurat în întuneric, "și mă-nvață ce e bine" - îngerul păzind copiii care merg pe marginea prăpastiei - pachete de carton cu inscripția ATENȚIE FRAGIL, "și mă-ndrumă spre viața veșnică, amin" - rochiile atârnate în semiîntunericul Dulapului. De atunci Dulapul mă atrăgea
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
și din presa vremii laboratorul de creație al unui prozator obsedat de problema scrisului, chinuit de fraze, precum Mihail Sebastian. Rezultă, la sfârșitul cărții, portretul unui Holban suferind în dragoste, căutând salvarea în scris și în muzică, meloman incurabil, un însingurat fără leac de supărare, asumându-și experiențele cu o luciditate declanșatoare de revelații în conștiință. Iar suita de fotografii din final face această prezență și mai vie. Cele două cărți discutate facilitează cititorului accesul la două epoci diferite, dar pe
Oglinzi fidele și contrafăcute by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13410_a_14735]
-
nedreptăților când nu numai lumea teatrului, dar toată lumea românească a avut de suferit. Teribila stare de înstrăinare pe care o încearcă importantul om de teatru este sugerată admirabil în paginile care evocă revenirea, peste ani, în orașul natal: "Mă simțeam însingurat în orașul meu natal, pe străzile unde mi-am trecut vesel copilăria, și unde acum nu mă mai așteapta nimeni. Nu mă mai saluta nimeni... Nu mai salutam pe nimeni... Ajuns în fața casei părintești, în fața fostei farmacii, m-am oprit
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
unui Tahar Ben Jalloun, Assia Djebar, Rafik Schami deja bine cunoscuți aici în Apus, dar și numeroși "anonimi" din Orient. Batya Gur, o scriitoare israeliană considera că generalizările, prejudecățile nasc ura și că diferențierile duc spre pace. Or, lumea arabă, "însingurată printr-o exacerbată conștiință națională și baricadată în spațiul strîmt al unor tradiții culturale străvechi" - cum afirma Rainer Traub, un orientalist german, se autocondamnă la izolare, facilitînd proliferarea clișeelor și stereotipiilor. Ce asociații de idei stîrnește în mintea unui relativ
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
lui Dumnezeu. Numai prin ieșirea din temnița intereselor egoiste putem răzbate la adevărata libertate și putem trăi o viață cu adevărat rodnică și fericită, cultivând binele comun, căci egoismul și mizantropia ne sărăcesc, ne închid în noi înșine și ne însingurează, ne izolează de semeni și atrag antipatia celor din jur. Considerând că toți creștinii sunt mădulare ale Trupului „tainic al lui Hristos”, Sfântul Apostol Pavel arată că membrele trebuie să îngrijească deopotrivă unele de altele, și dacă un mădular suferă
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
fi șterse impresiile lucrurilor murdare și păgubitoare nici cu pâraie de lacrimi, nici cu nevoință mare, nici de cunoștințele vaste teologice, nici de timpul îndelungat. Toți călugării trebuie să se păzească cu sârguință, dar mai ales cei zăvorâți și cei însingurați”<footnote Sf. Ignatie Briancianinov, op. cit., p. 66. footnote>. De la Avva Ammona, ucenicul marelui Antonie și urmașul său în conducerea duhovnicească a monahilor din centrul monahal Pispir, de pe malul stâng al Nilului, aflăm că „ispitele sunt îngăduite credincioșilor adevărați, pe când cei
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
doar cenușa - memorie-a materiei și-a toate câte sunt. Sfârșit Te lovești de pereții propriei singurătăți - un fel de moarte a înțeleptului; în timp ce cucuta se prelinge pe imaginea ta. Poem neterminat Poate voi reuși să lipesc lumea viselor, toamnele însingurate de teama copacilor, orgoliul frunzei ruginite și alunecarea spre o altă evadare. Haiku pentru o focă anume Cu tine aș vrea să rătăcesc prin memoria luminii.
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/11557_a_12882]
-
vor urma după acceptarea noastră, a spectatorilor, la această confesiune a unui mare artist, Bartabas. La celălalt pol, Joseph Nadj, coregraful, dansatorul, regizorul, pictorul, fotograful și Miquel Barcelo, pictor, sculptor și ceramist, renumit, și el un fel de rebel, de însingurat, altfel decît Bartabas sau decît Nadj. Paso doble la Eglise des Celestins. Confesiunea gravă și burlescă a doi mari artiști. O demonstrație uriașă, extrem de simplă, a facerii. A metamorfozelor petrecute la vedere. A frămîntării și prefacerii pămîntului, lutului, în fața ochilor
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
americani care au participat în războiul din Vietnam. Întrucât aceștia nu puteau aduce în discuție chinurile prin care au trecut și atrocitățile pe care le văzuseră, datorită percepției diferite pe care o aveau ceilalți americani despre război, aceștia s-au însingurat în ei înșiși, trăind numeroase stări de anxietate (manifestate prin coșmaruri), de teamă, de tristețe etc<footnote Luci Freed, P.Y. Salazar, op. cit., pp. 17-19. footnote>. Sindromul post - avort poate să fi determinat de diferiți factori, dintre care amintim: criza
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
atunci cand condensează intuitiv cei doi termeni într-unul singur. Decantând la nesfârșit nuanțele unui fapt, ambivalentul ajunge, probabil, mai aproape de adevăr decât oricine altcineva; dar suferă totodată o împuținare de sine, o pierdere a contactului cu propriile determinații. Vecinătatea adevărului însingurează, așa cum nimic altceva nu o poate face. Să fii aruncat în permanență dintr-o extremă în altă; să afli justificări fiecărei poziții teoretice, oricât de diferită de precedentă; ba cu atat mai mult cu cât e mai diferită. Oare ce
Singurătatea unui mentor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17843_a_19168]
-
acuzat de unii prieteni pentru ideile astea. În locuri publice, mă comport că și ceilalți. Dar odată ajuns acasă, redevin eu. Nu pot trăi decît românește - cu gînduri, cu lecturi, cu obiceiuri și mai ales cu sentimente românești. - Nu va însingurează felul dumneavoastră de a gîndi? - Nu am tendința de a ma însingura de dragul singurătății. Totuși, dacă stau și mă gîndesc, în exil m-am simțit cumplit de singur. Nu mai sînt în mediul meu. Pînă și în pușcărie era "mediul
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
că și ceilalți. Dar odată ajuns acasă, redevin eu. Nu pot trăi decît românește - cu gînduri, cu lecturi, cu obiceiuri și mai ales cu sentimente românești. - Nu va însingurează felul dumneavoastră de a gîndi? - Nu am tendința de a ma însingura de dragul singurătății. Totuși, dacă stau și mă gîndesc, în exil m-am simțit cumplit de singur. Nu mai sînt în mediul meu. Pînă și în pușcărie era "mediul meu". Aici rămîn, totuși, un rătăcit printre străini. - Au funcționat și la
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
subversiv - Moartea în socialism - are șansa aici să o trăiască din punctul de vedere al prieteniei și absenței. În Linii și cercuri nu interesează sistemul, cât singurătățile, teoria lor. Iar povestea unei femei ce simte că este necesar să se însingureze chiar și în prietenie subliniază prizonieratul dintr-o istorie ostilă. Radu Mareș nu crede în soluțiile adevărului într-o lume shakespeariană, în care măștile sunt singura realitate acceptabilă. Dacă singurătățile din celelalte texte ale volumului (singurătatea evaziunii - O bătaie în
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
brodărilor pe seama tentativei de intimidare din 1977. Împărțită între atâtea noi fragilități, ce par că o domină, ea e intimidată, în fond, de o singură realitate cu adevărat insuportabilă: boala lui Virgil Ierunca, un soț ce „tace, devine absent, se însingurează în nefericirea lui. Eu sunt aceea care trebuie să-i ridice moralul, ceea ce, cu pesimismul lui activ, e un travaliu sisific”. Despre ea, mai nimic. Pariul decenței e câștigat, deși are, apropo de crizele agnostice, o revelație tulburătoare citind Agendele
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
Waltz, Still with Me, The Young Conscript and the Moon, de un puternic fior catharctic. E un spectacol visceral, o palmă peste obrazul tău de muritor amorțit, un poem-rugăciune despre condiția umană. Dar mai ales e un strigăt al omului însingurat către ceilalți oameni: condiția noastră e efemeră, e plină de mizerii, și totuși suntem liberi... Liberi să ne împăcăm cu viața!
Un vers și o vioară pentru împăcarea cu viața by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2460_a_3785]
-
bine. Narațiunea se dezvoltă, cum se vede, dintr-un raționament cu o construcție aproape poematică, simplu și șocant deopotrivă, cel puțin pentru omul european: a nu fi capabil să te comunici celorlalți echivalează cu un păcat suprem. Protagonistul nu e însingurat în handicapul său, cum am crede conform unui mod de gîndire occidentală, ci aparent dimpotrivă, copleșit de prea multa atenție a celorlalți, pe care știe că nu o va putea niciodată satisface. Oamenii diformi, ca și femeile prea frumoase, remarcă
Despre frumusețe și singurătate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16937_a_18262]
-
Ați ascultat vreodată tăcerea ierbii? Însingurat în singurătatea ce mă înconjoară, am prins a asculta, sub răcoarea amurgului tomnatic, unduirea unei tăceri care-mi măcina, tainic, visele, îngenunchindu-le, o tăcere foșnindă a ierbii călcată în picioare de graba oamenilor amestecați în civilizație, prinși în angrenajul
Poetul de gardă. In: Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]
-
ca necesară abordare a C de către tehnicieni, spre a-i avea în vedere finalitatea lui ca unealtă a beneficiarului-om, este altceva decât această falsă umanizare, prin care C devine o ființă virtuală, un partener uman cu care utilizatorul se însingurează într-o zisă lume "virtuală". Observăm că în unele țări - sau mai degrabă în grupuri de cercetători sau prin câteva persoane - a început să se manifeste înțelegerea necesității unei perspective umaniste în domeniul C. Dar există încă numeroase dovezi că
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
în pat, ghemuită, cu capul între picioare. Aducea cu un arc întunecat, curbat și subțire.ș...ț Nu cred că mai văzusem singurătatea mai limpede ca acum: spatele încovoiat al lui Cathrin, un cerc, propria sa umbră. Și asta mă însingura de două ori. Ea era oglinda mea. Eram însingurați împreună. Am rămas cât mai nemișcat cu putință”. Eroii nu se confesează, nu se lămuresc sondând deschis abisuri și nesiguranțe. Impenetrabilitatea și singurătatea sunt vag ameliorate prin punerea alături a două
Privirea scandinavă sau despre subtext by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2677_a_4002]
-
un arc întunecat, curbat și subțire.ș...ț Nu cred că mai văzusem singurătatea mai limpede ca acum: spatele încovoiat al lui Cathrin, un cerc, propria sa umbră. Și asta mă însingura de două ori. Ea era oglinda mea. Eram însingurați împreună. Am rămas cât mai nemișcat cu putință”. Eroii nu se confesează, nu se lămuresc sondând deschis abisuri și nesiguranțe. Impenetrabilitatea și singurătatea sunt vag ameliorate prin punerea alături a două obiecte, a două senzații. Vizionările de apartamente sunt o
Privirea scandinavă sau despre subtext by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2677_a_4002]
-
o lume stingheră. S-au ars distanțe, s-au ars lumi, se rescriu fapte, se omoară mistere și se clădesc altele în loc, lumea clocotește și nu mai are răbdare, iar ochii nevăzuți din umbră vegheză mersul lumilor și proclamă viața însingurată în cuburi de sticlă. Știm cum am fost, știm cum suntem, dar cum oare vom fi? Mâine...
Zbor pe un cer violet [Corola-blog/BlogPost/99713_a_101005]
-
doi refac ritualul vechi și nou al iubirii dintre un bărbat și o femeie. Se descoperă unul pe altul, încep să se adulmece, se oferă unul altuia, încep să facă lucruri împreună și să schimbe experiențe, apoi se ceartă, se însingurează și devin mai atenți la ceilalți decât la ei înșiși... Sâmbătă, 12 aprilie, orele 19.00 Compagnie 28 și Teatrul Unteatru RETOX ROMÂNIA ESTE ȚARA OCCIDENTAL XEROXATA de Eugen Jebeleanu cu: Emilia Dobrin, Conrad Mericoffer, Camelia Pintilie, Pompilius Onofrei și
Cel mai frumos roman din lume, în Duminica Floriilor, la Unteatru by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38892_a_40217]
-
la mijloc. * * * Singurătatea este grea ca și pământul, care peste noapte mă acoperea. Câte speranțe veneau spre mine, mă îmbrățișau ca în zilele de sărbători. Le purtam la mâini, la glezne în jurul frunții, acoperită cu flori. Cine știe? poate ne însingurăm chemând păcate de soartă mânate, ca într-un film regizat prost, cu actori care joacă anost. Singurătatea e grea. Măna febrilă mai caută căldura ce a fost altădată, prin colțuri împrăștiată și ea. Dă-mi, Doamne, nădejde în ultima clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
vedea în el mai mult decât un bărbat profitor. Este târziu și nu pot urmări filmul pînă la capăt. Dar îmi este suficient ca să văd asemănarea (nu și în detalii) cu povestea imaginată de P.H.Lippa. Tot o tânără mamă, însingurată în dragostea ei pentru cei doi copii, convinsă că nu există bărbat care s-o înțeleagă și să o iubească. Uneori pare că îl suspectează pe Profesorul R. de „interes sexual” și... cam atât. Cred că tema filmului este obișnuită
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
în durere. Ea îl acceptă în măsura în care simte nevoia iubirii de care a fost lipsită în copilărie (dragostea părintească) și apoi în tinerețe (iubirea soțului). Are însă accese de respingere „în bloc” a lumii bărbaților, ei fiind cauza nenorocirii ce o însingurează până la sinucidere. Profesorul se apropie de ea, o mângâie ca pe un copil (pe care nu l-a avut cu defuncta soție) și o iubește ca pe o femeie, probabil ultima din viața lui de bărbat în prag de pensie
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]