958 matches
-
cu mașinăria magică a unui cosmodrom, cu acel spațiu în care se adună întreaga memorie a neliniștii pentru a face din visul incert un episod verosimil. Complexul de obiecte al Paulei Ribariu este un fel de Baikonur, un efect al însingurării într-un spațiu pe care cercetarea îl face din ce în ce mai vast, o consecință a tăcerii pe care nevoia de comunicare o adîncește tot mai mult. De ce Baikonur? Simplu, pentru că are o sonoritate impenetrabilă și pentru că spațiul rus încă nu și-a
Paula Ribariu, între Nazca și Baikonur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11240_a_12565]
-
lui Rembrandt, destinului și picturii lui Velasquez și Goya, figurii lui Delacroix și călătoriei sale nord-africane, ce nouă ne pare azi atât de fericită, și care pentru el constituia, ca pentru atâția alți mari artiști, Gauguin de pildă, o nouă însingurare, un nou exil. Leonardo da Vinci are o privire care trece cu mult dincolo de ceea ce vede cu ochiul liber, chiar dacă afirmă că dintre toate simțurile l'occhio meno si inganna, ochiul se înșeală cel mai puțin. Și asta pentru că, intermediată
O imensă tandrețe by Radu Varia () [Corola-journal/Journalistic/11319_a_12644]
-
altul, fără metamorfoze neașteptate sau schimbări de tonalitate, lirica sa își dezvăluie, la fiecare nouă lectură, o altă dimensiune. Ceea ce ne atrage, mai cu seamă, atenția este conduita cu totul remarcabilă a eu-lui poetic care preferă postura păianjenului captiv în însingurarea pînzei sale (destul de transparent în acest sens este, de altfel, și titlul noului volum); pornind de la asumarea unei asemenea ipostaze - care trădează, desigur, o anume inadecvare la spațiul din jur și reserve progresive la ambient - Constantin Abăluță construiește edificii a
Geometria visătoare by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15365_a_16690]
-
contureze ea disponibilitatea scriitorului, surprins în diferite ipostaze ale aventurii creației. Pentru că aici se îmbină fericit asumarea magnifică a unui program de lucru strict și rezervele care îi marchează nevoita scăpare din așezarea proteguitoare, împingându-l până la stadiul unei apăsătoare însingurări. Sunt fragmente de scrisori în care el își cântărește acerb scrisul: Am citit, mi-am ordonat materialul toată noaptea, dar nu am început noul capitol. Trebuie întâi să-mi fie bine fixat, din pricina atmosferei. Mi-am ales numele necesare, de
La volumul 21 by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14062_a_15387]
-
de rit de o frumusețe răscolitoare, crește sentimentul unei crize a valorilor umane. Totul într-o rafinată vitalitate de poezie, prin capacitatea cuvintelor de a crea universuri, de a transpune fascinația purității pierdute, de unde nevoia de evadare, de refulare, de însingurare. Una din trăsăturile caracteristice ale personajelor fiind aceea de a-și căuta singurătatea. Mateiu Caragiale posedă arta de a traduce realul dincolo de clișee. În extraordinara ediție concepută de Barbu Cioculescu "reproducând" ediția Opere (1936) a lui Perpessicius, care - la rândul
Ideea totalității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15047_a_16372]
-
și o folosesc în scopurile pe care mi le-am propus, nu mă las tîrîtă într-o direcție, în alta, altfel, Clujul, în momentul de față, îți oferă multe tentații mondene în fiecare zi. D.P.: Și, uneori, nevoia ta de însingurare supără, indignează, intrigă, lumea te cataloghează drept neprietenoasă... M.P.: Eu sînt, de fapt, prietenoasă și caldă, dar nu fac față presiunilor din afară. Eu țin trei cursuri pe săptămînă, eu îmi fac toate datoriile universitare, îmi fac datoria cu doctoranzii
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
a fost timp să ne cunoaștem, să stăm de vorbă sau să tăcem împreună. Am avut un răgaz, o singură dată, la Tîrgu-Mureș, acum zece ani, cînd Promoția de aur s-a întîlnit și s-a sărbătorit. George Constantin căuta însingurarea. În mod bizar pentru mine, atunci. Se achita perfect de îndatoririle unui sărbătorit, dar se sustrăgea discret din agitația sărbătoarei. Am hălăduit, o vreme, pe înserat, pe străzile retrase și liniștite ale orașului. Se auzea doar vocea lui George Constantin
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]
-
că accentele din scenariu, și apoi cele din spectacolul lui Tocilescu, sînt puse acut în această formulă ce părăsește narațunea. Investigața maladivului, a patologicului - de dincolo de lene - devine filonul esențal al montării. Alienarea individului, a cuplului, a sentimentelor, a comunicării, însingurarea, sînt marile probleme ale acestui timp. Poate și de asta, spectacolul are o tensiune aparte. Ratarea lui Oblomov este deopotrivă și ratarea celorlalț - chiar dacă ei sînt conștienț sau nu - ca, de pildă, credinciosul și vitalul prieten Stolz. Este refuzul lui
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
mie tu de ce faci și de ce nu faci?// eu nu fac pentru că aștept să-mi crească în spate/ un dispozitiv exploziv care să mă facă praf/ la prima împiedicare"... Tocmai acest sentiment ambiguu care asociază osmotic reveria comuniunii și angoasa însingurării și a fragilității ființei în lumea tuturor aparentelor conexiuni "globale" face atașantă poezia "săracă" a tânărului Andrei Peniuc. O poezie nu lipsită de "strămoși", dar foarte apropiată de "pulsul epocii" noastre, mai scăzut și mai slab, supus însă unor periculoase
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
Leonid Dimov. Visătoria abulică în fața tabloului "junglei" pe care-l oferă energia suverană a confratelui său se răsfrînge într-o viziune a succesului marii vitalități ce i se refuză: "astfel el midoff îl bîntuie pe mopete, și prelung îi/ înconjoară însingurarea cu cîte o rună/ a seninătății, ca cele scrise pe zidul lent năruit/ ale templului îngropat în ierburi. Pe mopete/ așadar tremură acuma în lună scrierea cu tăinuit// înțeles a lui el midoff care, pe îndelete, / a vrut să spună
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
care l-a încurajat și i-a susținut prima expoziție în 1923. Dacă nu cumva mă înșel, reproduceri din picturile sale au intrat pe piața românească abia acum câțiva ani, odată cu albumele editate de Taschen. Tema lui Edward Hopper este însingurarea omului modern. Peisajele și decorurile cât se poate de simple și de comune, economicoase, neîncărcate, însă curate, luminoase și intens colorate, accentuează starea de melancolie și solitudinea personajelor, întotdeauna în repaos și aproape mereu neînsoțite. Puține sunt tablourile în care
Clark and Pougnaud vs. Edward Hopper by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12092_a_13417]
-
dedică marelui sculptor englez, în revista Contemporanul din 26 februarie 1966, este mai mult decît un comentariu la o expoziție, este un dialog profund între două mari personalități, o meditație pe marginea artei și a frumuseții, a creației și a însingurării, argument suficient de puternic pentru a-l rememora, alături de căteva extrase din paginile de jurnal, acum cînd sculptura engleză a venit din nou la București.
Corneliu Baba despre Henry Moore by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12118_a_13443]
-
A privit în jurul lui lumea obiectivă și s-ar fi agățat de orice ar fi putut să-l salveze. A strîns în mîini...materia! Nu și-a mai ridicat ochii spre cer și a rămas în propria lui nimicnicie și însingurare. Totul pe orizontală. Nimic pe verticală. Totul "aici". Nimic "dincolo"... chiar dacă nu avem certitudinea unui "au dčla". Omul este mort din propria lui voință liberă, solitudine și deșertăciune... Dacă totul se oprește aici, este inutil și absurd - teoria absurdului a
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
la audiție (am numit aici acele păduri de plastic de care vorbea Celibidache ori acei mutanți genetici de care tentația teoreticului, în sine, nu se face totuși răspunzătoare). Alături de sămînța îmbătrînirii există în sîngele muzicii savante și o genă a însingurării, a izolării. Dacă în faza primordială ori în cea sintonică "muzicienii", alias membrii unei colectivități, produceau și reproduceau laolaltă, într-o funciară consonanță, faptele sonore, fie ele de orientare taumaturgică sau magică, fie suprasensibilă sau inițiatică, în faza actuală, a
Vulnerabilități by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12190_a_13515]
-
s-au bucurat de o incontestabilă popularitate, danezul Reconstruction (regia Christoffer Boe, film premiat cu Camera D"Or la Cannes) rămânând pentru multă vreme în topul preferințelor publicului. Filmele norvegiene Povestiri din bucătărie (regia Bent Hamer, poveste depre absurd și însingurare) și Body (regia Morten Tyldum, o comedie ușurică) s-au bucurat la rândul lor de o primire călduroasă la Cluj. Ba mai mult, Body, a dus acasă " neașteptat, ce-i drept - Premiul Criticii. Și pentru că tot veni vorba de Body
Cine-TIFF-ii de la Cluj by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12763_a_14088]
-
înstrăinarea acestui exil, emoțiile lui adesea istovitoare? TIMOTHY MO: De chestiunile personale mă voi ocupa într-o formă aparte, dacă voi trăi să-mi scriu autobiografia. LV. O altă trăsătură majoră a eroului postmodern - Desperado, cum îl numesc eu - este însingurarea. Eroii tăi sunt, cel puțin la prima vedere, solitari. Construiești în jurul lor un sentiment bizar de comunitate defamiliarizantă. Care e comunitatea unde te simți acasă și ce societate descrii de fapt în cărțile tale? TM. Mă simt în largul meu
Timothy Mo – "Umorul dezumflă prefăcătoria" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/12341_a_13666]
-
împotrivindu-se în felul acesta statului și altor evenimente de asuprire colectivă a individului. Acum, va redacta și prima lucrare "literară", monografia Ilustrissimae familiae Gombrowici, (rămasă în dactilogramă), ale cărei informații genealogice îi vor adânci și mai mult snobismul și însingurarea. Trăiește, prin urmare, o acută criză de inadaptabilitate, stârnind mila rudelor apropiate: "Artificialitatea mea provoca artificialitatea celorlalți. Eram nefericit. Nu puteam să-mi găsesc locul în lume. Toate îmi ieșeau pe dos, descalificându-mă... Lumea devenea imposibilă, totul semăna cu o
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
e Coasta Boacii, consideră "provincialismul" său drept incurabil: "Cioran va rămîne de altfel în sine mai toată viața un provincial, iar opera sa, cu toate performanțele pe care le-a cunoscut, a izvorît tocmai din revolta radicală față de această nefastă însingurare (...) a provincialului". însă cum rămîne cu bifurcația pe care o stabilește Cioran în legătură cu condiția de provincial? închiderea într-un eu etanșeizat sau distrugerea realului advers? Poate că, mai în adînc, cele două rețete nu se exclud, ci se complinesc, întrucît
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]
-
e Coasta Boacii, consideră "provincialismul" său drept incurabil: "Cioran va rămîne de altfel în sine mai toată viața un provincial, iar opera sa, cu toate performanțele pe care le-a cunoscut, a izvorît tocmai din revolta radicală față de această nefastă însingurare (...) a provincialului". însă cum rămîne cu bifurcația pe care o stabilește Cioran în legătură cu condiția de provincial? închiderea într-un eu etanșeizat sau distrugerea realului advers? Poate că, mai în adînc, cele două rețete nu se exclud, ci se complinesc, întrucît
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
O.: întrebarea asta provine dintr-o romantică prejudecată că artistul ar trebui să lucreze într-o insulă pustie, sau într-un turn de fildeș, ori într-o subterană. A. R.: Nu-mi aparține asemenea prejudecată, nu cred în nevoia de însingurare ci în cea de intimitate a creatorului. Și Dumnezeu a creat lumea în intimitate. A.O.: Aveam în kibuț o cameră de lucru, un spațiu mic, în care nu intra nimeni neinvitat. Cînd simțeam nevoia să lucrez, mă rupeam de
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
dintre tradiționaliști și moderniști. Ioan Mânăscurtă face succesiv câte un elogiu lui Eminescu și lui Creangă, într-un fel de eseuri lirice. Reflectând la înlocuirea instrumentului de lucru al scriitorului cu unul ,de fabricație stalinistă, limba moldovenească", Nicolae Popa constată ,însingurarea scriitorului de limba română" în Republica Moldova. Cea mai mare parte a criticii basarabene - bună sau rea - pare să se fi adăpostit sub acoperișul literei C a alfabetului: Vasile Coroban, Mihai Cimpoi, Ion Ciocanu (prezenți cu pagini substanțiale în antologie), Simion
Ieșirea din provincialism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11521_a_12846]
-
trăiască în lumi paralele. Un detaliu fără importanță, o casă întîlnită în drum sau o vorbă îi răscolesc amintiri de demult, gîndul zboară spre cei de acasă - părinți, rude, prieteni - spre căldura umană, abandonată definitiv în momentul plecării. Depresia și însingurarea iau locul revoltei inițiale. în final, adaptarea devine sinonimă cu resemnarea, așa cum reiese din confesiunea tristă făcută protagonistului de Luiza, colega sa de la ziar: "- Eu, Dane, te cred și te înțeleg! Și eu am simțit la început o cădere, un
Supraviețuirea ca profesie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12888_a_14213]
-
o particularitate a felului ei de a fi, datorată tocmai anilor petrecuți în România și cred că de aceea ea nici nu a mai fost pe deplin înțeleasă la noi, în Elveția... Cred că aceasta a fost una din marile însingurări ale mamei mele, pe care am încercat să o exprim și în roman. Mama este personajul principal, ea evoluează în cuprinsul cărții într-un sens ciudat: pe măsură ce își pierde progresiv memoria, amintirile, fiul ei află din ce în ce mai multe despre România așa
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
nu este totuna cu cel al sentimentelor. Și acest din urmă adevăr este cel care marchează diferența dintre o viață pustie și una cu sens. Sensul vieții pare a fi asigurat prin poveste și imaginație, în absența lor se instalează însingurarea, bucuria de a trăi este de automatism, iar lumea devine un loc ce nu mai poate fi locuit. Rătăciți printre cuvinte pare a confirma explicit ceea ce peliculele deja amintite menționează implicit. În filmul Sofiei Coppola aflăm un oraș alienant (clădiri
Viața ca poveste by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/12961_a_14286]
-
depărtarea focurilor de odinioară desfrunzește farmecele lumii nici o apă nu mai oglindește flăcări nestinse și căderi în timpul subjugat uitării floare de cenușă e arsura ce-mi rănește palma dreaptă Greier rănit prin frunzarul înserărilor târzii se-aud foindu-și îndelung însingurarea fiecărei nopți poartă stigmatul unui greiere rănit Ochiul uitării prin volbura nopții pe înclinarea frunzei pe foșnirea pierdută păsări letargice coboară orbește în arborele tăinuitor fiecare pasăre pe frunza sa se duce oul rămâne în ochiul uitării Diamant fără granițe
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]