18 matches
-
ne mai mire periodicele calamități, care - funcție de anotimp - se abat tot mai pustiitor asupra românilor și a agoniselii lor: uriașe alunecări de teren (adevărate morminte pentru comunități), primăvara și toamna furia apelor slobozite de munții despodobiți, vara secete prelungite, iarna întroieniri de coșmar și în tot cursul anului furia cu care vântul își face de cap, atâta timp cât nici un obstacol natural mai acătării nu-i curmă avântul. Cu dreptate se spune că fiecare cum își așterne așa doarme, sau, mă rog, nu
DAR UNDE-S CODRII DE MAI AN? de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_dar_unde_s_c_george_petrovai_1365166311.html [Corola-blog/BlogPost/345680_a_347009]
-
pleoapele pârjolite de atâta frumusețe crudă, cu arterele deshidratate sub jarul unei declarații care nu-mi era adresată. Caut cameră de închiriat. Cu bibliotecă, globuri, nopti cu visuri pe jumătate visate și neapărat cu un pin la fereastră. Și cu întroieniri de liniște, unde să întocmesc caietul de sarcini pentru achiziția iernilor cu credit reîncărcabil. Referință Bibliografică: EMIGRANT ÎN IERNILE DE ALTĂDATĂ / Carmen Lăiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2191, Anul VI, 30 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
EMIGRANT ÎN IERNILE DE ALTĂDATĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 by http://confluente.ro/carmen_laiu_1483050403.html [Corola-blog/BlogPost/359468_a_360797]
-
foarte sumar prelucrat, numai să înșface cât mai repede banii. După noi potopul!, iată lozinca-far călăuzitor pentru toți acești tâlhari la drumul mare. De aceea, ce să ne mai mire calamitățile tot mai dese (ploi torențiale, alunecări de teren, vijelii, întroieniri), care se abat pustiitor asupra românilor! Iar dacă nu se vor lua măsuri rapide pentru oprirea măcelului din păduri și pentru reîmpăduriri, frecvența și forța calamităților va spori până la dispariția completă a unor localități. Chiar municipiul Sighetul Marmației, localitate așezată
CONTINUĂ MASACRUL PĂDURILOR ROMÂNEŞTI. PÂNĂ CÂND? de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_continua_ma_george_petrovai_1364595542.html [Corola-blog/BlogPost/345469_a_346798]
-
minte, poate și pentru că la Piatra Neamț, în zilele acelea, era ger și viscolea mult, se numește Cursa rapidă, adevărată "corabie a nebunilor" ducând la bordul ei personaje din toate straturile societății, parabolă a vieții însăși, navigând prin furtuna nimicitoare și întroienirea atotstăpânitoare ce subjugaseră România acelor ani. Am descoperit cu bucurie că autorul era în sală, alături de alți intelectuali ai orașului, încrezători în schimbarea țării. Ne-am întreținut un timp; el vorbindu-mi despre așteptările oamenilor de cultură de la politica liberală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
amintire ideea centrală o dorință etern-umană (sau vanitate?!) care ne umflă pânzele corăbiilor; visăm să urcăm într-o cursă rapidă, care să ne ducă direct, confortabil și sigur la destinație. Unii au noroc. Cei mai mulți însă avem de înfruntat viscole și întroieniri; vânăm iluzii și prindem dezamăgiri. Important este să le putem face față rămânând verticali; cursa vieții, care trece uneori doar o singură dată prin stația în care așteptăm, oprește, ne dă prilejul să urcăm și pornește mai departe depinde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
confirmă grav Lazăr. He! exclamă profesorul, observîndu-l. Ce mai faci, Lazăre? Aranjez foile de viță. Tovarăși! se impune din nou șoferul. Uitați-vă și dumneavoastră: în față e o mare de zăpadă. Chiar de facem loc, imediat dăm de altă întroienire. Pînă acum a fost șes, de-aici înainte drumul trece printre dealuri, va fi mereu întroienit. Zic să ne-ntoarcem. Nu! se opune profesorul. Sîntem abia la sfîrșitul lui noiembrie. Viscolul ăsta e un capriciu al naturii, într-un ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cînd dă de urma lui Nelu Arbore, consăteanul său, cu care ar dori să schimbe două-trei vorbe despre Săteanu, că nu-i mai ies din cap niște întrebări. Pe voi nu v-au prelucrat că la vremuri de-astea, inundații, întroieniri, să veniți, care puteți, la uzină? Noaptea asta am de lucru la voi în secție, chiar și la tabloul tău de comandă, la filamente-carbon. Vino la uzină cu schimbul trei, poți? Sînt obosit. Vino, că pe la două-trei găsim noi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pînă mîine? se aude vocea lui Săteanu în telefon. Dacă, în furia lui, vrînd să se răzbune, mă duce la circă, să fiu luată în evidență?! Bine, bine se aude în telefon vocea gravă, autoritară. Ce atîta scandal pentru o întroienire?! Pornește fără nici o grijă dimineață, o mică pîrtie, și seara te prezinți la... autogară. Sigur că aranjez eu cu dispecerii de peron! Da, mai vorbim mîine. O să aflu și cum îl cheamă..., lucrează la Dezvoltare... Acum nu mai era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în birou. Credeți că mie nu mi-ar conveni să stau de pomană, ca ceilalți, să răsuflu măcar acum, cît e viscol? spune sudorul, ținînd cu greu pasul alături de maistru. Pe ploaie lucrăm, pe căldură lucrăm, noroc de cîte o întroienire... Stanciu tocmai a ajuns în birou și discută la telefon cu altă secție, care-i solicită o echipă de muncitori pentru deblocarea unor cisterne cu materie primă. La vederea lui Cornea, roșu de furie, cu sudorul după el, termină urgent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
oră, acuzîndu-mă că-l las să lucreze în oraș. Zice că știe sigur că lucrează în oraș, trimis de mine, la niște vile. Ce, eu fac afaceri aici?! Așa rău am ajuns? Tovarășe Cornea, surîde Stanciu toată lumea se agită din cauza întroienirilor, uzina riscă să nu primească materia primă la timp iar dumneata tocmai dumneata, care n-ai ce face pe-o vreme ca asta! vii și-mi faci mizerie... Apropo: iar nu mi s-a măturat biroul, treabă-i asta?! Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu obrazul pe teancul de programe, a îndrăznit să meargă după paravanul de zid, la toaletă, grăbindu-se să iasă cît mai repede din culoarul întunecos. Mai tîrziu însă, gîndurile i s-au mutat, aiurea, la viscolul de afară, la întroienirea altor ani, în ceața cărora încearcă să găsească răspuns la întrebarea: unde a mai văzut-o pe bătrîna cu cățelul în brațe? E drept, i se pare că o vede uneori pe strada Lăpușneanu din Iași, cu cățelul furișat lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu tot cu Lazăr. Cursa rapidă e întroienită acolo. Ați luat legătura cu Lazăr? întreabă președintele, dar, neprimind răspuns, adaugă: Continuăm, tovarăși! Opinii. Alte opinii. Am uitat să vă spun, și-mi cer scuze, tovarășul secretar Amariei nu poate veni, acum, cu întroienirea asta, dar îl vom informa, eu și directorul teatrului, despre tot ce s-a discutat și despre îmbunătățirile propuse spectacolului. "Mda îl neliniștește pe Mihai un gînd. Încă două-trei păreri ca ale lui Săveanu și cade premiera, ori se amînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Vei avea surîde fata, nu fără o ușoară urmă de ironie spectatori tot unul și unul. Asta conchide ea, devenind acidă nu te va putea obliga să faci petrecerea la noi. Iar pentru că tăticu' nu mai are timp, acum, cu întroienirea asta, să-și găsească alt dramaturg, va face o petrecere pur și simplu, nicidecum legată de Ora solstițiului. Mihai a rămas cu coatele pe masă, cu privirea adîncită în farfurie și cu vîrful degetelor împreunate, ca la rugăciune, sprijinind buza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vestiare, pe saltelele de burete, acoperite cu pături, aduse dimineață de administrația uzinei, dorm mulți dintre cei care au lucrat peste zi, o parte din ei, rămași de noaptea trecută, cînd n-au mai putut pleca spre satele învecinate din cauza întroienirii. Fetele din laboratorul de analize își văd de aparate, fără să-l fi observat cînd a intrat. Una singură, o ochioasă tunsă scurt, cocoțată pe un scaun rotativ, să ajungă la clemele de sus ale dinamometrului, îl urmărește un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rămîne un timp cu mîinile pe guler, întinzînd arătătoarele, să cuprindă între ele, în ascunzișul blănii, gîtul femeii. Știi de ce m-am retras aici, spre poartă? Să opresc mașina, să-ți ofer gulerul. Păcat că numai atît ai înțeles din întroienirea asta! Nemulțumită de atingerea degetelor, femeia se scutură nervoasă, aruncă o privire severă spre ofițerul retras lîngă perete și pleacă la mașină. Îmi dați buletinul? întreabă Iulian venind spre ofițer. Nu. Mergem la inspectorat și dați o declarație. Pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
poetului. Numai gândul că S-a desprimăvărat pădurea,/ E-o nouă vieață-n orice svon141 îl face să-i tresalte inima de bucurii ascunse, poate numai de el știute. Pentru el și iubita lui, troienirea este supremul poetism, frumusețea și gingășia întroienirii cu petale de flori este de neegalat: Ne-om trezi vro dat din basmul/ Ce ne-a ține-ncremeniți/ Unu-n brațele altuia/ Și în flori întroieniți ?142 Nu aceeași este situația când, dimpotrivă, codrul își scutură frunza: De când codrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
aleg, toți, cu alte nume: "Crița, Răstița, Lăpșîța și Gurluiță Brînzoi! Da'... a dracului nume!... Parcă se bat babele-n gură... Mă duc să-i torn în catastif." Iarna pe drumurile românești, aceeași de cînd se știe, le face bucuria întroienirii. Se dau jos să-mpingă, cad pe gheață, pierd surugiul și, în tot ghinionul, găsesc doi creștini (cartofori de soi), buni, își face Chirița socoteala, să-și înzestreze fetele cu ei: "Un spatar ș-un agă! Încet și răpide fetelor
Școala femeilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9694_a_11019]
-
te rog, nu lăsa paharul plin... vine îndemnul prietenului, iar Mihai bea cu sete paharul plin cu țuică de prune. Știi, Lie, începe el într-un tîrziu, cu mulți ani în urmă, într-un început de iarnă, pe vremea unei întroieniri, drumul meu s-a încrucișat cu al unei doamne, Maria o chema... doctoriță... una din acelea care le lăsa pe femei să moară dacă nu spuneau cine și ce le-a făcut de-au ajuns la ea cu hemoragie... Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]