32 matches
-
lansate în atmosfera istorică, sensibilitatea poetului manifestă o tulburătoare alertă. O meteorologie morală ostilă îi impregnează textele. Iată, încă în volumul Plantații, din 1945, alaiul dezmoșteniților evoluînd printr-un mediu rebarbativ: „Eram cerșetori de la Nord, de la Sud,/ laponi și creoli întomnați,. numai Vărsătorul din Zodii/ ne turna Calea Laptelui în pumni.// Grădina cu fructe de sticlă/ avea toate aleile pavate cu plumb;/ pe zidurile de cetate lipsite de porți/ în loc de steaguri fîlfîiau porumbei. Un nufăr pe cer înflorea noaptea,/ un nufăr
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
încă, sistemul general al calculului în cauză. N-aș putea, prin urmare, să mă pronunț dacă virusul își va încorona strădaniile de mutant, ori dacă o cifră mai rezonabilă ar scădea la 3.500.000 victimele de pe mioriticile plaiuri și întomnatele măguri. Sau, dacă, dimpotrivă, ar urca la 5.750.000, iar cifra a fost ocultată, spre a nu crea panică. înrudit cu gripa spaniolă, se pare că virusul avicol preferă tinerii, lăsându-i pe bătrâni pe seama lipsei de medicamente la
Previziuni, prognoze, predicții by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10446_a_11771]
-
gloria ruginei./ Rege desculț îmi pipai chipul/ umflat în bălti puturoase.// Peste care înfloritor o să ningă!" (Clovnerii). Muzicală, strînsă cu elegantă în tiparele unei prozodii tradiționale, producția lui Emil Dreptate exprimă o tendință a decorporalizării trăirilor. Sîngele sau apare subțiat, întomnat, răspunzînd cu melancolie decorului medieval local, într-un amestec de reflexe istorice și umori declinante: Cîntecul ce îl auzi prin toamnă/ E al armurilor pe care le-am purtat/ Ori semnul inimii nuntind buimaca/ Acest solstițiu blînd intru păcat.// Sîngele
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
fierbinți, Cerul își culcă tăceri întomnate Pe umerii tăi dezgoliți și cuminți. Alei ascund sub culori lăcrimate Fiori și aventuri din basme cu prinți, Iar peste norii ca niște palate Și ale mele rugăciuni către sfinți, Cerul își culcă tăceri întomnate. Referință Bibliografică: Toamna din inima mea / Costică Nechita : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2149, Anul VI, 18 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Costică Nechita : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
TOAMNA DIN INIMA MEA de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384274_a_385603]
-
era, cum poate ați crede, un leu izgonit de la circul de stat! Era un leu mîndru, născut în pădure, de vînturi bătut și de ploi sărutat. Trecea melancolic sub bolțile sumbre foșnirea prin frunze a pasului rar. în coamă purta întomnate amurguri și-n ochii lui verzi două săbii de jar. Pușca zăcea părăsită în iarbă, iar inima-n piept îmi bătea vehement. Cînd m-am trezit, de-acum leul trecuse și coada-i vedeam depărtîndu-se lent... Știu, încă sînt urși
Epistolă către Odobescu (VI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7999_a_9324]
-
n omenirea toată,/ Intrând apoi, cu plosca ridicată,/ În turma ta, bătrâne Epicur". Dincolo de această filă volantă, goliardică, în felul ei, poeziile sînt grupate pe cicluri. Primul, purtînd dojana unui simbolism fugar, e Cîntecele toamnei: Tăcerea putredă din parc,/ Din întomnatul parc,/ Tăcerea putredă din parc/ A'ncremenit sub lună.// Și trece vântul, trist monarc,/ Și frunze moarte-adună." (Dincolo). Un cadru care explică o patimă... estetică, știuta, de la Bacovia, "vreme de beție". Titlul ciclului următor, Foi îngălbenite, înșală. Poetul se desparte
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
confrați. Că versurile mai șchioapătă, e de înțeles la un vizitator, doar, al genului. Cu totul altfel sună sonetele lui Codreanu, care și-a făcut din cizelarea lor un manifest. Sonete care dezvelesc, în forme felurite, un suflet nemulțumit. Precum, întomnate, sonetele lui Petică. Din inventarul, nu prea bogat, al sonetelor argheziene, antologia le reține (firește!) pe cele antimonarhice. În care Arghezi își condensează pamfletul în paisprezece versuri, fără a-l face să piardă nici din tărie, nici din meșteșug. Sonetul
Cele mai frumoase poezii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5118_a_6443]
-
din căni și cățeluși gudurându-se la picioarele lor... 31 XII 1981. Albert (de la Bruges) mai stă și acum la fereastra cu geam scump de cristal, privind parcul cu arbori groși, rari, și cărăruia asfaltată ce taie în două întinderea întomnată plină de frunze căzute... - Domnule, e lucru știut, țiganii recunosc pe loc oamenii de soi... - Fiindcă au fost robii lor, probabil... - S-ar putea, s-ar putea... Pe întuneric devenim puțin infractori.... Cerul cu stele de august visat vara într-
Amprente (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5799_a_7124]
-
a declarat disponibilitatea pentru ceea ce a numit ,,sacrificiul ... XXIV. EMILIA ȚUȚUIANU: VAVILA POPOVICI ÎNTRE ,,ULTIMA PIRUETĂ” ȘI ,,NOPȚI ALBE”, de Emilia Țuțuianu, publicat în Ediția nr. 1577 din 26 aprilie 2015. Un covor de frunze arămii foșnește sub pașii noștri întomnați. Ne bucură mereu toamna, ca un timp al unei delicate melancolii, dar și ca timp al rodului. Suntem în toamna anului 2014. Ultima piruetă, un roman de o delicată vibrație epico-lirică, purtând semnătura scriitoarei Vavila Popovici, a trezit în ființa
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
Piticul din cafea. În plus, încă de acum doi ani, pe adresa redacției revistei romașcane Melidonium poposeau mailuri cu texte purtând semnătura scriitoarei care ne trimitea gânduri, pagini ... Citește mai mult Un covor de frunze arămii foșnește sub pașii noștri întomnați. Ne bucură mereu toamna, ca un timp al unei delicate melancolii, dar și ca timp al rodului. Suntem în toamna anului 2014. Ultima piruetă, un roman de o delicată vibrație epico-lirică, purtând semnătura scriitoarei Vavila Popovici, a trezit în ființa
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
mergem în țara uitată prin care treceam uneori însetați și unde perlele florilor admirau visele noastre colorate în curcubeie și sori. Să mergem pe-aleile pe unde hăuleau iubirile cu ochii rotunzi, ca să pândim timpul ce se-ascunde în zidirile întomnate ale iederilor bătrâne și de-acolo să plecăm în alte în alte țări ca să cerem vântului și păsărilor și norilor aripi de zbor, Să mergem... Leonid Iacob Referință Bibliografică: să mergem / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2327
SĂ MERGEM de LEONID IACOB în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366512_a_367841]
-
mergem în țara uitată prin care treceam uneori însetați și unde perlele florilor admirau visele noastre colorate în curcubeie și sori. Să mergem pe-aleile pe unde hăuleau iubirile cu ochii rotunzi, ca să pândim timpul ce se-ascunde în zidirile întomnate ale iederilor bătrâne și de-acolo să plecăm în alte în alte țări ca să cerem vântului și păsărilor și norilor aripi de zbor, Să mergem... Leonid Iacob ... Citește mai mult să mergemSă mergem în țara uitatăprin care treceam uneori însetațiși
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
lemnului căreia totuși îi dau o valoare fiindcă nu e bună de cruce. Pe inima mea o brumă de toamnă e gata să facă loc la ninsori, sunt atât de lovit încât nu mă mișcă iubirea ta pe sufletul meu întomnat. Referință Bibliografică: Ludmila / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 313, Anul I, 09 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
LUDMILA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356377_a_357706]
-
Autorului Ți-aud bătând în inimă cuvinte Pe care nu le spui... Chiar dacă taci Și nu te-ncurci în pași de jurăminte Știu că mă vrei în preajmă și mă placi Așa cum sunt: când mare zâmbitoare Ce își alintă țărmul întomnat, Când iederă de drum, cățărătoare Printr-un ținut prea grav și-ncercănat Și nu m-aștept ca să dizolvi tăcerea În fluvii de-nsemnări. Nici să m-atingi Pe trupul de poem cu adierea Unui surâs. Nu vreau să mă convingi De
DIN CUIBUL BRAŢELOR de AURA POPA în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370226_a_371555]
-
Autorului Nostalgie Anii trec și seva din frunze topită-i în fiece toamnă... Mai păstrăm amintiri, care poartă gustul iubirii trecute pe buze, încălzindu-ne, încă, Soarele, doamnă... Trec secunde și timpul tremur-antalgic în pleoape... Sărutăm cu pașii pământul legănându-ne-agale întomnatele trupuri sub o ploaie de frunze, rătăciți printre gânduri... Trec amurguri și zori, și iubiri-curcubeie sunt duse... Bruma-argintie se-așează pe tâmple, fredonăm amintiri, ritmuri, pași..., valsul vieții de azi, dar și-al celei apuse. Trec toate... Să bem, mai
FRĂMÂNTĂRI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353147_a_354476]
-
RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Interviuri > EMILIA ȚUȚUIANU: VAVILA POPOVICI ÎNTRE ,,ULTIMA PIRUETĂ” ȘI ,,NOPȚI ALBE” Autor: Emilia Țuțuianu Publicat în: Ediția nr. 1577 din 26 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Un covor de frunze arămii foșnește sub pașii noștri întomnați. Ne bucură mereu toamna, ca un timp al unei delicate melancolii, dar și ca timp al rodului. Suntem în toamna anului 2014. Ultima piruetă, un roman de o delicată vibrație epico-lirică, purtând semnătura scriitoarei Vavila Popovici, a trezit în ființa
VAVILA POPOVICI ÎNTRE ,,ULTIMA PIRUETĂ” ŞI ,,NOPŢI ALBE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353960_a_355289]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > INCENDIU Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 441 din 16 martie 2012 Toate Articolele Autorului Când seara se culcă pe umerii tăi, Umbrindu-și neliniști în ochii-ți senini, În noi se ascund întomnatele văi Și doruri mai curg pe sub pâlcuri de-arini. În plete-acum seara ne coase văpăi, Pictându-ne-n suflet o floare aprinsă Iar eu mă topesc în incendii-călăi, În hora de foc a amurgului prinsă. Și ardem, și ardem, nebuni
INCENDIU de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354606_a_355935]
-
vor ceda locul tăcerii și nici uitării. Cântecul va continua! El va călători poeziile cu vehicolul mereu în pornire al spiritului încorporat în timp. 7 octombrie trebuia să fie o zi ciclică ce se-apropia de poteca ieșirii din crângul întomnat al anului. Dar a fost să fie una din calendarul calvarului. Septembrie lăsase multe nenorociri în urmă, culminate cu un coșmar la un concert cu tineri cuprinși de foc; iar, pe când octombrie cobora pe vadul toamnei dând piept cu revolta
AUREL STORIN. POEZIA CÂNTECULUI, ÎN UMBRA LACRIMEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342833_a_344162]
-
REFUGIU ANESTEZIC Visam să -ți dăruiesc minunea toamnei, Prin frunze, s-o găsim, rostogolindu-le, Din cer să reauzim eternele nirvanei, Cu pași mărunți, alunecând, iubindu-ne. În starea de a nu pleca din toamnă, Cu pașii rătăciți, prin sufletele întomnate, Un vis înnobilat, decis să se aștearnă, Vernisam, în cristalele de ploi curate. Și pomeniți într-un refugiu anestezic, Aevea presimțeam, că înfrunzim târziu, În meditarea buzelor, din alfabet angelic, Cu șoaptele cuvintelor, sonetele se scriu Lumina coaptă a florilor
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343213_a_344542]
-
am primit spre lectură, cu îngrijorarea mesajului din titlu, omul de pământ deschizând o cale a teluricului asumat în concept. Scrise spre sfârșitul anului, septembrie-noiembrie 2010, elegiile dorcesciene poartă însemnul omului de pământ, ha’ adham, ca o nouă trecere spirituală întomnată. Citind (mi-este cunoscut, de acum, versul profund al autorului), întrevăd limpede acest noiembrie cuvântat elegiac, un noiembrie ca o mamă obosită, pregătindu-și iarna, prefațând-o. Regăsesc monologul în căutarea dialogului cu Dumnezeu, dilemele existențiale dintru o conștiință problematizantă
EUGEN DORCESCU-ELEGIILE DE LA BAD HOFGASTEIN de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373875_a_375204]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > TANDEM Autor: Eugenia Mihu Publicat în: Ediția nr. 2068 din 29 august 2016 Toate Articolele Autorului Tandem Când frunza întomnată se răsucește-n vrie, Iar ochii tăi senini cu drag mă înfășoară Într-un veșmânt de gene, țesute broderie, Atunci, iubitul meu, tu brațul ți-l strecoară Și-nlănțuie-mi mijlocul cu mâinile de vis, Și mângâie-mi obrazul cu
TANDEM de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375549_a_376878]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > GÂND ÎNTOMNAT Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1348 din 09 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Mă rog ades să nu-mi mai fie dor de chipul verii tale auriu, să-mi urc Golgota ploii mai ușor, pas de poem grăbit
GÂND ÎNTOMNAT de AURA POPA în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377924_a_379253]
-
să zbor fărâmițând tot ce ne-am spus pe-o prispă de poveste când pe mări se legănau corăbii de apus și-am să mă rog mereu să-ți fie bine deși mi-e-atât de toamnă fără tine... Referință Bibliografică: Gând întomnat / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1348, Anul IV, 09 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aura Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
GÂND ÎNTOMNAT de AURA POPA în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377924_a_379253]
-
Autorului Amor în toamnă- Templu singuratic, În jur pământul E o plutire de vis... Cad frunzele, într-un delir tomnatic Și cerul se cufundă în abis. Nici o mișcare-n cer, la rădăcini- În frunze doar sclipesc pojaruri de lumini. Privirea întomnaților e lacrimă în Templu Decorul dinafară ascunde dor tenebru; Sunt reci prezențele iubirii ca și cum o altă supărare le-ar fi amicul bun. Se uluiesc copacii- În Templu e lumină, din ochi, care iubesc, când soarta îi domină. Iar frunzele își
AMOR ÎN TOAMNĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373097_a_374426]
-
spre ai lui, și punându-le mâinile pe umeri, le-a șoptit: Am să fac tot ce pot. De asta să nu vă îndoiți!... Toaibă a luat-o de mână pe Maranda și, cu pas domol, au pornit pe drumul întomnat... Să mergem acasă, Marandă. Să mergem, Toadere...
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]