1,138 matches
-
știe, Înțelege de ce pleci pe ape și pe poteci! Frunză, ruginie doamnă, vine-n zborul tău o toamnă Mănoasă și generoasă și se cuibărește-n casă! Pică-n zborul tău alene, vara, adormind pe gene. Pică visele brumate, la pământ, înspăimântate! Copacul Copacul, fără un cuvânt, cu ramurile duse-n vânt Veghea în zori ferestra mea dar nicio frunză nu avea! Și în tristețea lui solemnă vedeam statura-aceea demnă A celui ce, de vânt bătut, s-a dăruit fără-un cuvânt
TABLOU DE TOAMNĂ II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Tablou_de_toamna_ii.html [Corola-blog/BlogPost/355606_a_356935]
-
la serviciu, căci era schimbul trei. Unde mai pui că fabrica era pe punctul de a intra în insolvență, falimentul fiind inevitabil. Economia de piață, ca și Moscova, nu credea în lacrimi. Era surmenată de-a dreptul, dar mai ales înspăimântată, căci cei de dedesubtul ei, unde ajunsese apa, i-au făcut un scandal monstru, amenințând că o vor da în judecată. Revenind în bucătărie am încercat să o calmez. Pe o vreme ca aceea nu se putea face mai nimic
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ioana_voicila_dobre_1396700630.html [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
acel moment, n-am mai știut nimic...M-am trezit când mă strigai, spunându-mi să cobor, iar eu ți-am răspuns: „sunt deja jos!” „Cum așa, m-ai întrebat? De când ești acolo?” - Nu știu...ți-am răspuns, mirat și înspăimântat de cele trăite. Zâmbind, ai coborât, arătând cu mâna spre rădăcina copacului, la nici un metru de mine, iar inima mi-a înghețat pentru a doua oară, în acea noapte. Din vânător, am gândit că am devenit vânat, când în sclipirile
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 by http://confluente.ro/floarea_carbune_1482384544.html [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
final necunoscut Se revoltă izolați, înfruntând veacul nebun Numai cei născuți din piatră, scut pământului străbun. Bizar, o minoritate ne impune crezul ei Prin unelte selectate din tâlhari și derbedei Ne impun perversiunea cei cu arme și cu bani Gloatele înspăimântate au ajuns copii orfani. Sunt aleși să ne conducă susținuți de parveniți Cei cu mințile sucite de drogați pe post de sfinți Atei-s nenorociții, cei bogați au toată stima, Mințile înfierbântate vor legaliză și crimă Ofensiva-nverșunată pentru-n viitor
RETROSPECTIVA 2013 de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/virgil_ciuca_1416872644.html [Corola-blog/BlogPost/372002_a_373331]
-
și Maria se despărțiră, cutreierând în lung și-n lat clădirea gării și peroanele pustii. În depărtare un tren își anunța sosirea cu semnale lungi și stridente, confirmate de semnalele roșii intermitente ale semafoarelor din gară. Freamătul călătorilor acoperi strigătul înspăimântat al cuiva. Liviu ridică privirea intrigat și abia atunci o zări. Lea singură, pierdută, în afara perimetrului gării, privind în transă bolidul hotărât, înspăimântător de aproape de bordul de beton, ce o expunea unui pericol iminent, pe care ea nu părea să
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1483132145.html [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
Și ne-am cunoscut în clipe umile. Sunt prizionierul tău ... Dar îmi este teamă să nu fie și ... mai rău. ( Bubuituri, lovituri, larmă de luptă se aud în apropiere. ). 42 Scena 5. (Duras, Baldobal, Hasdrubal, însoțiți de alte căpetenii intră înspăimântați.). DURAS Nimic nu mai este cu putință! BALDOBAL Cetatea e pierdută și a noastră ființă. HASDRUBAL Oștenii o mai apără încă. Au apărat și hotarele cât au putut! DECEBAL Zalmoxe ne-a pedepsit cât a vrut! BALDOBAL Totul e înzadar
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 3. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Florile_sarmisegetusei_drama_istorica_in_versuri_actul_3_.html [Corola-blog/BlogPost/358961_a_360290]
-
atât de repede, ca a uitat de copilărie, nu o auzi vorbind de jucării, mergea și la scoala dar nu mai avea cu ce să se încalte. I-am făcut semn soțului meu să se apropie, ea m-a privit înspăimântata și a vrut să se ridice și să o ia la fugă, dar am asigurato că nu i se va întâmpla nimic rău. - Și acum ce urmează? M-a intrebat soțul meu. Nu știam nici eu, era însă foarte sigur
EMA, UN INGER DE COPIL! de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Ema_un_inger_de_copil_florentina_craciun_1357669876.html [Corola-blog/BlogPost/346199_a_347528]
-
care își ridică mâinile deasupra capului, asemenea unui Buddha păgân și sălbatic. - Nu ne răspunzi, puișor?!, continuă ea zeflemitor, apucând un bisturiu din tăvița nichelată pe care unul dintre convivi i-o puse cu promptitudine la îndemână. M-am zvârcolit înspăimântat. Bănuiam ce mă așteaptă. Nebuna putea să mă scopească, numai așa ca să se distreze. - Stai liniștit. S-ar putea să-ți tai podoaba fără de voie și să mori ca un nechibzuit. Nu știi să te comporți civilizat?, mă ironiză ea
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1474648450.html [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
o atmosferă stranie. Vuietul vântului se auzea șuierând peste creste, iar din adâncul văilor se ridicau urletele sălbatice ale lupilor. Caii se speriară de ceva nevăzut și nechezară în noapte. Oștenii fură cuprinși de teamă și la orice zgomot tresăreau înspăimântați. Își închipuiau că vreun vampir ieșit din curtea palatului la plimbare ar putea să-i descopere. Luna continua să inunde cu lumina sa albă și rece regatul munților, iar stelele parcă nu mai aveau acea sclipire fascinantă. Cu oarecare teamă
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1421825040.html [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
să-l străpungeți cu țepușele fără milă, fiindcă acela-i de vampir! Se dezlănțui un adevărat masacru odată cu căderea primelor umbre ale nopții. Deodată un oștean, din pricina întunericului, greși ținta, iar strania creatură cu țepușa în pântece, începu să țipe înspăimântată. Zarva cuprinse întreg palatul tocmai când luna răsărea de după muchia muntelui invadând curtea cu lumina sa palidă. Pe ziduri și prin încăperi se aprinseră făclii, iar ochi aprinși ca jăratecul se iviră la ferestre. - Să urcăm în palat! - strigă căpitanul
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1421825040.html [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
-i strigă numele și încerca să o salveze în vis, din mâinile bestiilor care-i smulseseră hainele și o încolțiseră terorizând-o cu râsetele lor hidoase zugrăvite pe fețele respingătoare de fiare fără nimic uman în priviri. Se trezește țipând înspăimântata și vede lângă ea față mătușii Irene în brațele căreia s-a aruncat hohotind terorizata, crezând în primul moment că o salvase din ghiarele bestiilor din vis. -Deșire! Scumpă mea fetiță ai avut un coșmar! Maica preacurata și milostiva!Tremuri
PETRECERE NEFASTĂ (11) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1474572388.html [Corola-blog/BlogPost/344789_a_346118]
-
Rîuri de licoare extatica le inundă poalele Ele delicatele aplecate pe clavicembal Oboiul se umflặ indesine puternic burtos El curge pe deasupra suspinelor noptiilor toride Orgă regală lărgește orizontul animalul suspina Botul lui umed fremătător lacrimile Inundindu-i ochii lui mari strălucitori înspăimîntați Și lumina risipita de viorile piccole Adieri sîngeroase tristețe durere Talgerele risipesc în cerul pădurii ultimele stele sclipitoare Castanietele mai se aud de departe, de niciunde Și deodată bourii negri Izbesc cu frunțile în frăgezimea driadelor Munții se pleacă în
CRISTINA LILA de CRISTINA LILA în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Cristina_lila_cristina_lila_1333975222.html [Corola-blog/BlogPost/357086_a_358415]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ÎN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR - LUGUBRU Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 1560 din 09 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului În săptămâna patimilor lugubru alunecăm pe culmi cu ochii stinși priviri înspăimântate înconjurați de flăcări călcăm pe drumuri nisipoase dorința omului e oarbă ne mistuim gândirea trădarea ne este păcatul în jur nori negri tu omule cauți Lumina sunt fapte seci șoapte rostiri iertări venite dinspre tine este sete în noi sunt
LUGUBRU de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_serbanescu_1428571099.html [Corola-blog/BlogPost/350343_a_351672]
-
că tot alură de drac ai... Atunci se răsuci ca un titirez, se formă un vârtej și într-o muzică orientală se transformă în cobră. Reptila își ridică semeață capul scoțând adesea limba și amenințând pieptul femeii care se retrase înspăimântată. Cobra dansa în coadă și o amenință periculos că o mușcă de piept. Elena sări disperată în vârful patului și se retrase până ajunse cu spatele lipit de perete. Șarpele se afla la o palmă de ea și-și continuă
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1415390293.html [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
zeu, Care neagă pe Dumnezeu. Pe Hristos îl avem vie pecete, Care s-a jertfit pentru ale noastre suflete Și pentru îndreptarea păcatelor diabolice, A murit în chinuri groaznice, Pe dealul Golgota, munte al durerii Unde lumea era forfota, De înspăimântata crucificare, Care a provocat multă îngrijorare. De-a lungu` multor vremuri, Duhurile se amăgesc-n pofte mari, Iar cugetul vrea decât mângâierea dezmățului, Care-l înfundă-n aviditatea abisului, De focul arzător al nesațului, Ce provine din ispitele diabolice. Omule
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/alexandru_enache_1479393492.html [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
ți îngheța răsuflarea... După ce a adulmecat resturile puse de vânători, lupul a început să urle prelung, chemând astfel, haita înfometată. O mulțime de lupi s-a adunat la rădăcina tufanului( stejarului) bătrân. Aceștia, au început să schelălăie scoțând sunete înfricoșătoare... Înspăimântat, tovarășul bunicului făcu o mișcare greșită și căzu, de pe creanga pe care stătea, chiar lângă rădăcina tufanului, unde a înghețat ca o murătură...Când bunicul l-a strigat pe prietenul său, spunându-i că-i vremea să coboare, acesta i-
LUPUL SUR (PARTEA I ) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Lupul_sur_partea_i_floarea_carbune_1355995076.html [Corola-blog/BlogPost/351560_a_352889]
-
după reguli proprii - care nu mai exista în nicio altă școală din lume, generat de ceea ce înțelesese ea. Dar dacă ocupa funcția de manager, nu mai interesa pe nimeni acest aspect. -Ați văzut? Ce părere aveți de cele întâmplate? întrebă înspăimântată Sonia. În orice loc cu oameni, s-ar fi reacționat. “Oare aici, ce se întâmplă?” gândi ea. -Nu știu, nu știu răspunse o femeie tânără, palidă, cu ochelari și păr rar, strâns într-o coadă de cal, cu capul în
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1448180526.html [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
a V- a primară la școala din comună. Propaganda curentă, dinainte de întoarcerea armelor împotriva nemților era destul de subiectivă și de prăpăstioasă în ceea ce-i privește pe ruși. Considerați, în deobște, bolșevici și atei, rapaci, sălbatici și violatori, mai toată lumea era înspăimântată de ce se va întâmpla odată cu venirea lor peste satele și orașele țării. Printre cei mai neinstruiți și creduli, se acreditase și bănuiala că sunt, unii dintre ei, chiar canibali. În mare măsură, aceste supoziții, din păcate, s-au confirmat, comuna
AMINTIRI DESPRE STAŢIONAREA TEMPORALĂ ATRUPELOR RUSEŞTI, ÎN COMUNA COSTEŞTI-VÂLCEA, ÎN TIMPUL ÎNAINTĂRII LOR SPRE APUS, DUPĂ 23 AUGUST 1944 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Amintiri_despre_stationarea_temporala_atrupelor_rusesti_in_comuna_costesti_valcea_in_timpul_inaintarii_lor_spre_apus_dupa_23_august_1944.html [Corola-blog/BlogPost/348142_a_349471]
-
copilul mai înduplecase câțiva trecători, ar fi putut să-și cumpere liniștit o pâine. În loc să-i mulțumească, copilul aruncă moneda pe jos și începu să înjure așa cum nici oamenii mari nu aveau obrazul să o facă la ea în sat. Înspăimântată, mătușa culese moneda, își mai făcu câteva cruci și se grăbi să ajungă acasă la nepotul ei. Paulică era un copil bun. Saveta îl educase bine, așa cum trebuia, cu frică de Dumnezeu. O omeni cu o masă de doamnă adevărată
DOAMNA FIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1411700653.html [Corola-blog/BlogPost/368428_a_369757]
-
atras către patul moale de alge iar îmbrățișarea noastră ar fi fost liniștitoare ca el! Oreste - cerul s-ar fi spart în bucăți ca o anforă! Oreste nu e... ORESTE: Oreste sunt eu. ELECTRA: Glumești străine, glumești (se dă înapoi înspăimântată)... Străinul acesta nu știe ce-i frica... Nu așa se spune, o, Zeus, nu așa se spune... Străinul glumește neștiind că Electra îi va smulge unghiile pentru jocul acesta, neștiind cum sfâșie Eletra pe cei ce o batjocoresc... Oreste nu
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (1) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X by http://confluente.ro/Jurnal_de_atelier_i_scrisoar_constantin_milea_sandu_1391708636.html [Corola-blog/BlogPost/360290_a_361619]
-
hohotul Marianei. - Ce facem acum?, întreabă primarul cu un nod vizibil de groază în gât. - Nu avem ce să facem. Ne rugăm la Dumnezeu și așteptăm să treacă, i se răspunde. - Avem... utilaje... utilaje de deszăpezire avem?, întreabă primarul, din ce în ce mai înspăimântat. - Avem ceva, adică cred că avem, dar nici nu știm unde sunt, nici nu știm câte sunt, nici nu știu dacă avem combustibil, nu știu cine știe să le conducă... Ne-a luat pe nepregătite. Până scoatem utilajele, nenorocirea va fi deja
Apocalipsa s-a întors by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19976_a_21301]
-
bordei. NARCISA: Te-au crescut niște țărani? PRINȚIȘOR: M-au crescut ca pe propriul lor fiu. De atunci hoinăresc prin lumea întreagă. NARCISA: Și Contele, Contesa, unde sunt? PRINȚIȘOR:Vânătorii de vampiri au atacat castelul. Contesa a fost răpusă. NARCISA: (înspăimântată) Și Contele? PRINȚIȘOR: El a scăpat, apoi m-a căutat, m-a găsit... NARCISA: Și te-a luat la castel!? PRINȚIȘOR: M-a lăsat să trăiesc printre oameni. Este vorba de sute de ani de atunci... NARCISA: Am auzit că
REGATUL LUI DRACULA (V) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 by http://confluente.ro/Regatul_lui_dracula_v_sce_ion_nalbitoru_1391849040.html [Corola-blog/BlogPost/341993_a_343322]
-
-Doamne, noi am făcut și lucruri bune în această țară! De ce nu ne mai primești în rai? Dar Dumnezeu le-a răspuns: -Ce să vă fac? Aveți ghinion! Apoi, tâlharii din cea de-a doua gașcă au strigat și ei, înspăimântați: -Doamne, abrogă ordonanța! Te rugăm! N-o să mai furăm niciodată! Ce să facem ca să ne ierți? Dar Dumnezeu le-a răspuns și lor: -Din păcate, e prea târziu. Altă întrebare! FLORIN T. ROMAN, artist, ziua vesel, noaptea trist. Referință Bibliografică
PAMFLET DE URGENŢĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1486241282.html [Corola-blog/BlogPost/350023_a_351352]
-
poporului francez, tablou care are meritul de a fi autentic și veridic. Pasajele citate, zice el, reprezintă a cincisuta parte din roman. Dacă o femeie tânără va citi cartea, lectura ei nu o va îndemna la plăceri ușuratice, ci, dinpotrivă, înspăimântată, și le va refuza. Întregul roman nu este decât o succesiune de chinuri, de păreri de rău pentru faptele comise și de remușcări, care, într-o împletire inevitabilă a destinului conduc spre un final groaznic: moartea. Apărătorul îl citează pe
DOAMNA BOVARY ÎN INSTANŢĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1447488561.html [Corola-blog/BlogPost/377528_a_378857]
-
au mai putut salva dintr-un incendiu, explozie sau accident, asemenea unui Superman atotputernic. Deși nu ei au produs nici explozia, nici incendiul, nici accidentul. Dimpotrivă, ei au alegat acolo ca să salveze, ca să ajute, ca să oprească sinistrul. Atunci când toți fugeau înspăimântați, s-au dus să stingă focul, să limiteze explozia, să oprească accidentul. Dar, uneori, nu au reușit să salveze victimele unei catastrofe, și asta îi doare, deși nu o spun. Iar efectele traumatizante ale evenimentelor se răsfrâng și asupra lor
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/pompier-sau-superman/ [Corola-blog/BlogPost/93345_a_94637]