31 matches
-
generație, Mihai Beniuc. Se observă că de la acest volum și până la următorul, Poemele verii, este un interval de peste două decenii. Trebuie să înțelegem că în perioada proletcultistă poetul fie că n-a putut publica, fie n-a vrut să-și înstruneze lira pentru false note triumfalist-socialiste. O mențiune aparte merită volumul Cele mai frumoase poezii, 1968; Nu este un volum, ci o antologie de autor, așadar un volum reprezentativ pentru poezia lui Giurgiuca "una de notație, de echivalare în cuvinte a
Antologie centenară by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/9978_a_11303]
-
iubire, dar nu iubire în sens erotic, ci în sens umanitar, atotcuprinzător. "Străin necunoscut, la rîndu-mi, în pragul fraților, o clipă mi-am odihnit spre seară pasul; Un vuiet depărtat de ape, suspin de vînturi și de sfere aprinse-și înstrunară glasul Cîntam neostoita muncă și lumea ce plutea sub mine, în adîncimi ce s-au născut Din dragoste, cîntam să-mi mîngîi trudiții frați, și-n mulțumirea că le zîmbisem, am crezut." Voința egoistă a individului s-a topit într-
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
Gheorghe Grigurcu Eugen Suciu, Motanul, Ed. Cartea Românească, 2011. Literatura lumii nu duce lipsă de pisici. Goethe, Baudelaire, Verlaine, Mallarmé, Apollinaire, Esenin, Rilke, Umberto Saba, T.S. Eliot, Borges, M. Ivănescu și nenumărați alții și-au înstrunat lira în cinstea micilor feline, așa cum putem afla din deliciosul Mic tratat de pisicologie, „bucăți feline în felii strînse la un loc de Șerban Foarță”. Să fie la mijloc admirația față de o speță splendidă prin grație și agilitate, printr-un
Un motan poetic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3550_a_4875]
-
în amurguri Îi dăruie bardul întâia octavă. Prin steaua lui Ares, sau Alpha Arietis Îmbracă în farmece lâna de aur. Semeț pe cadran este Marelui Faur Prin coarnele falnice-n media noctis. Povestea-i mai multă, Ea nu se sfârșește, Înstrunând lăută, Blând, bardul rostește: Un Taur ceresc, semn pentru Afrodita, Prăvale spre Ghilgameș cumplitul amar, E sol dragostei frânte-a zeiței Isthar, Sau fertilitatea Innanei, slăvita. A fos însuși Zeus dorind Europa, A Feniciei fiică și lui Agenor, Purtată pe
MENESTREL PRIN LUMI STELARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370550_a_371879]
-
mamă lor Ledă Pătându-i onoarea, jertfindu-i augurii. Ei, Castor și Polux, doi fii dimpreună, Spre Argos colindă, vestiți marinari, Focul Sfântului Elmo cu brațele tari, Binară lucire în noaptea străbună. Povestea-i mai multă, Ea nu se sfârșește, Înstrunând lăută, Blând, bardul rostește: A Racului zodie bolta presară Cu slaba-i lumină la fel ca Selene Semn al cuadraturii hiperboreene De însuși Heracle făcut de ocară. Amantă a zeilor, sfântă a nopții, Iubirilor sol, Luna-n taină coboară, Iubind
MENESTREL PRIN LUMI STELARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370550_a_371879]
-
mereu neînfrântă. Sosește Hercule,-l sugrumă în trântă Urmare-a poruncii lui Eurystheus. Deloc cumințit, vânturi etasaniene, Zănatica zodie zvârle în vară Pârjoluri de raze pământu-nconjoară Uscat și avid după ploi uraniene. Povestea-i mai multă, Ea nu se sfârșește, Înstrunând lăută, Blând, bardul rostește: E Dyke Fecioara lui Eos și-Astreus, Născută când pacea domnea pe pământuri, Când răul sosește ea urcă-n adâncuri, Menirea-i sfârșind profețită de Zeus. În urma ei epoci, argint, bronz și fierul Adus-au războiul și
MENESTREL PRIN LUMI STELARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370550_a_371879]
-
luându-i povara. Egală se-mparte-ntre ziuă și noapte'n Răpciune când soarele-ncepe să scadă, Rugina din frunze le face să cadă Și-i semn de cules pentru fructele coapte. Povestea-i mai multă, Ea nu se sfârșește, Înstrunând lăută, Blând, bardul rostește: Departe-n adânc, miezul Căii Lactee Închide trimis de Artemis călăul Vărsându-și venin în Orion, iar răul, Otrava și Scorpio devin odisee. În alte legende se spune că-s vajnici Atenți păzitori lui Shamasa când zorii
MENESTREL PRIN LUMI STELARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370550_a_371879]
-
-nfrunte De ar îndrăzni să le pângăre culmea. S-a scris Toxeteus, lui Crotus alt nume Agil vânător, făcătorul de ritmuri, Atent creator de sonore-arhetipuri, Țintaș, mai curând, nu rapsod, ca renume. Povestea-i mai multă, Ea nu se sfârșește, Înstrunând lăută, Blând, bardul rostește: Ciudată făptură eterul ivește, Născut de Aix, însoțită cu Zeus Aigipan fiul, cum spune Hyginus, Un biet corp de țap cu o coadă de pește. E simbol al iernii când noaptea-i prea lungă, Iar norii
MENESTREL PRIN LUMI STELARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370550_a_371879]
-
schimb pe doi cai și efigia Acelui ce varsă nectarul în cupă, Lor, zeilor. Chipul palid seduce, Stârnind-o pe Hera, geloasă să-l urce Etern Vărsător, și în cer îl surupă. Povestea-i mai multă, Ea nu se sfârșește, Înstrunând lăută, Blând, bardul rostește: Atâtea legende, sfârșit e cadranul, Eter împânzit de zeești faetoane Pe boltă-mprejur așezate icoane Zodiacul pictat își remacină anul. Desigur, din toate n-avem zodia pești Lipsesc Cupidon și măreața stea Venus De Typhon salvați
MENESTREL PRIN LUMI STELARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370550_a_371879]
-
Zodiacul pictat își remacină anul. Desigur, din toate n-avem zodia pești Lipsesc Cupidon și măreața stea Venus De Typhon salvați poartă nodul ca signus Alrescha îi leagă în final de povești. Povestea-i mai multă Dar azi se sfârșește Înstrunând lăută Biet bardul rostește: - Au fost câte-n stele Și-n cer feerie, Mi-s pleoapele grele, Mi-e ora târzie! Un ultim acord și e pace în ceruri, Spre alt univers bardul nostru purcede Baladei celeste tăcerea-i succede
MENESTREL PRIN LUMI STELARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370550_a_371879]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > CÂNTEC DIN ALTE VREMI Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 235 din 23 august 2011 Toate Articolele Autorului cântec din alte vremi O , prietena mea bună, azi înstruna-voi lira Să-ți cânte primăvara ce-n suflet vrea să vie Și zorile speranței le las ca să colinde, Să zboare peste câmpul cu flori de iasomie. Și glasul mi-l voi drege și voi veni la tine, Precum veneau
CÂNTEC DIN ALTE VREMI de LEONID IACOB în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354195_a_355524]
-
să mai pun ici și colo câte-un strop de culoare și să-mi plângă penelul drăgăstos, rupt din soare dar nu sunt decât biet hârțogar ce încearcă să încarce, anevoie, cu năvodul, soarele în barca, anonim lăutar ce-și înstruna năvalnic vioară fericit că-și adoarme cu cantul ei jalnic fecioara, brav zugrav de povești, înțelept înainte de vreme, ce-și dorește acut să picteze în viață poeme Referință Bibliografica: PICTURĂ, MUZICA, POEZIE / Dora Păscu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
PICTURĂ, MUZICĂ, POEZIE de DORA PASCU în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378377_a_379706]
-
voi cânta grădina mea cu flori în vara-nfiorată care vine, ți-oi scrie versul adăpat cu zori să zboare iarăși lin până la tine. Copacul singuratic e în mine, și poartă-n ramuri cântece de dor, iubire zămislită-n violine și înstrunată-n sunet de izvor. Din crengile-atârnând sub cer de stele îți voi culege fructe cu miez adânc de vers, ca, din căușul cald al inimilor noastre, să le sădim în talpa acestui univers. Îți voi cânta, iubire și-acum și
ÎŢI VOI CÂNTA, IUBIRE de LEONID IACOB în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371140_a_372469]
-
-l apropii, S-a-nălțat la cer și soare Și la Dumnezeu, pe proprii Aripi veșnic zburătoare. (Nichifor Crainic) Eminescu-n versuri cântă Dragostea, femeia, luna... Dar mai dragă și mai sfântă Îi e Țara, totdeauna! (Garabet Ibrăileanu) Eminescu-i cel ce-nstrună Dulce cânt din versuri line, Cu cât slova-i e mai bună, Cu-atât țării lui mai bine. (Vasile Alecsandri) Eminescu și-a lui Doină Ne sunt Biblie de sânge, Inima în piept ne-nmoină Cu-al ei viers ce
PLĂSMUIRI LIRICE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379623_a_380952]
-
din frâie, Zbura ca și când nara-i ar fi simțit pustie... Și am ajuns... [REGINA] A, fluturul meu mândru, corabie de aur, De [-'- ] și de lumină. [CAVALERUL] O, Sara, [-'- - ]-mi Sara! [Nu] te silesc, deschide... Dorești, spre a deschide, să îmi înstrun chitara? [REGINA] Nu-i vreme de iubire... Regele-i foc și pară, L-a revoltat în suflet minciuna temerară. [CAVALERUL] [(apart)] Cum va orbi pe Mira coroana luminată Ce frunței ei marmorei îi fuse destinată! O văd și mai frumoasă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se cuvine să-l includă (Opale și rubine, 1904, Poemele visului, 1906, Harpegii, 1907, Crini albi și roșii, 1917, Mozaic bizantin, 1918, Versuri, 1921). Poza pe care o cultivă multă vreme „harpistul” este aceea a unui trubadur nefericit, care își înstrunează, iar și iar, „liedul” afectuos, serenada palpitând de implorări, trista romanță, sub ferestrele „domniței” din impenetrabilul castel medieval. E un veac galant, de imagini vaporoase, în care marchize, prințese, cavaleri se înfiripă în diafane fulgurații. Și, brusc, din această lume
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
poeți cu opțiuni comuniste celebrau „viața nouă” și mai vorbeau în simboluri, noul venit se declară oștean al „clasei de atac” în termenii cei mai direcți, mai banali: „Ni-i partidul viața./ Drumul ni-i partidul”. El are sentimentul că, înstrunându-și vioara, participă la făurirea unui viitor măreț și salută entuziast iureșul înaintării spre socialism: „Camioanele gonesc spre socialism. Înainte!”. În mijlocul unui vacarm de versificări puerile, unele stihuri bat, chiar în epocă, recordul emfazei și al bombasticismului: „Republica: hectare de
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
dăunătoare poeziei autentice. Iar Aurel Rău este un poet autentic”. Într-un amplu comentariu din Iașul nou68 aflăm despre preocupările „eroului liric” din volumul lui Al. Andrițoiu: „În două cicluri de poeme - poetul Al. Andrițoiu cântă Țara Moților. Cântecul e înstrunat pe două coarde: una de jale și tristețe aspră, nădăjduitoare; cealaltă, de viață proaspătă, înnoitoare, înflorită și în lumea moțească. Cu alte cuvinte, Al. Andrițoiu încearcă să scrie biografia lirică a Țării Moților, văzută prin semnificația ei istorică. (...) De altfel
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cu tot fondul grav. Este un lirism discursiv și conceptualizat, handicapat de dificultuoasa transpunere a ideilor abstracte în limbaj poetic. De aceea poate părea surprinzătoare prospețimea inspirației din poemele închinate naturii. Aici răzbate, pentru prima oară, interesul pentru mitologia dacă. Înstrunându-și lira pentru a cânta „iobagul ș-a lui lanțuri de aramă” (după caracterizarea eminesciană din Epigonii), bardul se lasă tot mai incitat de tematica națională, slujind, cu multă energie combativă, cauza Unirii. Influențat în versificație de ritmul poeziei populare
BOLLIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
o Îndure cel care s-a luptat ca un bărbat? Alp Arslan n-a răspuns, și-a Întors fața. Prizonierul Îi spune: — Ție, Fătălăule, ție-ți vorbesc! Sultanul tresare, ca mușcat de un scorpion. Își Înșfacă arcul, așezat În apropiere, Înstrunează săgeata și, Înainte de a trage, le poruncește străjilor să dea drumul prizonierului. Nu poate, fără a risca să-și rănească propriii soldați, să tragă asupra unui om legat. Oricum, nu se teme de nimic, nu și-a greșit niciodată ținta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
au luat obiceiul să scrie „Omar” pe tălpile pe care le confecționează, catârgiii Își botează animalele cu numele lui, fiindu-le pe plac să-l rostească la fiecare ciomăgeală, iar vânătorii, când nu le mai rămâne decât o săgeată, murmură, Înstrunând-o: „Asta e pentru inima lui Omar!” Hasan a evocat aceste obiceiuri În câteva fraze vagi, evitând să intre prea adânc În detalii, dar Omar Îl privește fără amabilitate, apoi lasă să-i scape, pe un ton dezgustat și categoric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lor ușure totală, barierele au căzut, privirea a ajuns departe: „Înalt, mai sus de ceruri, la locul nemuririi.” În cîmpiile cerești se „Înmărgărită” speciile rare, munții sînt de aur, stîncile de adamante, la umbra cedrilor-eterii Înfloresc „virtuțile - florale” și harpele Înstrună un mare „pan-himn”. Este cîntecul ce precede Întruparea prototipurilor din care am citat mai Înainte: „Cerești, eterii trombe În spațiuri răsună, Puteri, tării de angeli svol răpezi, lin se pun; În giuru-Omnipotenței miniștrii toți s-adună, Atenți În tot amorul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ar ști... câte mâni albe rupe-ar flori mirositoare, Câte buze ar închide gândul sântelor păduri! Cine are-urechi s-audă ce murmur-gurile rele Și vorbărețele valuri și prorocitoare stele De-ale grațiilor amoruri, de-ale nimfelor iubit; Cine-ascultă și nu-nstrună arfa-i de cântări bogată, Căci comori de taine-ascunde orice râu... Lunca ingrată De-ar șopti, viața-i toată n-ar sfârși de povestit. .......................................................... Dar în camera îngustă lângă lampa cea cu oliu Palid stă cugetătorul, căci gîndirea-i e în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pelerin romantic cu pielea tăbăcită de cele patru vânturi, dedicat apostolatului românesc-bucovinean și unui recitativ poetic al înstrăinării în maniera Goga sau folcloric-eminesciană. El scoate versul de-a dreptuldin sufletul său înstrăinat, fără dichisuri și zorzoane sonore, mereu cu coarda înstrunată la sunetele amar-dulcei Bucovine". Acad. M. Cimpoi "Invectivat, tîrît în fața instanțelor pentru păcatul de a nu se fi lepădat de românism, Vasile Tărâțeanu este, să nu uităm, poet. Admirîndu-l pentru tot ceea ce face, pentru osteneala publicistică ("adăpostit" sub felurile pseudonime
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
stadiului estetic". Exista însă și posibilitatea unei îmbinări între ironie și entuziasm, care duce și care a și dus la humor. Novalis susținea deja că Fr. Schlegel este de fapt humorist. Dar teoreticianul humorului romantic a fost Sclger, care a înstrunat totodată coardele marelui humor. La el, humorul secolului al XVIII-lea, care este o împreunare de spirit și simpatie, se unește cu ideea romantismului despre individual, ce trimite dincolo de sine la o mare totalitate. În concepția sa despre viață și
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]