113 matches
-
pe cerul senin. Mirosea a iarbă cosită. Carmen mergea cu picioarele goale prin iarba udă, gândindu-se că vremea frumoasă va reveni.Timp de două zile plouase torențial.Valurile se spărgeau de mal cu un zgomot plăcut, lăsând o dâră înspumată pe nisip. Privi plaja ce se întindea în fața ei. Părea părăsită. Exact ca în ziua în care l-au pierdut pe Adi. Imaginea unui trup micuț, acoperit de alge, zăcea ascunsă printre gânduri. Niciodată nu dispăruse. Așa-i fusese scris
CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Cioburi_de_cord_liliana_tirel_1383188704.html [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
-
tălpile goale/ sprijin pământul/ Cum șoimii sprijină cerul / Cum pruncul se-agață de sânul matern/ Cum zidul se-agață de iedera / așa mă agat de țărâna” (Mysterion). Și o alta dorința secretă de-a mea: “Să mă spăl cu pământul / înspumându-mi cu patimă / grumazul, mîinile, sânii / coapsă rotundă / și astfel curată de lutul flamand / să-mi reînviu începutul /când apa mă înfierbânta răcoroasă, / seducătoare și casta / în hăul fântânii / pe pașnicul grui / de acasă.” (Răspântii de sine). Așa cum anticul Anteu
CEA MAI MARE MIŞCARE GLOBALĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 by http://confluente.ro/Ora_pamantului_cea_mai_mare_miscare_cezarina_adamescu_1333180073.html [Corola-blog/BlogPost/354845_a_356174]
-
se întoarnă În clepsidra de cristal... Nu ne anunță printr-o goarnă Când zdrobiți vom fii de mal... Avem rugăciuni albastre, Și duminici efemere, În chiliile sihastre, Bântuite de himere...! Ne lăsăm purtați de valuri... Ce ne-alintă în furtună Înspumați de arginți și lauri N-auzim goarna, de sună... În nisip se duce totul, În nisipul din clepsidră... Emilian Oniciuc- 14.08.2016 ... Citește mai mult Nisipul din clepsidră Emilian Oniciuc- 14.08.2016Timpul leneș se întoarnăîn clepsidra de cristal
EMILIAN ONICIUC by http://confluente.ro/articole/emilian_oniciuc/canal [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
liniștească sufletul . Frământările tale, Frământările mele, Contopite în trăiri sublime, Departe de zbuciumul lumii, Să ne dăruie cu liniștea dorită. Astăzi te-ai născut doar pentru mine, Ca o dulce mângâiere de suflet, Ivindu-te ca o lumină, Din valuri înspumate de mare, În liniștea dimineții de aprilie, Desăvârșind linia destinului, În frumusețea iubirii adevărate. Primenit în curățimea copacilor, Trezit de foșnetul frunzelor, Și simfonia matinală a florilor încă vii, Sub adieri tandre de vânt, Gândesc cu toata puterea sufletului, La
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1394644520.html [Corola-blog/BlogPost/350311_a_351640]
-
liniștească sufletul . Frământările tale, Frământările mele, Contopite în trăiri sublime, Departe de zbuciumul lumii, Să ne dăruie cu liniștea dorită. Astăzi te-ai născut doar pentru mine, Ca o dulce mângâiere de suflet, Ivindu-te ca o lumină, Din valuri înspumate de mare, În liniștea dimineții de aprilie, Desăvârșind linia destinului, În frumusețea iubirii adevărate. Primenit în curățimea copacilor, Trezit de foșnetul frunzelor, Și simfonia matinală a florilor încă vii, Sub adieri tandre de vânt, Gândesc cu toata puterea sufletului, La
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1405688599.html [Corola-blog/BlogPost/349335_a_350664]
-
se întoarnă În clepsidra de cristal... Nu ne anunță printr-o goarnă Când zdrobiți vom fii de mal... Avem rugăciuni albastre, Și duminici efemere, În chiliile sihastre, Bântuite de himere...! Ne lăsăm purtați de valuri... Ce ne-alintă în furtună Înspumați de arginți și lauri N-auzim goarna, de sună... În nisip se duce totul, În nisipul din clepsidră... Emilian Oniciuc- 14.08.2016 Referință Bibliografică: Nisipul din clepsidră / Emilian Oniciuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2053, Anul VI, 14
NISIPUL DIN CLEPSIDRĂ de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 by http://confluente.ro/emilian_oniciuc_1471195656.html [Corola-blog/BlogPost/365197_a_366526]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > DRUMEȚULE Autor: Mariana Petrache Publicat în: Ediția nr. 2000 din 22 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Drumețule, deschide cărarea, Ascultă-mi de departe chemarea.... Se apleacă-n fața noastră marea, Se înspumează cu valuri zarea... Când vii să treci peste secrete hățișuri, Cum ploaia bate-n virgine frunzișuri, Dar ai grijă să nu te rănească pietrișul Mai bine cu luntrea să treci Someșul... Vino în suflet să-mi faci escală Și în
DRUMEȚULE de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 by http://confluente.ro/mariana_petrache_1466574942.html [Corola-blog/BlogPost/382132_a_383461]
-
de tăcere eu mă tem N-am să zăbovesc niciodată în păcat ... Iar când v-a veni timpul invizibil și chiar mat Urmându-și decalajul temporal N-am să mai fiu de mult la mine-n sat, Voi fi departe înspumând un cal ... Chiar dacă voi fi obosit întins pe brazdă lat Tu vei veni chiar și a doua oară Prin harul divin al timpului curbat Să crească iarba în brazda mea din vară. Priviți cum furnica din trupul meu cară Părți
CERCUL TIMPULUI NOSTRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 652 din 13 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Cercul_timpului_nostru_al_florin_tene_1350111101.html [Corola-blog/BlogPost/346415_a_347744]
-
femeie la fel de înaltă și zveltă, ca și Săndica, însă aceasta avea trăsături fine, angelice - de o frumusețe exotică. Ramona era o brunetă cu părul lung și negru ca pana corbului, ce-i cădea pe umerii săi drepți, ca valurile mării înspumate peste diguri, cu ochii săi albaștri ca seninul cerului de vară, mijlocelul subțire ce-i trăda fragilitatea fizică. Săndica avea o frumusețe provocatoare, reamintind de madamele de odinioară, cu felinare roșii la porți. Întorceai capul după ea, însă nu pentru
TENTATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1402248038.html [Corola-blog/BlogPost/365444_a_366773]
-
kenë rënë Moș harro të mă mësosh heshtjen Kur fjalët të më vijnë ëmbël rreth vetes Më mëso și të rri pranë teje Kur vitet ț’i kenë ikur shumë larg jetës. Cu tine Lasă-mă să fiu vânt Val înspumat în nopțile cu luna Învață-mă să merg râzând alături de tine Când alarmele cutremurelor se sting Vetëm Mes polesh të kundërta Qëndroj e palëkundur Në luftë me vetveten Fitoj unë Dhe kaq Doar Printre poluri inverse Stau neclintita În lupta
POEZIE ALBANEZĂ GENTA MUHAXHIRI (ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI) de BAKI YMERI în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 by http://confluente.ro/Baki_ymeri_1404162888.html [Corola-blog/BlogPost/347424_a_348753]
-
de tăcere eu mă tem N-am să zăbovesc niciodată în păcat ... Iar când v-a veni timpul invizibil și chiar mat Urmându-și decalajul temporal N-am să mai fiu de mult la mine-n sat, Voi fi departe înspumând un cal ... Chiar dacă voi fi obosit întins pe brazdă lat Tu vei veni chiar și a doua oară Prin harul divin al timpului curbat Să crească iarba în brazda mea din vară. Priviți cum furnica din trupul meu cară Părți
CERCUL TIMPULUI NOSTRU, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 by http://confluente.ro/Cercul_timpului_nostru_poezie_al_florin_tene_1361625655.html [Corola-blog/BlogPost/352034_a_353363]
-
mai aproape de Curcubeu. Am fost albatros, zburând cutezător deasupra nemărginirii albastre, între două lumi albastre, a Cerului și cea a Mării. Albatros, poposind pe catargul vapoarelor, având aripile muiate în spuma mării, perlate cu minuscule cristale de sare din valurile înspumate în care s-a scăldat. Alteori, căpătam aripi de vultur îndrăzneț, avântându-mă spre piscurile înzăpezite ale munților, tinzând spre soare pentru a mă purifica în dulcea lui lumină aurie. Cel mai tare m-am avântat când iubirea mi-a
ZBORUL SPRE SINE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 by http://confluente.ro/Zborul_spre_sine_floarea_carbune_1361014853.html [Corola-blog/BlogPost/351907_a_353236]
-
căscată, apoi a ieșit val-vârtej și s-a dus într-o cameră alăturată, de unde și-aluat pălinca și punga cu cârnați ardelenești tradiționali, drept răsplată pentru prestația sa fulminantă, în fața dușmanilor poporului, adică, în fața nenorociților de critici. În celelalte povestiri înspumate în tragismul lor intrinsec, George Terziu cultivă hazardul și absurdul cu abilitate, căzând de bună voie în butaforie, autoironia și comicăria de care dau dovadă el și personajele sale îndulcind, într-un fel, absurdul și alienarea care străbat România de la
ABSURDUL TÂRZIU AL LUI GEORGE TERZIU de GEORGE TERZIU în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 by http://confluente.ro/george_terziu_1440340640.html [Corola-blog/BlogPost/373646_a_374975]
-
un luminiș de unde răzbătea un zgomot infernal și rămase stupefiat de spectacolul desfășurat în fața ochilor. Un șuvoi imens de apă se revărsa de undeva, de sus, de pe munte, și plutea zgomotos în gol, apoi lovindu-se de stânci se prăvălea înspumat într-un mic lac. Înaintă fermecat de această imagine de basm până simți pe obraji curentul creat de rostogolirea apelor în gol, iar stropii mărunți îi răcoriră chipul. Se întrebă dacă nu cumva visează. Din această reverie plăcută de simplu
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Comoara_blestemata_ion_nalbitoru_1385371091.html [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
lună către pântecul muntelui Luminii unde-și învolburează doina izvorul nemuririi. Acolo dorul celor singuri poate găsi leac în cumpăna vremii. Dintre stânci străpunge tăcerea șoptind pe strunele undelor sale torentul energiei vitale săltând peste colțurile timpului, curgând în cascade-nspumate din negurile infinitului Simfonia iubirii, chemând doruri. Se revarsă ecouri printre creste din ale torentului valuri celeste atrăgând inexorabil suflete solitare, rătăcitoare prin hățișurile anilor căutând în neștire limanuri. Regăsiților în răscrucile sorții, să le-adune suspinele inimilor și patimile
CĂLĂTORI SINGURATICI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1464787957.html [Corola-blog/BlogPost/385269_a_386598]
-
peste durerea fizică și cea care-i frângea bucăți din suflet. ,,Ce puțin a durat fericirea! Acesta este sfârșitul? Mă voi întâlni vreodată cu Adrian?''Dorea să-i urce în suflet iubirea. O iubire infinită, ce pășea nomadă peste oceanul înspumat de speranță. Carmen se ridică din fața monitorului. Cu pași șovăielnici, ieși din încăperea ce parcă o sufoca. Se îndrepta spre lumină. (va urma) ------------------------------- Fragment din romanul „Viața în cerc” Liliana TIREL Iași, 25 august 2013 --------------------------- Referință Bibliografică: Liliana TIREL - VIAȚA
OCHII TĂI SÎNT ARIPILE ZBORULUI MEU de LILIANA TIREL în ediţia nr. 969 din 26 august 2013 by http://confluente.ro/Viata_in_cerc_3_ochii_t_liliana_tirel_1377512272.html [Corola-blog/BlogPost/364956_a_366285]
-
și puii din vara aceasta, fără experiență și fără adaptare la urgia vremii de afară. Incă aveau penele colorate gri, abia din anul trei de viață devin albe complet. Valurile se izbeau cu forță de diguri, aruncând cu furie apa înspumată peste îngrămădirea de pietroaie și stabilopozi, apoi se împrăștiau pe suprafața digului, altădată loc de promenadă al turiștilor sosiți la mare vara, mai ales seara, sub razele lunii și ale iluminatului public de pe faleză. La fiecare val se depunea un
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1401097469.html [Corola-blog/BlogPost/341563_a_342892]
-
nuri apetisanți Și judeci fără milă ce-i dincolo de formă, Dar salivând în versuri fără prejudecăți, Cerșind un zâmbet muzei, din lumea ei anomă. Te crezi fidel peniței și-n visul conjugal Aduci obscuritatea pretinsului talent Și-n versuri ce-nspumează amonte și aval, Tânjești recunoștință, tu, epigon latent! Te-ai cocoțat pe umeri de serbede figuri Și-nnebunind o slovă, între doi sâni și pubis, Uiți universul cald și necuprins de friguri, Ce-ascunde o soție, fără furori de Isis. Răscoci
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 by http://confluente.ro/daniela_popescu_1459160337.html [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
-mi fierbe ca într-un crater, lava ce-o mistuie focul lăuntric să-ncerc ca să sting... Nu luna îmi tulbură mintea și nu între ziduri înalte doresc să-mi închid libertatea, să nu pot iubi ori să strig... Nici creste-nspumate de valuri și foșnet dulceag de pădure Ori luna-ntre sălcii pletoase și rugii-nnegriți de dulcile mure... Sunt vorbe amare lipsite de dulce-adevăr și credință, sunt tainele-adânci vândute pe-arginți de relele guri cu multă silință! E soare și
O LUME NEBUNĂ... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 by http://confluente.ro/O_lume_nebuna_.html [Corola-blog/BlogPost/359607_a_360936]
-
ne plimbăm, Iar, cât mai dintr-o parte te priveam, Atunci scumpul tău profil ți-l admirăm Și mâinile în treacăt ni le mai atingeam. Soarele la asfințit în mare se oglindea, Când umbră lunii paralel cu noi mergea, Valurile înspumate în ton cu inima mea, Simtindu-ti bătăile din tine ea se anina. Vroiam să-ți spun numai mii de cuvinte, Șiraguri admirative îmi veneau în minte, Prin toate îți spuneam cât "te iubesc!" Clipă, faptă și toate ce numai
VROIAM SA-TI SPUN... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 by http://confluente.ro/Vroiam_sa_ti_spun_valerian_mihoc_1360063682.html [Corola-blog/BlogPost/341384_a_342713]
-
nicicând nu i-ai desprins! Pe nisipul moale urmele ce ni le lăsăm, Martore la simțirile ce ni le comunicăm, Chipu-ti intim, în mine-si are acum gazdă, Eternu-ti sublim ce de abia-i ating coasta! Ascultandu-ne valurile înspumate din noi, Imbratisandu-ne simțirile ce vin puhoi, În valurile mării mari ne-am și acoperit, Jucandu-ne cu simțirea ce ne-a troienit! Suntem apă de mare și-un văzduh comun, Valul înspumat, dorințele amorului cel bun Soarele vazandu
VROIAM SA-TI SPUN... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 by http://confluente.ro/Vroiam_sa_ti_spun_valerian_mihoc_1360063682.html [Corola-blog/BlogPost/341384_a_342713]
-
brățări. Liber să-ți zboare visul în cele patru zări O aripă de flutur ți-a desenat sub pleoape. Să poți da foc ispitei atunci când stă la pandă, Ți-a creionat pe buze doi maci, în zâmbet blând. În marea înspumată din tainicul tău gând Ascunse o gheișă de dragostea flamândă. Ca să-i zidești iubirii necontenit altare Ți-a picurat în suflet sclipiri de diamant, Arpegii cristaline întoarse din neant Și grație de nimfă scăldându-se-n izvoare. Te-a plămădit
FEMEIE, SUFLET ÎNGEMĂNAT de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1524 din 04 martie 2015 by http://confluente.ro/elena_glodean_1425458752.html [Corola-blog/BlogPost/380655_a_381984]
-
puii din vara aceasta, fără experiență și fără adaptare la urgia vremii de afară. Incă aveau penele colorate gri, abia din anul trei de viață vor deveni albe complet. Valurile se izbeau cu forță de diguri, aruncând cu furie apa înspumată peste îngrămădirea de pietroaie și stabilopozi, care se împrăștia pe suprafața digului și îngheța instantaneu. La fiecare val se depunea un strat de gheață, din ce în ce mai gros. La un moment dat, masculul dominant al cârdului ieși din apă și se adăposti
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Plansul_puiului_de_lebada_stan_virgil_1388576519.html [Corola-blog/BlogPost/365721_a_367050]
-
dat: - Aiii, bisericile mele! - după care și-a dat obștescul sfârșit... La sfârșitul anilor ’60, un zugrav năstrușnic l-a pictat pe Mărian Frântu pe unul din pereții MAT-ului, călare pe un butoi și cu o halbă de bere înspumată în mâna dreaptă, asemănarea fiind de-a dreptul izbitoare. Fascinat fiind încă din copilărie de acest personaj, în lucrarea ,,Monografia comunei Câineni - județul Vâlcea”, publicată în 2008 la Editura „Fortuna”, am inclus în albumul anexat o poză a lui Mărian
MĂRIAN FRÂNTU ŞI DETA de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1431618923.html [Corola-blog/BlogPost/360506_a_361835]
-
și puii din vara aceasta, fără experiență și fără adaptare la urgia vremii de afară. Încă aveau penele colorate gri, abia din anul trei de viață devin albe complet. Valurile se izbeau cu forță de diguri, aruncând cu furie apa înspumată peste îngrămădirea de pietroaie și stabilopozi, apoi se împrăștiau pe suprafața digului, altădată loc de promenadă al turiștilor sosiți vara la mare, mai ales seara, sub razele lunii și ale iluminatului public de pe faleză. La fiecare val se depunea un
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1444382472.html [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]