13,166 matches
-
de prânz o oră." Dar stări de spirit nu are? îl întreb. Melancolii, depresii, chefuri și lipse de chef... - ,Sigur că am. Dar nu știu cine a spus că e de ajuns să privești intens un obiect pentru ca el să devină interesant. Însuși privitul foii de hârtie te poate pune la treabă. Și apoi - și tonul i se încălzește deodată -, nu există lucru mai minunat pe lume decât scrisul! Este singura Ťorgie perpetuăť pe care și-o poate oferi o ființă umană." A
Trecerea lui Vargas Llosa prin România by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11222_a_12547]
-
Noica selecția celui apt să supraviețuiască dezastrului devenise optica dominantă, dar o optică căreia filozoful reușise să-i dea forma unei speculații filozofice, accentul mutîndu-se de la spiritul a cărui rezistență se dovedește în clipele de dezastru la spiritul pe care însuși dezastrul îl ridică împotriva lumii. Cu un asemenea spirit, chiar dacă românii pierduseră aproape jumătate din țară, puteau cîștiga în schimb un continent: al spiritului. Oricît ar părea de cinic sau de naiv acest punct de vedere, Noica, prin mijlocirea lui
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
poate vedea partea bună a unei nenorociri. Și atunci gîndirea pozitivă de care pomeneam la început își schimbă înfățișarea: ea încetează de a mai fi o manie a omului obsedat de succes, devenind în schimb reacția unui spirit pe care însuși dezastrul l-a înființat. Pentru Noica, orice pierdere suferită într-un plan poate aduce un cîștig în altul, totul reducîndu-se la putința de a vedea planurile. Așa se face că cel care se prăbușește în cursul unui dezastru nu cade
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
crizele lui Ivan Karamazov, care vrea să-l înlocuiască pe Dumnezeul-om cu Omul-Dumnezeu. Pamfletarul, lipsit de o morală creștină, încearcă satisfacția fulgurantă a unei identificări clandestine cu Antihrist: ,e un fel de a slobozi condeiul în răspăr", cum afirmă însuși Arghezi, sau, altfel spus, o agresivitate de dragul agresivității. O forță distructivă se admiră narcisiac. Oricum - crede pamfletarul total - omul nu merită altceva decât focul Apocalipsei, lumea a decăzut în întregimea ei, nimic nu mai poate fi salvat, iar pamfletul e
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
închise și aparate militar. Autorul, în lumina analizei realizate de cercetătoarea americană W. Brown, examinează contradicția care se instaurează în regimurile democratice care, supuse unor ample mișcări de masă ce reclamă mai multe drepturi individuale și sociale, tind să-și însușească - înaintea marilor procese de mobilitate pe scara planetară - caracteristici tipice regimurilor autoritare. O viziune diferită asupra opoziției spațiale dintre Est și Vest se deschide cu articolele publicate de Gheoghe Ciascai, Gheorghe Văduva și Titel Iova. Cu toate că nu regăsim viziunea lui
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
A fost spotul central, de consolidare a imaginii PLDM. Partidul a pus accentul pe viitorul european al Moldovei, al copiilor. Aceată structura lingvistică - viitor european - răsună de 5 ori în textul cu o durată de 30 de secunde. Narator este însuși președintelel PLDM, Vlad Filat: Pace, bunăstare, locuri de muncă, o viață sigură pentru copiii noștri. [...]. Iată viitorul european al țării. Am semnat Acordul de Asociere și Liber Schimb cu UE. A mai rămas să facem un pas, să asigurăm viitorul
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
educației, acelasi cercetător este însărcinat două decenii mai târziu să alcătuiască un Raport unde așa-zisa political literacy este inclusă între "competențele civice" pe care generația "milenarista" - reacționând destul de apatic, cinic și dezimplicat la treburile publice - trebuie să și le însușească. Raportul lui Crick instituie sinonimia între "alfabetizarea politică" și "educația politică", punând-o la baza noilor idei despre convertirea democrației reprezentative în democrație participativa. Ca atare, o persoană "alfabetizata politic" este cineva care poate folosi o terminologie specifică, fiind capabilă
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
punct de vedere ideologic. Pe de altă parte, din pricina distanței culturale, anglofilia/ americanofilia se manifestă, de cele mai multe ori, ca un efect retoric, de unde și proiecția utopica asupra climatului politic insular sau asupra "lumii noi". Supărat pe adversarii literări și politici, însuși Maiorescu declară la un moment dat că vrea "să-și ia câmpii în America". Cu mult înaintea lui, Manolache Costache Epureanu ia ca martor în "chestia locuitorilor rurali" un străin, nu întâmplător, un "englez" care este investit ab initio cu
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
atât de familiară și, totuși atât de neobișnuită prin originalitatea expresivității ei. Victor Rebengiuc este un actor modern nu pentru că ar ști să danseze, să cânte, să urle și să se urce pe pereți, ci pentru că folosește datele școlii realiste, însușită la nivel de performanță, pentru a lustrui oglinda de unde ne vine imaginea sufletului omului modern. Talentul lui s-a maturizat și s-a împlinit în spațiul unde tradiția trece în inovație fără salturi în logica sentimentelor și fără explozii pătimașe
Omul din artist și invers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14729_a_16054]
-
un imaginar debordant și o enormă foame de spectacol, își depășeșete, în album, datele sale enunțate și, prin cumul, redescopră bucuria barocă a revărsărilor de semne, de forme și de mesaje. Puse așadar alături, într-o ordine pe care Ilfoveanu însuși o stabilește, imaginile refac, prin discurs, exact acea dimensiune pe care pictorul o ascunde cu multă abilitate. Dar dincolo de locvacitatea imaginilor însele, de voluptățile exilate pe care memoria imaginii o conservă subtil, cu o anumită perversitate chiar, natura barocă a
Cărți despre artiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14731_a_16056]
-
asupra ei, în general, devine redundantă și inutilă. Ea pare a coborî direct din timpurile primordiale în care toate limbajele artistice se manifestau simultan și ele nu erau altceva decît limbaje ale existenței, forme nemijlocite prin care lumea putea fi însușită și prin care manifestările acesteia erau, la rîndul lor, consacrate sau, după caz, corectate. Fie că este reflexul tardiv al unei asemenea stări paradiziace, fie că este efectul previzibil al unor combinații psiho-fiziologice, după principiul simpatiei anumitor zăcăminte minerale, cert
Ut pictura poesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14755_a_16080]
-
lucrurile." Mai exista la Ioan Vieru și nostalgia puternică a spațiilor și timpurilor interioare, miraculoase, sacre, reificate, astăzi transformate: "nu ne vom recunoaște decât la festivalurile/ despre arta trăirii/ cu haine groase vom traversa frumusețea fără lupi/ magii și-au însușit puterea barbarilor." O poezie a liniștii, a trecutului și a copilăriei despre care Miguel de Unamuno scria la rându-i: "Mă întorc la tine, copilăria mea, precum Anteu se reîntoarce la pământ..." Se poate spune că poeziile lui Ioan Vieru
Intervalele poemelor by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14766_a_16091]
-
Cornelia Ștefănescu Pe Alexandru Busuioceanu, autorul "jurnalului" al cărui titlu mi l-am însușit pentru cronica de față, realizatorul ediției, dl C. Popescu-Cadem îl caracterizează pe baza elementelor uman concrete în circulație, formularea distingându-se prin sinteză cuprinzătoare: "Personalitate complexă, istoric și critic de artă, eseist, poet de limbile română și spaniolă, profesor universitar
"Singurătatea mea populată de cărți" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14799_a_16124]
-
însuși. Traducere, dl Laszlo Alexandru. Un interviu amplu și foarte măsurat în ton acordă Columnei dl Gabriel Dimisianu. Criticul despre critici. Și nu numai. Proză de dna Nora Iuga, memorii ale d-lui Al. Lungu. Două articole semnează dl Grigurcu însuși: un editorial (Caragiale și M. Eliade) și o cronică (ultimele apariții Eliade). Așteptăm cu interes numărul de la toamnă. * "Pe scriitorul, editorul și istoricul literar Pierre-Yves Souci l-am cunoscut în 1992 [...] În toamna acelui an participam prima oară la [...] Bienala
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14810_a_16135]
-
să nu-și uite faptele de arme... Paradoxal, Franța, țară a Păcii. Când te gândești ce muzeu ar mai trânti Afganistanul terorist ieșit învingător în lupta cu SUA... De altfel, Parisul a închinat cea mai mare Piață a lui, Invalizilor, - însuși numele fiind decăzut și el, ruginit, ros de trecerea Timpului, ca o armă, - Esplanada copleșitoare... Îmi trebuie un mare efort ca să-mi reprim o greață subțire ce mă cuprinde privind grandoarea dărăpănată oarecum a Monumentului în mijlocul căruia stă îngropat Napoleon
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14825_a_16150]
-
care autorul încearcă o împăcare cu acest "acasă" aducător de amintiri dureroase. Cofondator al Aktiongruppe Banat (Grupul de Acțiune Banat), nu o grupare de rezistență, în ciuda sonorității belicoase a numelui, ci o "generație literară" de scriitori germani "progresiști", cum spune însuși autorul, din România, care doreau să dea un suflu nou existenței acestei minorități copleșite încă de vina colaborării naziste, Totok a fost anchetat pentru "activități antistatale", a făcut închisoare, iar fratele său a fost chiar condamnat pentru aceleași delicte și
Un capitol de istorie nu numai literară by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14842_a_16167]
-
între altele mimetismul, "sincronizarea" superficială spre a recurge la un termen lovinescian. "Goana mult prea disperată după avangardă", acea poftă, ținînd de snobism, a unor persoane mai cu seamă din mediul academic și mai cu seamă tinere de a-și însuși cu orice preț ultimul strigăt al Modei de la Paris sau de la New-York, nu i se prezintă d-lui Nemoianu "ceva prea sănătos". O asemenea atitudine de imitație servilă ocultează "capacitatea de a selecționa treptat ce se întîmplă". Ea ne face
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
nume această parte a istoriei, ca să ia răspunderea înaintea lumii, dar li s-a refuzat". Refuzul lui Dimitrie Sturdza de a redacta capitolul de istorie contemporană i se pare legitim lui Maiorescu, deoarece un prim-ministru nu putea "să subscrie însuși o parte din istoria contemporană, care va figura la expoziție". Recunoscând acest fapt D. Onciul, Iorga, Xenopol și I. Bogdan au cerut să poată superviza textul lui Colescu-Vartic înainte de publicare. Spre surprinderea lor și a lui Maiorescu cererea nu le-
Un tratat de istorie eșuat by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14966_a_16291]
-
în roz, ca să fie lesne recunoscut în mijlocul unei caravane pestrițe. Armura lui strălucește ca un soare. Caravana de cavaleri și de scutieri pedalează neobosită printre reziduurile emoționale ale unor eroi asemenea lor care au trăit cu sute de ani înainte. Însuși acest rapel discret, dar cu un sunet recognoscibil, face farmecul epocii cicliste. El sugerează că faptele glorioase nu se uită niciodată. Spada și armura de odinioară, bicicleta și tricoul de azi. Franța își adoră eroii. Armstrong sub Arcul de Triumf
Turul Franței ca literatură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14989_a_16314]
-
spirituală, la care se mai adaugă tipologiile arhaice și stilistica picturii țărănești, identifică în arta lui Florin Mitroi și sensul unei energii recuperatoare. Pentru că el nu se raportează la nimic din perspectivă epică și denotativă, nu citează și nu-și însușește formule, ci se adîncește în spiritul lor, le descifrează înțelesurile și le reactivează conținutul incoruptibil. Asemenea pictorului de biserici, sau a zugravului anonim care a lăsat un semn și apoi s-a retras, Florin Mitroi se topește și dispare în
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
este, însă, Moulin Rouge în versiunea anului 2001? O lume-spectacol. Iubire în culise. Iluzie a realității. Iluzie a ficțiunii. Caleidoscop sinestezic. Muzică, culoare. Dans, pasiune. Moarte, ritm. Libertate. Frumusețe. Adevăr. Dragoste. - Clișeizat. Demonetizat. Cum este construit acest edificiu despre care însuși regizorul afirmă: "Noi am vrut să folosim tehnicile moderne de realizare a efectelor vizuale pentru a crea nu perfecțiune, ci imperfecțiune. Simulînd filmările tremurate și imperfecte (...) am sperat că publicul va acorda mai multă credibilitate lumii recreate de noi"? Printr-
SENTIMENTE VS. COMERȚ by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/15278_a_16603]
-
o grohăială de porci prin mărgăritare,/ și pe deasupra o mulțime de ferestre deschise/ în această primăvară buimacă, da." Jocurile de cuvinte (fie ele și termeni foarte specializați, în cîteva poezii), ironia, telescopările, livrescul, pretențiile la auctorialitate ale personajului, toate caracteristici însușite de postmodernism, sînt grefate pe un spațiu al bolii și al morții în care iluzia și utopia pot exista, de exemplu în "farmecul special al tuberculoșilor cu ochelari,/ Sensibili și poeți așa nu știu cum, visători, tușind discret în batiste și suferind
Tușind și suferind by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15315_a_16640]
-
Autor de proză și poezie, romanul Dumnezeu s-a născut în exil i-a adus în 1960 celebritatea. Trăiește o nemărginită risipire vitală, răspunzînd numeroaselor solicitări pe plan mondial, pe care le satisface în ritmul omului organizat, care și-a însușit de foarte tînăr rigoarea și disciplina muncii. Peste toate își pune amprenta preocupărilor sale de literat, estetician, gînditor, moralist. Toate cuprind date revelatoare pentru viața interioară a scriitorului, pentru ideile și metoda sa de muncă. Că Vintilă Horia și-a
Sfîrșit de exil by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15321_a_16646]
-
pământ, Legenda Personală - sau "descoperirea Marii Opere nu e misiunea câtorva aleși, ci a tuturor ființelor de pe Pământ") și în scrierile ulterioare. Prelucrarea unei vechi legende biblice în povestea păstorului Santiago (care înțelesese la timp că rațiunea existenței sale era însuși drumul) are o energie pozitivă, de care cititorii au evidentă nevoie în ziua de azi. Lumea s-a săturat de apocalipsă, mizerii, sânge etc. Chiar numai faptul că se vând romane "pozitive" în asemenea tiraje, e un semn bun. învățând
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
sunt apologii ale artistului dezgolit de bunuri lumești, obligat să cânte pentru a fi luat în seamă, până la urmă, de Dumnezeu. Bogații nu sunt interesanți întru spirit, nimănui nu-i pasă ce vor, dar săracii, copiii, infirmii, străinii călători și "însuși întunericul" ascund taina care atrage prezența Domnului. Personajele sunt simboluri. Doamna Vecină, Străinul, Mâna Domnului, Profesorul etc. Întîmplările sunt parabole. în Basmul despre mâinile lui Dumnezeu (cititorii lui Rilke își amintesc, desigur, frecvența motivului mâinii divine în versurile acestuia), întrebările
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]