30 matches
-
cu exactitate și nostalgie.” Evocarea lui Matei Călinescu, prieten pentru care nutrește o admirație crescând de la “Viața și opiniile lui Zacharias Lichter” din 1969 până la “A citi, a reciti”din 2003, care o tulbură la fel de mult, răsfrângând asupra ei nostalgia înstrăinatului de țară: ”Continentul în care m-am născut e departe de mine, nu-l pot vizita prea des, mă mulțumesc de aceea cu reîntâlnirile periodice cu limba și cultura pe care o servesc. “ Expansiunea spațio-temporală cea mai largă în cartea
O interesantă geografie a spiritului, de Anca Sîrghie by http://revistaderecenzii.ro/o-interesanta-geografie-a-spiritului-de-anca-sarghie/ [Corola-blog/BlogPost/339244_a_340573]
-
cu lanțuri împăratul/ Ca unda ta strivită, gemem/ Și noi, tovarășii tăi buni,/ Dar de ne-om prăbuși cu toții,/ Tu, Oltule, să ne răzbuni!// Să verși păgân potop de apă/ Pe șesul holdelor de aur; Să piară glia care poartă/ Înstrăinatul nost' tezaur;/ Țărâna trupurilor noastre/ S-o scurmi de unde ne îngroapă/ Și să-ți aduni apele toate/ Să ne mutăm în altă țară!// (Octavian Goga, Poezii/Publicistică. Editura Floarea Darurilor, București, 2002, p. 22) În arta populară se aprinde, ca
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_gheorghe_constantin_nistoroiu_1388999583.html [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
un an, cât ceilalți în șapte. Și... respectând legile basmului, autorul ne-a mai purtat odată prin minunata lume a poveștilor noastre, numai că de data aceasta a făcut-o în versuri, cu metafore uluitoare, născute poate și din dorul înstrăinatului de plaiurile lăsate undeva, în cealaltă parte a pământului, „pe celălalt tărâm”! Calul și armele tatălui, probele prin care, asemenea lui Harap Alb, tânărul fecior de împărat se maturizează, capătă experiență și înțelepciunea celui care va conduce împărăția, toate acestea
DESPRE O POVESTE ÎN VERSURI A LUI ADRIAN ERBICEANU de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 by http://confluente.ro/Constantin_t_ciubotaru_1400332334.html [Corola-blog/BlogPost/354952_a_356281]
-
iubite de cititori, mai ales când greutățile nu-i ocolesc atunci când se află într-o țară străină. O publicație românească pe care răsfoind-o te simți mai aproape de tărâmul natal este ca o adiere de puțin mai bine în inima înstrăinatului. Și cum nevoia de descrețire a frunții face parte din spiritul românului, atât scrierile hazlii și inteligente ale domnilor Mihai Batog-Bujeniță și Mihai Frunză cât și caricaturile de excepție ale lui Costel Pătrășcan, caricaturistul-editorialist al Academiei Cațavencu și al mai
PRIETENIE ŞI ZÂMBETE FĂRĂ FRONTIERE COSTEL PĂTRĂŞCAN ÎN CIPRU de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_1400482406.html [Corola-blog/BlogPost/349860_a_351189]
-
iarăși și iarăși, “unica-i identitate fără umbră de îndoială: cea de binecredincios și dreptmăritor al limbii române”. Și tot atunci identificam “trei ipostaze majore ale eu-lui său liric, subtil întrețesute și anevoie măsurabile la «cumpăna sufletului»:Îndrăgostitul, Întemnițatul și Înstrăinatul”[2]. Deși reflecțiile lirice par mai valoroase, totuși paginile de proză scot în evidență imagistica bogată, preocuparea pentru universul romanesc autentic, pentru izbânda ideilor novatoare: „Poet, prozator, dramaturg, eseist,(n. 1939) este genul literatului complet, chiar dacă nu toate experiențele sale
MARIA DANIELA PĂNĂZAN de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 by http://confluente.ro/Redactia--Autori/Maria_Daniela_P%C4%83n%C4%83zan.html [Corola-blog/BlogPost/342934_a_344263]
-
o profesiune incertă, rămasă văduvă la 22 de ani, Camil Petrescu nu va fi ferit de dificultățile vieții, având consecințe dintre cele mai tragice: un complex al inferiorității sociale suprapus dramatic pe un complex al superiorității omului fără tutelă, al înstrăinatului, care nu-și găsește direcția în viață. În „Filozofia substanței” își amintește că visele copilăriei erau alternante a două variante: unul de o frumusețe paradisiacă, plină de grădini suspendate, jerbe de fântâni, și chioșcuri grațioase; celălalt cu gropi de lut
CAMIL PETRESCU-SCRIITORUL CARE A VĂZUT IDEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1396970610.html [Corola-blog/BlogPost/348513_a_349842]
-
Haiducul”"; "„Toarnă, Neago”"; "„Vânătorul”", "„Bogatul și săracul”"; "„Macoveiul”"), fie de spiritualele cântece de lume ("„Măritișu”"; "„Bărbatul urât”"; "„După măritiș”"; "„După însurătoare”"; "„Lume, lume, soro, lume”"), fie de inspiratele doine ("„Dorul greu”"; "„Căința”"; "„Jelui-m-aș”"; "„Străinul sărac”"; "„Dor de țară”"; "„Înstrăinatul”"), fie de cântecele erotice ("„Ochii și sprâncenele”"; "„Dogorul”"; "„Amurezatul”"; "„Grâu mărunt”"; "„Dragă băiețele”"; "„Ibovnicul”"; "„Dragostea la bătrânețe”"), fie de vechiul repertoriu de balade, unde versurile depășeau totdeauna numărul de o sută ("„Corbea”"; "„Fulga”"; "„Dobrișanu”"; "„Meșterul Manole”"; "„Gheorghelaș”"; "„Stanislav Viteazul”"; "„Badiul
Petrea „Crețul” Șolcan () [Corola-website/Science/324301_a_325630]
-
lui popa Iancu, „care venea din când în când, de pe altă lume, să tulbure somnul fratelui său“. Visele chinuitoare ale lui Stavrache devin obsesii, se transformă treptat în coșmaruri care îl terorizează, el trăind parcă aievea momentele tulburătoare ale „vizitei înstrăinatului“, dar de fiecare dată își liniștește sufletul cu o sfeștanie făcută casei. O primă imagine în coșmarurile hangiului este întruchipată de apariția frateului său în haine de ocnaș, „stins de oboseală, bolnav, cu fața hiravă și cu ochii-n fundul
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
monografiei sale, probabil că ar fi aprofundat o atare perspectivă: "Așadar, psihologiei declasării i se accentuează trăsăturile prin condiția bastardului. Aceste circumstanțe au consecințe definitive: complexului inferiorității sociale i se opune dramatic acel complex al superiorității omului fără tutelă, al înstrăinatului care nu are nimic de pierdut, considerând lumea ca pe o schemă de rezistențe create pentru a-i pune în evidență condamnarea la o libertate absolută. Teza și antiteza care-i vor structura viața se pun ca premise sociale; omul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
fost înstrăinat mai ales de lipsa unui sens, a Sensului. Numai că, adânc înrădăcinat în melancolie, Cioran trăia cu o anume pasiune ascunsă tocmai dezrădăcinarea de toate acestea. Spune într-o scrisoare: „Greșești dacă iei în tragic povestea asta cu înstrăinatul. Eu sunt înstrăinat, fără îndoială, în parte, și numai uneori total; dar numai uneori” (269 Ă 9aprilie 1975). Cum să ia în tragic povestea cu înstrăinatul, când el se simte foarte bine în găoacea melancoliei, în care se închide cu
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
toate acestea. Spune într-o scrisoare: „Greșești dacă iei în tragic povestea asta cu înstrăinatul. Eu sunt înstrăinat, fără îndoială, în parte, și numai uneori total; dar numai uneori” (269 Ă 9aprilie 1975). Cum să ia în tragic povestea cu înstrăinatul, când el se simte foarte bine în găoacea melancoliei, în care se închide cu voluptate? Sceptic, melancolic, umorist, Cioran nu putea fi tragic, chiar dacă limitele care îl definesc se metamorfozează în deschideri și în iluminări. Să recitim: „Melancolia, această rană
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
muzeelor”, „Arta plastică”, „Nor Ghiank”, „Ararat”, „Ani”. În 1973 îi apare cea dintâi plachetă, Cântărețul de sticlă, urmată de alte nouă: Stampe lirice (1975), Sigiliul trecerii (1978), Balanța solară (1980), Alb și negru (1982), Singurătatea spectacolului (1983), Bolta glisantă (1986), Înstrăinatul solstițiu (1987), Terase de apă (1991), Cu fața la zid (1996). A mai publicat romanul Parfumul rochiei (1994), traduceri din lirica medievală armeană - Cântece ale trubadurilor armeni (1997), studii de istorie culturală, reunite în volumul Armenii în istorie și cultură (2003). Voce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
recurge la teatru și circ, livrându-se unui dens lirism elegiac al intimității devastate de deziluzii, „învinsă” și „însângerată”. Emerge acum o exasperare crescândă a preamultului luminii, care a calcinat chiar memoria: „ne-ar trebui o întunecare // o întunecare”. Și Înstrăinatul solstițiu atestă o adevărată teroare a „lavei luminii”, tortura exasperantă a sulițelor și bicelor solare. Acum „tumoarea soarelui” cotropește creierul. O altă vârstă, de dincolo de iubire și plenitudine, s-a furișat în trup ca o înstrăinare și, sub cangrena luminii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
Lirism și reverie, LCF, 1982, 36; Laurențiu Ulici, Descoperirea emoției, RL, 1984, 1, 2; Sultana Craia, Reflecție și sensibilitate, LCF, 1984, 27; Daniel Dimitriu, „Singurătatea spectacolului”, CL, 1985, 6; Nicolae Manolescu, Doi poeți, RL, 1987, 43; Daniel Dimitriu, „Bolta glisantă”, „Înstrăinatul solstițiu”, CL, 1987, 11; Ulici, Lit. rom., I, 220-222; Daniel Dimitriu, Gospodine și muze cu fața la zid, ALA, 1997, 355; Dicț. scriit. rom., III, 447- 449; Popa, Ist. lit., 572; Vasile, Poezia, 194-196. G.O.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
celebrul profesor Unamuno, în a cărui binecuvântare a franchismului citește un tipic gest de trădare și colaboraționism. Roman de dragoste, roman politic, dar și roman al procesului de creație și al creatorului pândit imperceptibil de moarte. Moarte anticipată de singurătatea înstrăinatului Ricardo Reis sinonimă cu inutilitatea și eșecul. Metabolizate prin lungul său monolog, surogat și totodată anticipare a intențiilor de comunicare, bineînțeles nerealizate. Saramago plonjează odată cu Ricardo Reis într-un magic vis narativ, în care domină constanta muzicalitate a stilului și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
sale de început, alcătuite în spiritul doinelor, sunt copleșite de reminiscențe din literatura epocii și lipsite de simțul limbii. În schimb, în poeziile dedicate copilăriei autorul găsește o tonalitate oarecum proprie, rezultată din simplitatea și armonia imaginilor. El are psihologia înstrăinatului, a „osânditului” și de aceea versurile de după 1880 sunt dominate de motivul obsedant al copilăriei fericite. Preferă două teme: pădurea (simbolizând prospețimea) și râul (simbol al liniștii), pe care, melancolic, le combină până la saturație. Mai realizate, basmele, în special Ileana
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288878_a_290207]
-
vreo diferențiere de statut. Pentru ea, tot ce exista se poate și scrie, pentru ca, nu-i așa?, aparține realității. Nu altfel procedează jurnalistul Dan Cretu, căzut într-un timp care nu-i aparține și în fața căruia resimte o panică specifică înstrăinatului. Veacul e cel mai liniștit din câte i se puteau oferi, dar acesta poartă cu el angoasele mileniului trei. Să nu cădem și noi în păcatul lor, luând de bun ceea ce trebuie luat, cum spuneau latinii, cu un grăunțe de
Pe stil vechi în stil nou și retur by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6543_a_7868]
-
și două de eseuri. Somonul roșu transcrie traseul reîntoarcerii protagonistului în orașul natal, Sibiu, naratorul având grijă să-l lase liber să monologheze, citându-i când și când meditațiile cu vocație aforistică; dramatismul cernit al acestora conturează deja portretul-robot al înstrăinatului actor al unui sfârșit de partidă, al unei vieți trăite mereu cu frica de a fi culpabilizat pentru ceva ce nu făptuise. Bătrânul preot al Catedralei, singurul om cu care reușește să stea de vorbă, dezleagă greaua cumpănă în care
Un roman onorabil by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11493_a_12818]
-
de personaje și inconsecvențele, inadmisibile într-o analiză critică: "provocat, șVasileț moare în cursul unei încăierări, nu se sinucide, așa cum eronat au afirmat unii critici" (pagina 240), pentru ca la pagina 241 să găsim "Ștefan și Vasile trăiesc drama existențială a înstrăinatului și fiecare alege soluții diferite, primul optînd pentru reîntoarcerea în spațiul închis șs.a.ț, iar cel de-al doilea se sinucide". Sau, la pagina 46: "cel ce se zbate în pîntecele Anei este continuatorul spiritual al lui Abel, iar
Recapitulări, nu revizuiri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14789_a_16114]
-
care te cuprinde și te videază din interior. La urma urmelor, marinării secolului XVIII au fost primele victime, ne-o spune istoria medicinii, ale nostalgiei. Cum arata nostalgia celor care nu au plecat niciodată de acasă? Nu nostalgia emigratului, a înstrăinatului, ci dimpotrivă, cea a fiului, a celui care prin definitie aparține. Ne-o arată Ingmar Bergman, într-o emoționantă șaga de familie, cu nuanțe autobiografice și fabulos mitice totodată. Copil de duminică este și el un roman al pendularii între
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
numele comunei natale. E uimitor cum alte tipare geografice (Hațegul și Retezatul) și alte priveliști de învecinare (satele ardelenești pe lîngă care sălășluiesc țiganii) fac din Cigmăul lui Budai un fel de rai humuleștean, un nex spiritual de dăinuire a "înstrăinatului" de mai tîrziu, dar și conturul genuin al "dalbei țigănii". Acolo vede Budai și tinda unor biserici zugrăvită cu muncile iadului, iar umorul inscripțiilor adecvate subiectului cu siguranță l-au captivat. Parpangel străbate iadul ca Dante infernul (are "un purtător
August - Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12514_a_13839]
-
creștine, readuce în actualitate textele și pildele unor maeștri medievali (Teresa de Avila, Francisc de Assisi, Meister Eckhart). Reîntoarcerea la înțelepciunea și învățăturile maeștrilor are drept rezultat o mai bună înțelegere a lumii contemporane, identificarea căilor prin care tot mai înstrăinatul om al mileniului trei poate deveni solidar cu suferințele aproapelui și poate găsi calea reinserției sociale. Tentația autorului de a revalorifica în actualitate învățăturile acestor maeștri spirituali este evidentă. Scrie Andrei Zanca și concluziile sale sunt cu atât mai credibile
Dilemele poetului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8333_a_9658]
-
mental al dadaiștilor. Nu mai este vorba, neapărat, de o insurecție care să scandalizeze, ci de solitudinea care Își caută expresia În farsele cotidianului modern, În alienarea burlescă a insului oarecare, un Bérenger „chaplinizat”... Este autobiografia codificată a străinului și Înstrăinatului. Un copil, de data asta „cosmopolit” și „cosmic”, al lumii Întregi, ascuns În anonimitate la fel ca și În celebritate, Își joacă identitățile succesive și Înlocuitoare, combinație parodică de măști și clișee, surogate și alterități. Semnificativă rămâne, tocmai de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
dată, după alți 25 de ani, când se recunoștea oficial, deși indirect, existența atâtor români adevărați în afara temniței comuniste, între zidurile căreia se breveta invenția patriotică numită ,,salam cu soia”. Nu poate fi negat totuși un fapt: sentimentul exilatului, al înstrăinatului, al pribeagului a fost admis ca stare lirică. Poezia populară, dar și versurile lui Alecsandri, Eminescu nu sunt lipsite de ,,inimă pribeagă”, „inimă străină” etc. Și în ultima jumătate de secol românii au fost condamnați la trăiri poetice și lamentații
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
dată, după alți 25 de ani, când se recunoștea oficial, deși indirect, existența atâtor români adevărați în afara temniței comuniste, între zidurile căreia se breveta invenția patriotică numită ,,salam cu soia”. Nu poate fi negat totuși un fapt: sentimentul exilatului, al înstrăinatului, al pribeagului a fost admis ca stare lirică. Poezia populară, dar și versurile lui Alecsandri, Eminescu nu sunt lipsite de ,,inimă pribeagă”, „inimă străină” etc. Și în ultima jumătate de secol românii au fost condamnați la trăiri poetice și lamentații
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]