1,942 matches
-
paravanului stătea într-un detaliu de alcătuire: pînza sau hîrtia care acopereau panourile paravanului erau suficient de opace spre a nu lăsa să se distingă detaliile trupului, dar și destul de subțiri pentru ca măcar conturul mișcător al unei persoane să se întrezărească prin ele. Prin paravan nu puteai vedea, în schimb puteai ghici o formă mișcătoare, imaginația ta completînd la iuțeală ceea ce vederea nu îți putea da. Pe scurt, paravanul nu arăta nimic, dar sugera foarte mult, încărcînd o banală făptură cu
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
dezvoltat. O altă constantă a preocupărilor lui Nicolae Mecu este, spuneam, relația clasicism-romantism, altfel, bine știută. Aplecându-se atent asupra paginilor lui Daniil Scavinschi, istoricul literar bagă de seamă că neoclasicul de la 1825 ,face un salt în noua sensibilitate abia întrezărită la orizontul culturii romanești și vorbește de o romanticească priveală, situându-se astfel printre primii autori români care foloseau termenul de Ťromanticť". ,Daniil cel trist și mic" din Epigonii cultivă pe alocuri un romantism tenebros. în schimb, clasicul Costache Negruzzi
Creație și anticipare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/11304_a_12629]
-
orientează conștiința, dependentă de intelect, spre dobândirea moralității (numită de Kant rațiune practică) în sensul de tratare a celorlalți oameni că scopuri, nu ca mijloace, spre adoptarea principiilor conforme cu "binele suveran", acel "imperiu al scopurilor" pe care Kant îl întrezărea, optimist, în mijlocul dezolantei lumi a fenomenelor, spre adoptarea de către subiect a maximelor având capacitatea de a fi universalizate, acționând astfel autonom, din convingere, din conștiința datoriei pe care o are față de societate, nu heteronom, adică supunându-se involuntar unor reguli
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
pentru alții chestia asta funcționează. Iar dacă așa o fi, să fie la ei și să se bucure de ea @ Raluca Hippie “ Da, dar nu e ce credeti!”, “Da dar nu”. Aceste două răspunsuri, care lasă de fapt să se întrezărească lumea interiora a unor oameni, le-am interpretat (mi-am permis, pentru că răspunsul meu e clar subiectiv, si nu i-l bag pe gât nimănui) ca având un grad de pudicitate (ca să nu zic de fapt că le era puțin
Cifra trei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82747_a_84072]
-
mai capta un spot trecător pe figură memorabilă a domniei tale. Și, în egală măsură, prin a mă bucură că nu scriu “înfierbântat” aceste rânduri. Nu vreau să mă lansez în comentarii de ordin politic. Nu e tocmai specialitatea mea. Întrezăresc vag în argumentația domniei (despre comnunism) tale un filon oarecum sănătos, de genul “lucrurile nu sunt chiar atat de simple”. Edificiul argumentativ este însă lamentabil, iar accesele de țâfna juvenila (din aceeași familie cu acneea...) de-a dreptul obscene. Această
In titluri sa ne duelam sau in masini sa ne stingherim? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83017_a_84342]
-
sila de viață, setea de răzbunare și puterea de ură...". Știm deja că primul și ultimul dintre Măgureni seamănă pînă la indistincție. Mai înainte de a vedea aceasta în salonul casei lui Pașadia, către sfîrșitul romanului, cititorul are șansa de a întrezări asemănarea în aceste două portrete, ale căror semne par a trăda aceeași fire. Și totuși. O mare parte a portretului lui Pașadia de la început se regăsește în primul portret al străbunicului, dar nuanțe de cuvinte fac din ultimul altceva decît
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
și cortine, o feminitate senzuală și parșivă, inocentă și pricepută, lovită irezistibilă. Dincolo de forța extraordinară, de miile de nuanțe cu care jonglează Mariana Mihuț, uneori doar în cîteva minute, nu există apariție care să nu îl lase pe spectator să întrezărească o fragilitate pe care greu ar fi intuit-o. Este suprema minune cu care își înnobilează personajele, este un fel de scamatorie pe care o face pe scenă, care te fascinează dar nu o poți descifra în veci. Nu e
Forță și senzualitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14881_a_16206]
-
de Tocqueville, care scria cu mai bine de un secol și jumătate în urmă: Nu există în lumea civilizată o altă țară în care cineva să se ocupe de filosofie mai puțin decît în Statele Unite"), în cea de-a doua întrezărim mentalitatea totalitară a izolaționismului, a suspiciunii societății închise față de restul omenirii. Fondată mai întîi pe noțiunea de clasă, apoi pe cea etnică, ambele exclusiviste și agresive, ea ne-a deprins a califica drept "trădare de patrie" orice expatriere. Într-atît de
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
autorul lui Hamlet?, Călugări de la Sfîntul Munte, Moartea lui Mihail, Chemarea Apusului). Interesant este că tocmai aici, Panait Istrati nu este peisagist. Între orizontul privirii și cel al simțirii, îl alege pe cel al simțirii. "Mediterana mea" abia dacă se întrezărește printre înflăcărări naive, printre luxurianță de gesturi și alternanțe între demonic și celest care, prin textul Călugări de la Sfîntul Munte, intră prin calcule, fățărnicie, prin mijloace lente și insidioase, în aventura mediteraneană a personajelor. Două sînt întîlnirile dintre om și
O geografie dramatică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15270_a_16595]
-
întredeschisă ușa sălii Izvor a Teatrului Bulandra. Știam că accesul este interzis pentru că se fac lucrări profunde de reamenajare și renovare. Curiozitatea mă ispitea, mărturisesc, de mult și mi s-a părut că mi se oferă o șansă, acum, să întrezăresc ceva din noul chip. Mai devreme decît toți ceilalți. Am pășit în mijlocul forfotei unui șantier. Mergeam încet, iar ochii îmi zburau în toate părțile. Imaginea începe să se contureze. Arhitectul acestui proiect îndrăzneț, foarte dinamic și modern este acela care
Memorie și identitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15377_a_16702]
-
mult familiară decât înspăimântătoare, un fapt inevitabil de viață, își pierde deseori atributul violenței (nici o moarte nu se desfășoară sub ochii noștri), este "anunțată" prin semne și presimțiri mai mult sau mai puțin vagi. Momentul de "ruptură" se lasă deseori întrezărit printr-o dezlănțuire a naturii indiferent de punctul de pe glob unde se află în acea clipă personajele: la Geneva toamna începe brusc, la Paris se stârnește ninsoarea secolului, la Havana moartea vine sub forma unui val uriaș nemaivăzut și inexplicabil
Despre alte morți "anunțate" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15416_a_16741]
-
de patetism. Este pur și simplu o răfuială cu un vechi pact ficțional. în interpretarea autorului, sintagma "fără Caragiale" înseamnă altceva. Este o concluzie de "documentarist" desprinsă din corespondența marelui scriitor, pe cînd făcea "naveta" București-Berlin: "Cînd Caragiale ne-a întrezărit, peste buza timpului, cînd a presimțit ce se întîmplă cu scrisul său, cînd a văzut că acest scris generează viață, ca un mecanism scăpat de sub control, a preferat să tacă. Să scrie "povești orientale", sau să bată drumurile navetei Berlin-București
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
intră orice artist, că ordonarea haosului este locul comun al tuturor intențiilor creatoare și că nimeni nu-și poate însuși ca titlu personal acest truism fără pericolul de a cădea în ridicol. Numai că ordinea pe care Paul Neagu o întrezărește și o invocă atît de radical, nu este ordinea unei lumi deja constituite, a unui univers bine articulat, ci ordinea superioară a unei geometrii transcendente.
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14387_a_15712]
-
spectatori să "vadă" pe scenă diverse alte personaje sau animale, case, grădini etc. Toate acestea nu există, dar pantomima genială a lui Dan Puric le sugerează, le conferă o existență ipotetică fulgurantă, încât ai putea să juri că le-ai întrezărit cu adevărat (iar dacă ai avea la dispoziție un aparat de fotografiat, ai fi tentat să le și fotografiezi, pentru a constata apoi, bineînțeles, la developarea filmului că pe scenă nu se găsea decât actorul). Când Dan Puric joacă rolul
N-aveți un bilet în plus? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14575_a_15900]
-
asta spun că atunci erau cu adevărat oameni politici. Intervențiile lui Iorga, ale lui Iunian, Argetoianu, Stere ori ale doctorului Lupu erau scânteietoare, formidabile. - Credeți că răul care a măcinat România în secolul trecut o să dispară? - Deocamdată, nu cred. - Nu întrezăriți nici o speranță? - Cum o vrea Dumnezeu și vecinii. - Ce vor face tinerii? - Cei mai buni au trecut și vor trece hotarul; rămânem cu drojdia, cu delatorii, cu inși mici și foarte puțini din stirpea lui Pleșu, Liiceanu, Patapievici, Iorgulescu. Marii
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
scrie L’invention du monde. Dar era fără îndoială prea „devreme" (cu toate că trecuseră douăzeci de ani...). În orice caz, atunci n-am scris nici un rând. Oricum, ceva a rămas: numele personajului dispărut, Treize, nume enigmatic, de altfel, căruia nu-i întrezăream prea bine sensul, dar care mi s-a instalat în minte. Poate din cauza unui joc de cuvinte semi-conștient: căderea Troiei (Trois...), căderea lui Treize. Pentru că m-am gândit, chiar de pe atunci, că personajul acesta avea să aibă un astfel de
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
pe care o revelează îl înghite. Profetul nu este doar Prezicătorul celor viitoare, ci Văzătorul lucrurilor esențiale într-un prezent etern. Din magma unui asemenea prezent își extrăgea Céline ciudatele sale viziuni. Ochiul său interior, străbătînd parcă pîlnia unui vulcan, întrezărea clocotul lăuntric, lumini de apocalips, catastrofe finale". Dar și asceza laică a lui Proust se transfigurează în raza unei spiritualizări, aplicîndu-i-se o diafană insignă a sihăstriei ce se teme teribil de ispite. E amintit refuzul romancierului de-a primi vizita
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
e vorba aici a trecut nu de mult! P.S. O variantă a acestui text a fost scrisă, cu vreo doi-trei ani în urmă, pentru revista Dilema. Sau poate pentru puiul său Vineri! Cam așa se vedea atunci artistul și se întrezărea piața de artă. Și acum este exact la fel în ceea ce privește relația artei cu mediul economic, însă cu mica diferență că instrumentele pieței s-au diversificat și s-au multiplicat. Doar într-un an de zile au apărut, numai în București
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
judeca prin propria experiență de concertiști, de pedagogi, de oameni care trăiesc în interiorul muzicii, cu toate argumentele unei maxime exigențe: Lory Wallfisch - președinte, Valentin Gheorghiu, Nicolae Licareț, Dan Mizrahi, Paul Popescu. Fiecare interpretare a fost cântărită cu dorința de a întrezări în performanțele - care nu sunt lipsite de imperfecțiuni - către ce duc elementele lor constitutive: modul de a gândi muzica, tehnica, sunetul, stilul, forța emoțională, capacitatea constructivă etc. În general, ediția a II-a a concursului "Lory Wallfisch" a avut mai
Tinerețe fără bătrânețe by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15116_a_16441]
-
anii ’50) - demonstrează încă o dată că este una din cele mai mari actrițe contemporane, iar Nicole Kidman ( cu nas de latex) reușește o performanță memorabilă în chip de Virginia Woolf: un rol de caracter care-i dezvăluie talentul cameleonic, deja întrezărit în Moulin Rouge sau The Others și confirmat definitiv cu Dogville. Dar singura care reușește să emoționeze - în acest film ca o seră, cu motive literare și rime interioare în chip de plante exotice - este Toni Collette: într-un rol
De X ori femeie by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13751_a_15076]
-
de Sebastian Papaiani aici, o aparițe greu de uitat. Agafia îi pune masa lui Ilia Ilici, îi umflă pernele cu gesturi ample, îi face patul, îi țese ciorapii rupț, umblă în vîrful picioarelor, cu brațele albe dezgolite, cu sînii abia întrezărindu-se. Și nu cere niciodată nimic. Agafia este femeia din visul lui Oblomov cel tolănit pe divan. Nu Olga, poate mai superficială, mai capricioasă. Oblomov a visat femeia în primul rînd ca soțe. Și uneori ca amantă. Nu obligatoriu. Ilia
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
de la ei că regimul comunist mai ține un an, maxim doi, părerile li s-au întors pe dos. Doar bomba atomică va distruge comunismul, prefigurau reeducații. În binomul relației speciale în care intră o carte cu cititorul ei, Iosif Corpas întrezărește și dificultățile celui din urmă (ce-ar trebui "să fie pregătit pentru orice"). Într-adevăr, semnificațiile "secvențelor" sale se sustrag comandamentelor obișnuite de-a scrie istorie. Ilustrează însă câteva dintre teoriile științifice ale psihosociologiei. Întâi că închisorile nu sunt spații
Despre "crima de propagandă" by Lavinia Betea () [Corola-journal/Journalistic/13977_a_15302]
-
conștiinței îi refuză calificativul inocenței paradiziace. Dar e oare pe deplin acceptabil acest "sfîrșit al istoriei"? Am putea primi cu resignare această escatologie a spiritului creator? Se pare că nu Din comentariile ce ni se oferă sîntem în măsură a întrezări două tipuri de reacție la anistorismul antrenat de postmodernism. Pe de o parte, se manifestă ceea ce am putea numi recursul la subistorie. Refractară la gravitatea solemnă a pedagogiei istorice, la umanismul său înghețat, creația postmodernă cultivă o abundență de forme
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
crengile arborilor seculari, ceramică de Korunt, kertescolaci colorați cu șofran, scoși direct de pe sulurile acelea ca niște falusuri de neam prost, muzică îndrăcită, chestiile astea de in se poartă acum în draci, în oglinjoara unui iepuraș de turtă dulce îmi întrezăresc o clipă copilăria, nici nu știu ce să cred, mușc cu lăcomie din aluatul dulce și năvălește în mine surîsul bunicilor, chipul tînăr al părinților, pasul apăsat și vocea răstită a țiganilor care vin să colecteze cotele și să laude belșugul pe
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
a mulțumit cu serviciile băieților cu ochii albaștri, înveșmântați în costume gri, ce se învârteau prin centrul Capitalei, recrutați din centrele de orfani. încă o jumătate de măsură, contribuind la căderea perechii dictatoriale. De la sine înțeles, ceea ce de-abia se întrezărea cu două-trei decenii în urmă ni se înfățișează acum drept o curentă cucerire a geneticii. Aceasta va induce în bebelușii din pântecul matern gena asigurătoare a unui just simț civic, eliminând-o pe cea turbulentă. Tradiționaliste, alte colectivități își înfășoară
Bebeluși și turnători by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10384_a_11709]