8 matches
-
1759 din 25 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Poem hieratic XXIV de David Sofianis reeditare 25.10.2015 (A.D.) Șah la masa Ta.cerule Șah pe portativele anxi.etății uitată de ploi printre amintirile cerului străfulgerate de Cai ino.rugi întraripate proiecții pe di.agonale geo.metrice anti sem.antice mutarea I. Drago.stea împărțită în pătrate albe și negre împreună legate când dăm nevoiți cu capul de semne de circul.ație sang.vină redimensionarea viziunii plenare binele și răul luate
POEM HIERATIC XXIV-ŞAH LA MASA TA.CERULE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 by http://confluente.ro/david_sofianis_1445781623.html [Corola-blog/BlogPost/381226_a_382555]
-
a văzut până târziu în C.C. un cabinet de lucru. Victor Eftimiu a consemnat, de asemenea, că în acel mediu tot ceea ce a scris, pe mesele de cafenea (care nu aveau rigiditatea biroului de lucru de acasă), a fost „spontan, întraripat, proaspăt, sincer”. Semnificativ este faptul că și unii străini i-au recunoscut cafenelei bucureștene celebritatea, farmecul, fiind oaspeți ai localului și locuind la hotelul Capșa. Paul Morand, în cartea sa despre București, apărută în 1934, descria astfel locul: „La București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285993_a_287322]
-
măsura imuabilului și a eternității, adică de o cunoaștere "nepărelnică și absolută", inaccesibilă pentru Alcibiade, de pildă, care nu reușește să părăsească regnul schimbător al cărnii pentru a ajunge în lumea incoruptibilă a Ideii. Căzut dintr-o lume a sufletelor întraripate, omul de rând și deci condiția umană, deși are parte de "hrana părelniciei", trăiește totuși cu nostalgia unor urme, semne, adieri și aluzii ale "departe"-lui din care a fost expulzată. În sonetele sale mai cu seamă, cât și în
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
chemat la doge, să scape de cel Destin, în care toți am vâslit puțin - și ia și tu! Stau cu palmele neclintit să uit că toate au un sfârșit în orice piață ori viață de pe pământ. Porumbei, aici doar mâncând, întraripați și voioși, împrejuru-mi roată câte gondolele-ntr-o Regată în fața podului-zbor Rialto, și la Salute, în repezi, în largi volute, parcă descinși din "Creația animalelor", Doamne, de vinerea Rusaliilor! Și bateți, bărbați jacmarți, ora două, în turn, cât încă nu
Itinerar venețian by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/12325_a_13650]
-
din exigențele cuvenite unui poet. În orice caz, generalul protector nu le bagă în seamă cînd îi scrie Anei Cuvîntul înainte la primul volum (Ana i-l va dedica pe următorul), considerînd versurile „albe ca sinceritatea și ca puritatea sufletului întraripat”, versuri, firește, „de senzitivitate feminină” dar și „de stihuitor al cremenei rezonanțelor”!10 Iar cum Ana face multe versuri cu filosofie, generalul identifică „peste tot” „gînd adînc, meditație filosofică”, ieșite toate dintr-un „contact direct cu imperativele artei și cu
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
viață pămîntească a sufletelor răposaților și despre arătarea lor în vise. Aici sînt incluse povești despre Muma Pădurii, despre zmeu și zmei ("Zmeul, Zmăul, Zburătorul, Ăl-mai-Rău numit și Ceasul cel Rău este un spirit răufăcător care, avînd înfățișare de balaur întraripat... scoboară noaptea în casele oamenilor pe coșuri și chinuie nevestele însărcinate. Sau neînsărcinate, cum și fetele mari, pricinuindu-le, prin neodihnă și frămîntare, nenumărate vînătăi pe corp, cum și o mare oboseală"), apoi stafii și iele, ca și sumedeniile de
Despre mitologie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16051_a_17376]
-
o moarte eterică, într-o moarte de vis. Frumusețea stranie a flăcărilor este de a da iluzia unei morți sublime, a unei morți pure, asemenea unui azur auroral. Nu este caracteristic că vorbim de moartea în flăcări numai la ființe întraripate, ușoare și grațioase? Moartea în flăcări o vedem ca o ardere de aripi, o moarte imaterială. Oare numai fluturii mor în flăcări? Dar aceia care mor de flăcările din ei? Adevăratele femei sânt acelea a căror prezență te face să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
orașe: Din depărtate sălbăticii cu stele mari doar căprioare vor pătrunde în orașe să pască iarba din cenușă. Cerbi cu ochii uriași și blânzi intra-vor în bisericile vechi cu porțile deschise - uitîndu-se mirați în jur. Plugurile înseși sunt niște întraripate picate din spațiul extra-cosmic, de care se cuvine să te apropii cîntînd: Pe dealuri, unde te-ntorci, cu ciocuri înfipte-n ogor sănătos sunt pluguri, pluguri, nenumărate pluguri: mari paseri negre ce-au coborât din cer pe pământ. Ca să nu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]