24 matches
-
de-o îmbrățișare- acum nu mai pot să cer eutanasierea pentru că tu nu mai știi să citești în ochii mei și de auzit nu mă mai auzi Toamna asta este prea frumoasă pentru încă un păcat Și așa o să mă întomnez eu într-unul Referință Bibliografică: Cântecul lebedei - am ales toamna pentru un păcat / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 781, Anul III, 19 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
AM ALES TOAMNA PENTRU UN PĂCAT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 by http://confluente.ro/Cantecul_lebedei_am_ales_to_violetta_petre_1361267664.html [Corola-blog/BlogPost/352006_a_353335]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > SIMFONIE ÎN DOI Autor: Angelina Nădejde Publicat în: Ediția nr. 1261 din 14 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Ne întomnăm iubite, e-atât de frig la tine, În mine urlă vântul și ploile mă dor, Iar palid curcubeul răsfrânt peste ruine, Atinge corzi bolnave, precum un acordor. Eu strig de neputință, tu de însingurare, Ce tristă simfonie... și gravă-n
SIMFONIE ÎN DOI de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1261 din 14 iunie 2014 by http://confluente.ro/Angelina_nadejde_1402745467.html [Corola-blog/BlogPost/365477_a_366806]
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > BURGUND ÎNCREMENESC BUJORI Autor: Dania Badea Publicat în: Ediția nr. 1978 din 31 mai 2016 Toate Articolele Autorului Burgund încremenesc bujori... Pășesc desculța pe covorul rubiniu, Nu sunt la Grammy, alunec peste frunze... Mă întomnez de ploi, cu-alaiul cenușiu, E totuși vară și pe- ălei, pe pânze. Burgund încremenesc bujori de mai, Iar trandafiri sfioși ivesc potirele de catifea, Ridici cortina peste fire, o muzică de nai, Se- aude-n jur, iar dinspre foișor
BURGUND INCREMENESC BUJORI de DANIA BADEA în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 by http://confluente.ro/dania_badea_1464726484.html [Corola-blog/BlogPost/369251_a_370580]
-
Să ne-ntâlnim la margine de cer, Ca două umbre, prinși de-o rădăcină... LIVADA CU MĂSLINI În umbra noastră au crescut cicori, Peroanele-au rămas fără emoții Și trenul pleacă fără călători Lăsând în urmă scârțâitul rotii. S-au întomnat iubirile aici, În gara întrebărilor deșarte, Cât așteptam să treac-un licurici Să-ți poți privi trecutul de departe. Nici manifeste nu mai sunt acum Și nici descântec mama nu mai știe, Ne-ntoarcem singuri pe același drum În gara întrebărilor
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_ieva_1416747896.html [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
-ți nările flămânde. Poetă solară, optimistă, luminoasă, senină, pre cât îi este și sufletul - deschis - Ioana Voicilă Dobre își pune avuțiile la dispoziția noastră cu bucuria pe care ți-o oferă actul dăruirii. Poeme ale primăverii sufletești, chiar dacă vremea se-ntomnează. Găsim aici: stropi de dragoste bălaie, fericire, zâmbete, mirajul de viață, liliacul ce dă în floare, strălucirea adusă de ploaia din ajun, bănuți de păpădie, vrăbiuțe gureșe, mierlele care cântă a-nviere, poieni înflorite, o lume idilică în care natura
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 by http://confluente.ro/Betia_primaverii_sufletesti.html [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
Delicatete > UMBRELA DIN CER... Autor: Ecaterina Șerban Publicat în: Ediția nr. 1153 din 26 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Umbrela din cer... Iubire, ai din nou miros de frunze ude ce-mi cad peste vis... Într-o acuarelă pomul iubirii întomnează curat își rotește crengile după soare... Nu mă mai tem de ploaie! Iubirea ne-a crescut umbrelă-n cer adăpostindu-ne... E timpul pietrelor fără de umbre? Lumina trece dincolo de frunze și noi o sorbim picătură cu picătură în rugă... Referință
UMBRELA DIN CER... de ECATERINA ŞERBAN în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 by http://confluente.ro/Umbrela_din_cer_ecaterina_serban_1393417058.html [Corola-blog/BlogPost/347649_a_348978]
-
ardente din ,,Cântarea cântărilor’’: ,,sânii tăi, iubito, gutui amărui,/ îi pun în pictură, îi pun în poveste,/ muzici dragi pe unde/ să nu-i scapi prin frunze/ pitulici cu creste galbene, domnească/ până când a veșniciei aripi dantelate/ vrea să-i întomneze, vrea să-i nemurească’’. Poezia cu titlul ,, Nudul culcat al lui Modigliani’’ (pag. 153) este urmată de ,,Autoportret cu Marc Chagall’’, artistul plastic plecat din spațiul spiritual rusesc, pentru a realiza - printre multe altele - vitralii dumnezeiesc de frumoase și alte
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU by http://uzp.org.ro/poemele-fiintei-de-mariana-didu/ [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
dulce Care îmbracă lumea în lumina-i sacră. Bate orologiul clipei noastre de mister. Tainic în surdină clopotul din aștrii Și prin noi iar stele s-au aprins pe cer Luminându-i bolta-n ochii ei albaștri. Se apleacă frunza întomnată-n noapte Și se roagă feeric liniștea să cadă Ca o ploaie sacră de iubiri tăcute Și să cânte viața cu a ei paradă. Pleoapa lasă tandru giuvaer de stele Și în ochii-ți mari tainic mai citesc... Vântul aduce
IUBIREA CA UN CANTEC de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 by http://confluente.ro/marina_glodici_1444566819.html [Corola-blog/BlogPost/344129_a_345458]
-
-mi profunde și oculte doar Dumnezeu mai are vreme să le-asculte - acolo sus, să le adune-aș vrea, într-o corola vie în primă, a nemărginirii, poezie - tăcerile-mi profunde, de pripas vor prinde, oare, -n primăvară glas? voi întomna cu ele-n gușa, ca un cuc? le-oi trece iarnă în desaga de haiduc? Referință Bibliografica: ELOGIU TĂCERILOR / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 258, Anul I, 15 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac
ELOGIU TĂCERILOR de ION MARZAC în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Elogiu_tacerilor.html [Corola-blog/BlogPost/340780_a_342109]
-
culori, zugrăvite spumosDin Edenul pur, nestricat de păcat.... IX. BURGUND ÎNCREMENESC BUJORI, de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1978 din 31 mai 2016. Burgund încremenesc bujori... Pășesc desculța pe covorul rubiniu, Nu sunt la Grammy, alunec peste frunze... Mă întomnez de ploi, cu-alaiul cenușiu, E totuși vară și pe- ălei, pe pânze. Burgund încremenesc bujori de mai, Iar trandafiri sfioși ivesc potirele de catifea, Ridici cortina peste fire, o muzică de nai, Se- aude-n jur, iar dinspre foișor
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dania_badea/canal [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
însingurate, Năvalnice, în dânsul lor curmat, Surprind, din amintiri, poze-nrămate În suflet, în scoarță tare de copac, Alunecând peste vitralii, tainice ... Citește mai mult Burgund încremenesc bujori...Pășesc desculța pe covorul rubiniu,Nu sunt la Grammy, alunec peste frunze...Mă întomnez de ploi, cu-alaiul cenușiu,E totuși vară și pe- ălei, pe pânze.Burgund încremenesc bujori de mai,Iar trandafiri sfioși ivesc potirele de catifea,Ridici cortina peste fire, o muzică de nai,Se- aude-n jur, iar dinspre foișor
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dania_badea/canal [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
ajungi. Suplă, gravă și timidă Ca un norișor de puf, Lină, pură și candidă, Cu lumina-n ochi și-n duh, Doamne, câtă amăgire! După grele-amărăciuni De dureri și rătăcire, Ești a mea și mă minuni. Ruginie ca o frunză Întomnată-n toamne reci, Iarna, de o să te-ascunză, Te-o găsi, să-mi fii pe veci. Doamne, câtă amintire Pentru câte n-or fi fost, În mirifica iubire Avem unic adăpost. Inocentă și sfioasă, Uneori cu chip aprins, Pudică și
TE DOR, MĂ DORI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Te_dor_ma_dori_romeo_tarhon_1389673413.html [Corola-blog/BlogPost/347365_a_348694]
-
Toate Articolele Autorului Mesaje Legendele tot vii ne împresoară Cu frumusețea lor de fantezie, Izvoare din trecut uitat adie... Aievea, câte-au fost odinioară? Un gând sfios prin vreme întârzie, Iar amintirea în trecut coboară Spre timpii ce treptat se întomnară Cu foșnetul de frunză arămie. Momente, locuri - cronică nescrisă, O împletire tainică, subtilă Din cartea vieții noastre larg deschisă, Mai fascinant cu fiecare filă, Fiorul frumuseții ne strecoară, Legende cu mesaje de sibilă. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Mesaje / George Nicolae
MESAJE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Mesaje.html [Corola-blog/BlogPost/361653_a_362982]
-
mine culcuș eu ți-aș face din cetina-n care durerile-mi plâng. Doar trupul tău cântec ar pune căldura să spele durerea ce-am tot adunat primește-mi, iubito, pe buze arsura mi-i toamnă de tine că sunt întomnat. Leonid Iacob Referință Bibliografică: cântec tomniu / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1051, Anul III, 16 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
CÂNTEC TOMNIU de LEONID IACOB în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Cantec_tomniu_leonid_iacob_1384617835.html [Corola-blog/BlogPost/363151_a_364480]
-
247 din 04 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului E-atata primăvară-n toamnă mea Ca muguri de iubire stau să cânte S-a mai născut în ceruri înc-o stea Și semiluna ni s-a așezat pe frunte Nimic nu se-ntomnează lângă noi Ni-s pașii-alături răscoliți de verde Seninul din priviri alunga ploi Și umbră rătăcirilor se pierde Din câte lumi ai adunat destine Din câte primăveri ai înflorit Aruncă cu iubirea ta în mine Acum , în toamna asta ce-
TOAMNA-PRIMĂVARĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Toamna_primavara.html [Corola-blog/BlogPost/356095_a_357424]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > TOAMNA DIN INIMA MEA Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cerul își culcă tăceri întomnate Pe umerii tăi dezgoliți și cuminți, În poale ți-ai prins doar flori desfășate, Dar ochii, iubito, sunt plini de dorinți! Ploaia îți pune în păr nestemate Și rugi se aprind pe sub gene fierbinți, Cerul își culcă tăceri întomnate Pe
TOAMNA DIN INIMA MEA de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/costica_nechita_1479492061.html [Corola-blog/BlogPost/384274_a_385603]
-
tăceri întomnate Pe umerii tăi dezgoliți și cuminți, În poale ți-ai prins doar flori desfășate, Dar ochii, iubito, sunt plini de dorinți! Ploaia îți pune în păr nestemate Și rugi se aprind pe sub gene fierbinți, Cerul își culcă tăceri întomnate Pe umerii tăi dezgoliți și cuminți. Alei ascund sub culori lăcrimate Fiori și aventuri din basme cu prinți, Iar peste norii ca niște palate Și ale mele rugăciuni către sfinți, Cerul își culcă tăceri întomnate. Referință Bibliografică: Toamna din inima
TOAMNA DIN INIMA MEA de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/costica_nechita_1479492061.html [Corola-blog/BlogPost/384274_a_385603]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > ADIO SCRIS, ADIO POEZIE! Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 2095 din 25 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului N-am vorbele la mine, s-au întomnat devreme Și stau în așteptarea divinei companii- Ea, Muza-i obosită, din vise, să mă cheme Unde sunt în vacanță și ascult simfonii. Pe-o insulă pustie, în spatele retinei Mi-am ridicat o casă din pânză de paing; Câte-un
ADIO SCRIS, ADIO POEZIE! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 by http://confluente.ro/violetta_petre_1474833850.html [Corola-blog/BlogPost/371401_a_372730]
-
usucă, În tremur de licăr de lumânare Și-n bocet de jale din doină de ducă... Sunt trist ca frunza desfrunzită Ce moare-n pasta de pastel Pe o paletă ruginită Abia atinsă de-un penel. Sunt toamne ce se întomnează Ca eu să mor de-același dor Când doare dorul ce durează Cât floarea florilor ce mor... Sunt, Doamne, încă mulți români viteji Gata să moară-n luptă pentru sfânta țară, Tu doar deșteaptă-i, dă-le suflet, ține-i
VERSURI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Versuri.html [Corola-blog/BlogPost/357039_a_358368]
-
tu răspunsurile le-ai ascuns în colțul gurii Am trecut unul pe lângă altul două dorințe absurde zbateri de aripi pe-o scenă a iluziilor pierdute și ce doare când violetul nopții se rupe din rogvaivul în care așteptam să mă întomnezi Aripi frânte ning peste mine zbor pierdut Referință Bibliografică: Cântecul lebedei - zbor pierdut ninge peste mine / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 781, Anul III, 19 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate
ZBOR PIERDUT NINGE PESTE MINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 by http://confluente.ro/Cantecul_lebedei_zbor_pierd_violetta_petre_1361268643.html [Corola-blog/BlogPost/352002_a_353331]
-
ziceți de metafora asta? n.mea)/ Atunci am dovada faptului că exiști,/ deși eu nu am nevoie de dovezi./ Totul începe din tine. Acoperirea lunii e o dovadă a existenței, n-am ce zice. În veșnicie Ființa/ ți s-a întomnat. Și tu, la nesfârșit,/ oferi tuturora segmente din spectacolul/ nemuririi tale, și pace zbuciumul gânditor,/ și tărie parfumului unei roze descinse în asfințit. Aș oferi și eu o tărie, dar nu "rozei descinse", ci mie însumi ca să rezist la sintagme
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
care tocmai mi l-a cadorisit Alexandra, câtă vreme Cioran însuși l-a executat: „Illisible - débauche ridicule de «poème».” E prima dată când cioranologii noștri își permit să-l contrazică. Filozofie poematică! Zarathustra! Biblia! Absolut de necitit. „Verdele timp se întomnează sub oftatul duhului. Și oricât fiorul dornic de înfiorări ți-ar foșni în frunzarele sperării, miezul cugetului își pierde prospețimea în apropierea bătrânei Sortiri.” Fiorul dornic de înfiorări... Frunzarele sperării... Bătrâna Sortire... E greu de crezut că putuse să cadă
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4373_a_5698]
-
între noi; pădure de gratii până la cer, pădure de gratii în fața icoanei, în oglindă, în felia de pâine gratii. Bună dimineața, Dumnezeul meu din fundul fântânii! Scot apă zilnic pentru a-ți tulbura chipul; cresc flori în inimă, sângele tău întomnează în petale de trandafir și eu mă bucur. Leagăn corăbii prin vene de dragul furtunii, pânzele croite după cămașa ta de sărbătoare s-au făcut franjuri, catargele au străpuns cerul și curge ceva verde ce seamănă a Eden peste cochiliile scoicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un mosor? - Da nu știi ce-i în capu ei... - Mai taci dracului din gură! Ai îmbătrînit și tu ca alte cumetre... Și-a plecat repede la depou, c-avea treabă și nu era chip să întîrzie. Trecuseră câteva luni. Întomna. O lumină de început de septembrie, pierită, albă, împînzea curtea. Pomii lăsau o umbră rară în țarină. Mirosea a gutuie pârguită. Procopie ședea și se uita la vița urcătoare ce acoperea ferestrele lui. Era așezat pe un scaun, cu ochii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]