1,028 matches
-
n-ai zice - pe numele său Alberto Sciamma. Singura lui scăpare - în bine, vreau să zic - e datorată cameramanului, tempo-ul pe care îl impune el narațiunii e adecvat, plus că, existând des două planuri simultane ale acțiunii care se întrepătrund, el realizează un foarte reușit paralelism între cadre din "povești" diferite. Trebuie să vedeți ce au făcut criticii britanici de film cu această peliculă. Pe lângă nenumăratele similitudini cu The Quest for the Holy Grail a lui Monty Python pe care
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
răstignit în joc", de victimă nu doar a "jocului" estetic, ci și al celui cosmic. Înciudarea sa morală sporește la rîndu-i pe seama celei lirice, căci una o îngroașă pe cealaltă. Apare un cerc închis al semnificatului și semnificantului ce se întrepătrund în chip inextricabil. Astfel, spre a impresiona, concretul devine și mai... concret (în fond este reliefată ideea de concret), după cum un text s-ar sprijini pe ilustrații menite a-i ajuta înțelegerea. Autorul se simte încolțit de obiectele ce le-
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
perspectiva ei temporală, după ce o altă lucrare a sa, Sensus communis. Pentru o hermeneutică a cotidianului se ocupa de semnificațiile filosofice ale termenului. "Cotidianul este prin excelență locul de trecere", aflat "la intersecția unor coordonate spațiale și temporale care se întrepătrund, se implică și se modifică reciproc, în așa fel încît această realitate pare guvernată mai curînd de un soi de principiu al indeterminării spațio-temporale, în care timpul se spațializează iar spațiul însuși se temporalizează". Dar cum putem vorbi de timpul
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
galaxie ce pulsează/iar cuvintele, - Înlăuntrul lor, /sunt o pulbere cosmică plutitoare, / În așteptarea privirii/care le va fixa Într-un sens/sau le va căuta unul nou, /altul decât al meu./ Dar cine-mi va spune?/cum se pot Întrepătrunde două galaxii/a căror pulbere cosmică/rătăcește În sensuri opuse!” Fiecare poate găsi un alt sens al cuvintelor, și anume: sensul lui... și dacă cititorul - că e un simplu om, că e pasionat de versuri, că e critic - vine din
De vorbă cu poeta Viorela Codreanu Tiron. In: Editura Destine Literare by Octavian D. Curpaș () [Corola-journal/Journalistic/81_a_342]
-
consonanță cu Ihab Hassan, cercetătoarea noastră precizează consolator: "Operele literare au devenit material pentru enunțuri analitice. Ceea ce este, altminteri, o dovadă în plus a puterii lor de fascinație". În felul acesta, creația și teoria se nutresc reciproc, ajungînd a se întrepătrunde în substanță. Traseul larg al teoriei pare să fie cel mai încăpător și pentru români, în năzuința lor de-a coopera cu Occidentul valorilor spirituale. Exemplele oferite sînt edificatoare. Triada doric/ionic/corintic, avatar al diadei doric/ionic a lui
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
vorba în stihurile d-sale de un Nord postmitologic, consecință a ceea ce s-a numit, ușor prețios, explozia mitosferei. Așadar de o viziune amestecată, de o babilonie (Nordul e pus a vorbi în mai multe limbi!) în care simbolurile se întrepătrund cu lucrurile, spiritul se opacifiază prin dezlănțuirea materialităților, după cum materialitățile cele mai ingrate se spiritualizează, accepțiile pozitive coabitează nonșalant cu cele negative ș.a.m.d. E un Nord intrat în criză, la întîlnirea cu ființa pe care o oglindește, care
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
subtila relație pe care o cultivă între dialogul despre artă și viață, pe de o parte, și prezența muzicii, pe de alta. Doctoranda chestionează artistul, iar apoi noi ascultăm fragmente din cuartet, variație permanentă: vorbele și notele își răspund, se întrepătrund, poate pentru a ne confrunta integral cu experiența estetică și a nu da dreptate niciunuia dintre interlocutori. Artistul și exegeta operei țin discursuri contradictorii, dar, Friel o sugerează, pozițiile lor sunt complementare. Ieșind din sală îmi spun că reducerea artei
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
lumină extrem de interesantă problemele ‘strict filosofice’ abordate în carte. Cu siguranță, unul din meritele majore ale acestei lucrări vine din aceea că, abordând temele jocului și ludicului, realizează un echilibru fructuos între speculația filosofică și expertiza literară: cele două se întrepătrund mereu, într-o manieră elegant-sofisticată, și se află într-o relație de dependență reciprocă. Capitolele dedicate lui Platon și Hegel mi se par cele mai bune ale cărții. Abordarea platonică a jocului e văzută din mai multe perspective. Există, bunăoară
O genealogie a jocului by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13497_a_14822]
-
însă urmîndu-i apucăturile, reiese și din împrejurarea că n-a ezitat a divulga KGB-ului rețeaua patrioților din RSS Moldovenească și a livra sovieticilor datele obținute din Apusul pe care a izbutit a-l înșela. Mitul „patriei primejduite”, care se întrepătrundea cu cel al cîrmaciului, nu era decît un „șantaj sentimental”, însă unul destul de abil de vreme ce reușea a prinde în mreje un public eterogen, dezinformat și cu simțul etic redus, căruia i se cînta în strună: „Tuturor celor sensibili la imaginea
Studiul unui proces deschis (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13569_a_14894]
-
noroc / De n-aș fi scris eu, ce omorai?" ( Ex libris). Să mai adăugăm că Ileana Roman are obsesia Dunării ( mit geografic), pe care o conduce la textualizare, la simbolul livresc, înghiocat în cel cosmic. Lumina solară, Rîul, Cerul, se întrepătrund cu Cartea, concept polivalent căci poate desemna și opera poetică și Cartea Lumii: Lumina se întoarce goală/ Soarele pleacă din zenit/ Din manuscrisul necitit/ Făcîndu-i dig la asfințit,// Încet, încet Rîul se umflă/ Aruncîndu-mi lin cerul pe mal/ Aruncîndu-mi lin
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
lăuntric, ceea ce reprezintă un avantaj), aceeași devălmășie fertilă între concepte, percepții, visuri, frînturi reflexive și răsfrîngeri emoționale deviate. Tăcerea, umbra, cerneala, moartea se întîlnesc, se încîntă reciproc, într-un dans a ceea ce ar fi putut fi. Sfîrșesc prin a se întrepătrunde într-o incantație a posibilului pur, a fremătătoarei neîmpliniri al cărei rost nu ar putea fi decît gratuita sa comunicare în eter: "să cînte mutul. să vorbească tăcerea. umbra/ să se întrupeze./ în ea se scurge cerneala neagră/ (cîte poeme
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
o obiecție de fond: faptul că modernismul nu e reductibil la rețeta sa "hieratică", de tip Rilke, Ștefan George, Blaga, care alcătuiește doar una din fațetele sale. Astfel încît așa-numitul postmodernism, opus teoretic modernismului, cu care în realitate se întrepătrunde pînă la inseparabilitate, s-ar vedea lesne pus, în cazul în care ne propunem a-l analiza la modul foarte serios, în opoziție cu sine însuși Lăsăm pentru altă ocazie dezvoltarea acestei observații). Dar postmodernismul reacționează împotriva istoriei și printr-
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
din Sibiu. Răducanu a adoptat postura purcelliană - adică, simultaneitatea acțiunii ca dirijor și interpret. Compozițiile sale stau sub semnul unei estetici echilibrate, sobre, dominate de respectul față de elementele primordiale ale muzicii - melodia, armonia, ritmul, timbrul. Temele cu inflexiuni românești se întrepătrund cu modulările în spirit gershwinian sau cu cele latino, oarecum pe linia lui Michel Camillo, iar cadențele pianistice de bravură alternează cu intervențiile grupului de jazz alcătuit din Garbis Dedeian și Cătălin Milea/saxofoane, Laurențiu Moise/trompetă, Pedro Negrescu/contrabas
Încă o săptămână de jazz la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/10523_a_11848]
-
și mai adîncă”, „îngerul închis în gutuie”, care acordă naturii moarte o perspectivă de adîncime, pipăind „sufletul lucrurilor”. Incontestabil, autorul Arheologiei blînde are un suflet bucolic, nutrit însă de impresiile unui sat „civilizat”, ale unui mediu în care natura se întrepătrunde cu alcătuirile toposului de origine, cel al Banatului, intersecție a unor factori de civilizație și timpuri specifice. Inteligența fină a poetului fixează tocmai această particularitate etnopsihologică pe pelicula sa evocatoare, convertind-o într-o particularitate lirică. Peisajul, ocupațiile omenești, mica
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
însuși poetul care s-a îndrăgostit de ea. Romantismul revizitat. O Lenore suprarealistă Urmează, într-o secvență intitulată simplu TEXTE, pe aproape 40 de pagini, patru texte de o excepțională valoare, despre poet și opera lui. Semnează Sebastian Reichman, Vise întrepătrunse între viață și moarte, Victor Ivanovici Romantismul revizitat. O ŤLenoreť suprarealistă (în versiunea lui Gellu Naum), Iulian Tănase, Victor Brauner și Gellu Naum sau "întâlnirea care incendiază orașul", în fine, Vlad Zografi, Cine a văzut un suflet de cal? Câteva
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12249_a_13574]
-
Vasiliev, nimic nu ne îndreptățește să-i afiliem teatrul unei experiențe sacre. E un teatru izvorât din pulsiuni capabile să depășească cenzura raționalului și să descătușeze subconștientul artistic, un teatru în care, ca și în vis, timpul și spațiul se întrepătrund potrivit unei logici arbitrare, un teatru unde imaginile apar și dispar fără nici o predeterminare, unde artistul își interzice să aleagă între frumos și urât. Zholdak declară că, atunci când lucrează, se află într-o stare de extremă luciditate, acea luciditate nocturnă
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
logos (1981) și din Luminile și umbrele sufletului (1995), împreună cu studiul introductiv la Banchetul, Despre iubire, ne-o readuce în atenție. În sens restrîns, stă mărturie o anume libertate în alegerea subiectelor, o plăcere de a le lăsa să se întrepătrundă în voie, fără alt plan și fără altă ordine decît "tropismul" lor unul pentru altul. Printr-o seamă de reorientări, se ajunge, într-o succesiune care poate fi sau poate nu fi întîmplătoare, de la etica stoică la morala din Banchetul
Despre alegerile bune by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12626_a_13951]
-
care-i trăim, anii tranziției, dar care mai ales sînt anii de după comunism. Prin aceasta o periferie temporală capabilă să vorbească cel mai bine despre ce s-a întîmplat înainte, despre un anumit fel de construcție identitară. Istorioarele din roman întrepătrund de altfel planurile temporale și cîteva secvențe vorbesc despre - citez - "frumusețea vieții în anii comunismului". Formularea are, neîndoielnic, o nuanță ironică, dar, dincolo de aceasta, ea trădează o realitate mai adîncă: nostalgia față de ce a fost ține de mitologia firească a
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
este o carte cu o identitate incertă, în logica sistemelor fuzzy. Roman non-fictiv, jurnal camuflat, eseu, studiu de politologie și/sau istorie, nici una dintre aceste etichete nu ar fi greșită pentru această carte de izbitoare actualitate în care contururile se întrepătrund în permanență, planurile se schimbă continuu precum imaginile de pe screensaver-ele computerului, culorile se amestecă fără încetare, fiecare scenă, coerentă în sine, este repede abandonată precum programele televiziunii prin cablu în momentul în care mînuiești telecomanda și nu te-ai decis
Gray is beautiful? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12348_a_13673]
-
absolutiza, unicitatea sa nu poate fi totală, ruptă complet de contextul fizic și metafizic în care se înscrie și care e Cosmosul, purtător al unor indeterminări ce răspund în mister. Partea și întregul, cultura și natura, subiectivitatea și obiectivitatea se întrepătrund, cooperează în angrenajul unor respingeri și atracții compensatorii, conturînd imaginea ființei ca operă și a operei ca ființă.
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
formații complicate care merg de la trio până la octet. Mai mult, inserează fragmente muzicale peste tot în film. Efectele sonore ale editorului de sunet și cele muzicale ale lui Bruno Fontaine, nu se limitează la a se succeda, uneori se și întrepătrund. Replicile personajelor sunt puse în valoare prin intermediul unor punctuații, de pildă un sunet de harpă, ca în Rossini. La fel și situațiile: se aprinde un reflector, se aude un pizzicato de coarde. Două personaje alunecă pe parchet, acompaniate de țimbale
Din operetă în musical by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11612_a_12937]
-
întâlnim și la nivelul conținutului. Cuvintele se înlănțuiesc cu fluctuații și inflexiuni idiosincratice neașteptate, în timp ce formulările neologice tresar adesea sub zvâcniri, sub răbufniri, de sintaxă veche. Aflăm în paginile cărții, ca într-o adevărată arheologie a limbii, straturi stilistice diferite, întrepătrunse neverosimil, iar efectul este acela de dialog intim al textului cu sine însuși, un dialog în care funcția de semnificare trece în plan secund. Mai mult decât un simplu caleidoscop al cuvintelor, romanul ne propune o fuzionare de lumi, reificate
Arheologie literară by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12949_a_14274]
-
autentică în universul feeric salvează familia de la monotonie (în spațiul real), dar și tărîmul zînelor de la dispariție (în spațiul poveștii absolute). Peter Pan nu spune numai istoria unor copii, ci prezintă și o lume în care realul și fantasticul se întrepătrund fluid, între aceste două teritorii bariera viață - imaginație fiind complet absentă. Dacă convenția permite o asemenea legătură cînd este vorba despre copii, ce se întîmplă cînd realitatea și povestea nu sînt clar delimitate în istorisirile unui adult? Peștele cel mare
Viața ca poveste by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/12961_a_14286]
-
dimensiuni, noi sensuri cu fiecare poveste pe care o spune. Peștele cel mare este un film care într-adevăr ne îmbogățește prin modul în care autorii, de astă dată, spun această poveste ce conține o serie de elemente ce se întrepătrund natural, firesc. O narațiune ce trece fără dificultate de la conflictul tată -fiu la o scenă incredibilă cu o vrăjitoare ce prezice viitorul, de la boală la tandrețe, de la durere la bucurie. O emoție discretă străbate această peliculă în care adevărul faptelor
Viața ca poveste by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/12961_a_14286]
-
opt fix a propus el și o să șoptim versurile cele mai incitante unei curgeri de apă vie în casă sau în oraș sau în pădure folosind un izvor-oglindă să ne conducă despărțiți de elemente dar antrenați de mistici să ne întrepătrundem cei doi își bifau sufletele cu îmbârligate steluțe de amor și sfială își spuneau că ar putea fi frați și surori de cruce c-un semafor șamanic între ei o gleznă uriașă ca o brichetă mereu pregătită să aprindă o
Ospățul alchimic by Ruxandra Cesereanu and Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/9745_a_11070]