37,508 matches
-
alb și înghețat; nimeni și nimic nu se mișcă; nu se aude nici un zgomot. Așa se întamplă în fiecare sîmbătă și mai ales în fiecare duminică. Oamenii se odihnesc după o saptamana plină de muncă și stres. Liniștea ..și-a întins împărăția peste noi, amortizând orice sunet. Dau drumul la Radio și.... aud prima știre a zilei: ostateci în Algeria... morți și răniți...; tratative cu Mokhtar Belmokhtar, cel care a tras șforile la acest atentat...; schimb postul și aud: trupe militare
SĂ NU UITĂM NICICÂND... de DOINA THEISS în ediţia nr. 813 din 23 martie 2013 by http://confluente.ro/Sa_nu_uitam_nicicand_doina_theiss_1364085232.html [Corola-blog/BlogPost/345361_a_346690]
-
rădăcină. Te-am născut din versuri de taină și lumină Sărutul tău în noapte durerea mi-o alină... Mi-aprinzi în vene flăcări cu fiecare șoaptă A fericirii undă spre ceruri mă îndreaptă. Ușor îmi este trupul pe brațele-ți întinse. Iti simt dogoarea vie din dorurile-aprinse Ce se ridică-n valuri ca un vulcan ce crește. Infometat de tine, sufletu-mi zâmbește... Am întâlnit norocul dar știu că-i... schimbător. In fiecare clipă poate pleca în zbor Luându-ne secunda
VULCANUL...DIN MINE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Vulcanuldin_mine_doina_theiss_1383234808.html [Corola-blog/BlogPost/344521_a_345850]
-
fața schimonosită. Între două fraze a reușit să vorbească, să încerce a se explica. - Nu m‑am angajat încă... Sunt într‑o scurtă perioadă de probă și numai după... - Și după asta ce urmează? Mai ai cu cine să te întinzi pe acolo? a întrerupt‑o el cu aceeași ură batjocoritoare în voce. Pe mine m‑ai întrebat dacă sunt de acord? - Am vorbit cu un manager de la o agenție de impresariat, la restaurant... Am fost la interviu și m‑am
CHEMAREA DESTINULUI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_1_.html [Corola-blog/BlogPost/355599_a_356928]
-
altă prin anotimp însetat de dimineți. Doare... Cugetul se înspăimânta. Număr alături de tine secunde, sunt tot mai multe. Fruntea cade. Aștept cu buzele deschise spre lumină, absorbita ahotnic, de slova. Pentru ultima dată iubirea o înalt în ochi, brațele le întind spre desăvârșire, tu-mi iei tot cerul inimii. în palmă virtuți de roua cad. Mă-nfiori... Privirea crește spini până la orbire. Salsa, umbră fără păsări, cerșesc o pâine de uitare. (foto-pictura în ulei pe pânză realizată de fiica mea Ioana) Referință
SALSA-CERUL INIMII. de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 by http://confluente.ro/Salsa_cerul_inimii_.html [Corola-blog/BlogPost/360849_a_362178]
-
emiteau o rază luminoasă foarte puternică. Cu mișcări sigure au început să prelucreze stânca încet, făcând-o să prindă forma unui chip de om. Terminându-se lucrul, unul din ei despărțindu-se de grup, se așeză cu spatele la acel chip și întinse brațele în lateral. Imaginea lui începu să se estompeze contopindu-se cu roca, dispărând treptat- treptat până nu se mai zări nimic pe suprafața ei. Cei ce au rămas, s-au adunat iară împrejurul stâncii cu mâinile ridicate și priveau
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 by http://confluente.ro/dorel_danoiu_1486720440.html [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
capul pe mare, închidea un ochi ca să se scalde genele în apă, degetele bărbatului se strecurau prin părul răsfirat al femeii, apa le atingea gleznele și muta căldura nisipului mai sus pe picioarele ei netede, sculptate de mâini sensibile, se întindea o manta roșie peste grânele galbene, arzătoare ale soarelui, reflecții roșii pe genunchii ei, apa inundă coapsele, iar el căută iluziile de apartenență, în care fiecare respiră prin celălalt. Culorile calde ale soarelui în apus s-au suprapus peste fața
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Concursul_de_schi_.html [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
nestăpânită, apa le ajungea peste coapse, le mângâia șira spinării, curgea în priviri să împrăștie dragostea fluidă și amorțită. Când soarele își închidea și ochiul celălalt și desena ultimele șuvițe pe mare, ca pe o pânză expresionistă, îmbrățișarea lor se întindea pe luciul apei, ca să-i cuprindă într-un aliaj, respirația se pierdea în clipocit de ape, lovind ritmic trupurile amestecate. Temperatura nisipului creștea căldura acumulată intracelular, soarele cu ultimele unduiri de trup, le înălța mișcarea într-o zvârcolire galbenă, apa
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Concursul_de_schi_.html [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
se întoarse cu repeziciune spre ușă. Acolo, în ușă, un străin privea zâmbind strâmb. ― Ce cauți aici, Dumitre? întrebă Florica. E un prieten al bărbatului meu, îi zise lui Constantin. Constantin tresări, ușor vizibil, se apropie de intrus și-i întinse mâna: ― Poftește, te rog! Prietenii lui Petrică sunt și prietenii mei. Dumnezeu să-l odihnească și să-l ierte! Dumitru rânji și cu ură neascunsă, îi spuse: ― Pe dracu! S-o credeți voi! Dumnezeu nu o să vă ierte pe voi
NECĂJITUL POVESTIRE FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1488710196.html [Corola-blog/BlogPost/384761_a_386090]
-
Florica! Florica îi zâmbi. ― Îl aștept pe Constantin dar, desigur, este loc și pentru tine. Au mai discutat câte ceva despre vreme și despre evenimentele din sat și intră și Constantin în încăpere. Se uită mirat la Petrică, dar politicos îi întinse mâna. ― Salut domnule inginer, vii la bal? ― Da, Constantine! Nu te superi că am venit și eu s-o însoțesc pe Florica! ― Nu, nici vorbă! Este loc pentru amândoi! Au ieșit din încăpere, toți trei, fără să apară incidente. Petrică
NECĂJITUL POVESTIRE FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1488710196.html [Corola-blog/BlogPost/384761_a_386090]
-
Vasile era preocupat să caute prin țărână dacă nu care cumva mortul a avut vreun lănțișor la gât sau vreun inel pe unul din degetele de la mână, dar negăsind nimic trase scărița în groapă cu lopata și ieși afară. Apoi întinse mâna să-l agațe pe colegul său de muncă să-l ajute să iasă afară. Acesta se împiedică și căzu cu obrazul în țărâna. Trase o înjurătură de mamă, dar când s-a uitat să vadă de ce s-a împiedicat
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Adevarul_nu_l_poti_ascunde.html [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
un moment dat acesta se zbătu cu așa putere încât polițistul l-a scăpat jos. S-a dat doi pași lateral și cu brațele desfăcute a împins lumea ca să lărgească cercul. Și-a scos cascheta de pe cap și i-a întins-o unuia dintre spectatori. A cerut un hârleț, care i-a fost adus în câteva secunde. A vrut să lovească țeasta cu pana metalică, dar un strigăt asemănător celui de cocor când pleacă toamna spre țările calde, l-a oprit
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Adevarul_nu_l_poti_ascunde.html [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
n-a mai putut ieși afară... - Am înțeles, dar dacă zici că te dai pământului... - Tot îți mănâncă creierul, dar cu voia ta, Vasile! - Să le ia dracu' de broaște! Polițistul deschise portiera ca să urce doamna primar. Aceasta i-a întins palma dreaptă. Dar astăzi, bărbatul nu avea niciun chef să-i sărute mâna... Până nu va fi sigur dacă acul din țeasta fostului bărbat nu a fost înfipt de ea. Dar să treacă alegerile, polițistul trebuie să fie mână în
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Adevarul_nu_l_poti_ascunde.html [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
decât să îl ții în brațe, să te liniștească egalul unei respirații cu a ta, pentru că în timp, fără voie, respirațiile să poată deveni la unison, egale unele cu altele. Atunci visezi cu ochii deschiși, iar când lumina își va întinde perdeaua ei peste tine, dorind să ne trezească, noi abia atunci am vrea să fim acoperiți de ea și cu blânda fericire, ea să ne-văluiască! Cineva, cândva îmi spusese că sunt ca o operă de artă pe care o vor
OMUL DIN VIS... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 by http://confluente.ro/Mariana_dumitrescu_1402201187.html [Corola-blog/BlogPost/365453_a_366782]
-
i se învălmășau o mulțime de întrebări, iar mama cu siguranță că măcar în parte, va ști să i le lămurească. Se ridică cu greu, se simțea slăbită, aproape bolnavă, prea multe gânduri o epuizaseră. În hall fratele ei îi întinse un plic. - Ține este pentru tine, PERSONAL, ce-a pățit corabia voastră? Era tentat să continue cu gluma, dar mama îl avertizase serios, să n-o supere că nu se simte bine. Chiar dacă era cu 3 ani mai mare decât
NE-NTINATA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ne_ntinata.html [Corola-blog/BlogPost/348272_a_349601]
-
o aranjez o dată la două zile. Cu fața plină de spumă scot capul pe ușă: - Baau ! Efectul nu e cel scontat. - Babii, bibitu Moș Ciciun. Adică “Gabi, bunicul seamănă cu Moș Crăciun”. Coborâm spre sala de mese. Pe trepte îi întind mâna lui Teo, dar refuză, plin de demnitate: - Teo șingu', Teo bă'bat. La masă, întâmplările par trase la indigo în fiecare dimineață. Teo este întrebat succesiv: - Vrei pâine cu unt și miere ? Vrei ouțe prăjite ? Vrei cașcaval pane ? - Daa
ŞAIA PIPENU de DAN NOREA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 by http://confluente.ro/Dan_norea_1406189490.html [Corola-blog/BlogPost/349485_a_350814]
-
lighean cu toarte, din plastic, cumpărat special din Constanța. La început l-am cam disprețuit, dar pe urmă am început să studiez problema. - Monica, nu înțeleg de ce vă răsuciți atâta. Se poate cârmi cu picioarele. Fără alte comentarii, Monica îmi întinde ligheanul. - Arată-ne tu. Până la jumătatea pantei am păstrat controlul. Dar după un dâmb ligheanul s-a răsucit și am ajuns la finiș cu spatele, în hazul general. Bunica îmi ia și mie un interviu, cu voce mieroasă: - Ți-a
ŞAIA PIPENU de DAN NOREA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 by http://confluente.ro/Dan_norea_1406189490.html [Corola-blog/BlogPost/349485_a_350814]
-
Toate Articolele Autorului astăzi când soarele pregătit de plecare să conducă duminica până la poarta înserarii spre luni m-am întâlnit cu un poet ducea într-o mână o sacoșă plină de cărți iar în cealată sufletul său când mi-a întins o carte iscălită cu lacrimi i-am simțit în palmă bătaia inimii parcă era a unui pui de pasare cazut din cuib am alergat spre casă și i-am făcut loc lângă colecția de îngeri. **** o poezie ce preț are
CE PREŢ ARE O POEZIE? de DORINA STOICA în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 by http://confluente.ro/Dorina_stoica_1401198244.html [Corola-blog/BlogPost/350471_a_351800]
-
cu putință, și i-o înmână ceremonios subordonatului de parcă i-ar fi înmânat tezaurul sultanului, făcându-i și un semn ritualic care semnifica faptul că dacă nu-și ține gura își pierde capul. Acesta, știind că nu are rost să întindă coarda mai mult, băgă moneda în buzunar, încuviință tăcut jurământul tăcerii, și spuse: - În carcera mare! Zice că-i profesor sau doctor, da’ eu cred că totuși e spion. Primi scuipatul de rigoare, în ochi, și plecă mulțumit. Se putea
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
acela miraculos cu care v-a consultat. Iată-l! Așteptăm poruncă pentru a-l pune noi în funcțiune și veți vedea cât de mincinos era jidanul. Regele, care pilise ceva mai mult la vânătoare, fiindcă de multă vreme vâna stând întins în caretă, de fapt trăgea cu muscheta în niște animale de carton iar apoi îi erau prezentate trofeele omorâte cu o zi înainte, eram cam abulic, prin urmare, ca să se mai distreze le dădu poruncă să pornească aparatul. Rânjind fericiți
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
faptul că nu mai râdea nimeni de el și nici nu mai mătura directorul podelele cancelariei cu el când era nervos. În cabinetul de lucru, pe peretele de la răsărit, era un portret al lui Ludovic al-XIV-lea, acela cu un picior întins grațios spre pictor și fotografia lui, aceea cu pălărie. De data asta lângă o mașină nemțească să vadă tot bostanul cum s-a ajuns el pe baza cunoașterii istoriei. Referință Bibliografică: UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE / Mihai Batog Bujeniță
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
tăcere. Litere-adunate în palma fanteziei Am așezat în vers, din colț de încăpere. Cuvintele îmi strigă de pe o foaie albă Neliniștea-mi surprinde clipa în zăbavă. Caut disperată ascunsul sens al vieții Viitor trecut, al timpului otravă... Tăcerea s-a întins greoaie pe-a mea pernă De parcă ar fi vrut în locul meu să doarmă. Singurătatea-mi spune cuvânt de alinare Dar sufletu-mi e trist și-n stare de alarmă. Noaptea îmbrăcată în lumina lunii Tronează peste ramuri, case și coșmaruri
UN LICĂR DE SPERANȚĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 by http://confluente.ro/doina_theiss_1488219541.html [Corola-blog/BlogPost/368776_a_370105]
-
școală deoarece noaptea stau să îmi îngrijesc bunica. Ea e ca un copil, ziua cât sunt eu la școală doarme, iar noaptea nu are somn. Trebuie să fiu atentă pentru că se ridică din pat și vrea să plece. Mi-am întins un fotoliu lângă patul ei ca să o simt când se ridică. Îmi spune lumea să o duc la un azil. Nu pot să fac asta. Doar ea mi-a mai rămas. Îmi povestesc oamenii că, în perioada în care eram
SĂ DĂRUIM PENTRU VIAŢĂ ! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 by http://confluente.ro/georgeta_resteman_1423346247.html [Corola-blog/BlogPost/340365_a_341694]
-
nu simt slăbirea corpului și nici sudori abundente, mă țin în frâu și fac cruci repetând rugăciunea iertării păcatelor. Deîndată privirea-mi cade pe candela cu uleiul de culoarea șofranului și mama-mi spune să țin cutia cu chibrituri. Se întinde în casă miros de mir și tămâie...și e liniște, e bine. Fiecare se gândește la ceva. Pe scaunul de lângă soba plină cu lemne trosnind a scânteiere tata își odihnește trupul obosit de peste zi. E tot liniște și numai focul
CARTEA CU MIROS DE MIR ŞI TĂMÂIE de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/lilioara_macovei_1420627456.html [Corola-blog/BlogPost/376646_a_377975]
-
fanfară adevărată? Mai cînta ea valsuri și azi? De ce nu. Dar, în închipuirea noastră nostalgică, valsul pare unul de adio: notele, melodia, filele, foile, frunzele se îndepărtează într-un vîrtej irezistibil spre un trecut irecuperabil. prima ninsoare - din cărucior sugarul întinde mâinile Petru-Ioan Gârda Mai liniar decît cele anterioare, poemul de mai sus surprinde gestul de candoare cu care sugarul ar vrea să-și apropie tot ce e nou pentru el în această lume în care, deocamdată, totul are consistența imaculată
COMENTARII, CORNELIU TRAIAN ATANASIU, DESPRE POEMELE PREMIATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Comentarii_corneliu_traian_atanasiu_de_valeria_iacob_tamas_1353840453.html [Corola-blog/BlogPost/351193_a_352522]
-
cei mai realizați elevi ai săi!...” (Primul era, cu siguranță și fără concurență, Schwartz.) Zăcea în cea mai îndepărtată odăiță a micului apartament, rămăsese o mână de om din bărbatul falnic de odinioară, am bâiguit câteva cuvinte și i-am întins cartea. Atunci s-a ivit de sub acoperământul său un antebraț scheletic, tremurând, pentru a o primi. Era aceeași mână care mă prinsese cu vigoare și mă trăsese în jos, atunci când voisem să-i dau o replică nepoliticoasă lui Piru, cuvinte
ROMAN ŞI BOLOGA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1456989506.html [Corola-blog/BlogPost/363626_a_364955]