19 matches
-
Acasa > Versuri > Minipoeme > Haiku > HAIKU Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului vremuri de criză - „Colț de rai” vinde cruci și prosperă din plin liber la viață - mașina funerară întroienită cușme pe stradă - prin zăpada adâncă nici urmă de roți pasul încremenit - sub lumina stelelor ecoul tăcerii spital în beznă - haotic zbate vântul ramurile goale deodată cald - sub flori de nu-mă-uita mormântul iernii rondul înflorit cu lalele galbene - orinicul oprit
HAIKU de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Haiku_tania_nicolescu_1390935801.html [Corola-blog/BlogPost/347571_a_348900]
-
zăresc, s-au topit, două șuvițe vii, pornite într-un hagialâc curajos. Nu se mai zărește cerul, nu se mai vede muntele, se subțiază drumul, se ascund casele, rămânem suspendați într-un antract nesfârșit. Suntem la distanță galactică de satul întroienit, captivi într-o felicitare vintage, fără să ne mai gasim drumul către realitate. Nici n-am dori să ne elibereze cineva. Referință Bibliografică: HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ / Carmen Lăiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2200, Anul VII, 08
HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/carmen_laiu_1483903926.html [Corola-blog/BlogPost/359437_a_360766]
-
se impune din nou șoferul. Uitați-vă și dumneavoastră: în față e o mare de zăpadă. Chiar de facem loc, imediat dăm de altă întroienire. Pînă acum a fost șes, de-aici înainte drumul trece printre dealuri, va fi mereu întroienit. Zic să ne-ntoarcem. Nu! se opune profesorul. Sîntem abia la sfîrșitul lui noiembrie. Viscolul ăsta e un capriciu al naturii, într-un ceas, două va fi senin. Și cum vom înainta? Vor trimite înaintea noastră pluguri. Aici trebuie autofreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Brândușelor. De ce nu te abții? șoptește studenta. Tu taci și-nvață la Astronomie! Eu vreau să ajung întreg și degrabă acasă. Auzi, șefu', strigă Lazăr spre șofer să nu-mi spui că n-ai lanțuri pentru roți că mor. Mor întroienit, de gît cu dumneata ori cu cei care te conduc. Luat prin surprindere de tînărul de pe la mijlocul cursei, căruia vocea atît de sigură îi modifică statura, făcîndu-l mai bine legat și mai înalt, șoferul se încruntă, vrînd să riposteze, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
autogării și intră, urmat de Vlad. Cum să nu răzbați, măi, cum?! strigă șeful spre un șofer. Am boțit o mașină, ce-s nebun să stric și altele?! Uite ce viscol arată șoferul pe fereastră. În zăpadă sînt atîtea mașini întroienite. N-am chef să le plătesc stricăciunile. Bine-bine, du-te la garaj că trimit pe altul spune șeful autogării. Dumneavoastră? întreabă spre Vlad și Mihai, dar, recunoscîndu-i, face un gest de disperare: Cursa rapidă! Uitați, arată în urma șoferului s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vîntul se zbate în fereastră, gata s-o spargă. Unde s-o caut, unde? clatină încet din cap Radu. Spre Iași? Spre Valea Brândușelor? Dacă, vrînd să ajungă mai repede, a luat o mașină de ocazie!? Tu știi cîte mașini întroienite am văzut? Lasă, doctore, nu te mai zbate atît îl temperează Lazăr, îndesîndu-i sub nas paharul cu vin. Măcar de-ar merge telefonul, dar... Nu mai instista, nu pot să beau împinge Radu paharul într-o parte, apoi își lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
inhibă, ca apoi să vină, superioară, să te umilească. Doctore, n-ar fi rău să-ți faci și ție un calmant, zău! îl scutură Lazăr zdravăn. De ce? Să suport indiferent, tîmp, gîndul că Aura zace asfixiată undeva, în vreo mașină întroienită? Să uit că-i mama unui copil reușit, dar pe care-l cresc bunicii pentru că noi..., adică eu, mereu ocupat, ea, în compensație, la echipa de teatru... Unde-i, spune-mi și mie! Unde-i? Doctore, zău, nu mai plînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Închide furioasă contactul telefonului, continuînd să stea cu receptorul în mîna stîngă, privindu-l cum începe să tremure tot mai tare. "Unde-i Radu?! N-o fi plecat cumva cu mașina lui Runca, înaintea mea? Și... dacă stă pe șosea, întroienit, asfixiat?!... O!, e oribil! Cum să-l pierd?! E un chirurg apreciat, am reușit să ne înjghebăm o condiție materială... Mai bine în brațele uneia... decît...!..." Reușește cu greu, că tremurul degetelor o împiedică să formeze numărul spitalului, solicitînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fizician. A, da. Și ca fizician crezi că ai dreptul să ții sub sticla biroului tot felul de... Frumoase poze! Ai gust. Nu fă cafeaua prea tare că vreau să și dorm. Ți-au venit geamantanele? Nu. Stau la Sălcii, întroienite. Zău?! Ia stai, devine el atent cum adică, n-a venit cursa rapidă? Poate spre seară; n-am mai trecut pe la autogară să văd. Hm! surîde Săteanu unui gînd. Nu-i strică să mai și înghețe un pic domnul profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pas înapoi bună ziua, tovarășă Roman! Bună ziua, tovarășe Cornea! Tocmai voiam să-ți spun că la pomul lăudat nu-i bine să te duci cu sacul. Da-da, și de dumneata e vorba. Montajul a fost raportat, dar rezervorul stă afară întroienit. Iar eu conduc echipa de deszăpezire, ca pedeapsă că am întrebat pe tovu Stanciu de ce a dat sudorul altora. Nu vă luați de mine și de tovu Vlad, care sîntem cei mai mici. Cît despre pomul de care vorbiți, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-i! țipă Ovidiu, tîrînd-o cu spatele înainte, ajutat de Pavel. Afară, în zăpadă, cînd se simte slobodă, Sultana o rupe la fugă înapoi, spre intrare, dar șoferul o apucă de mînă, iar Ovidiu îi vine în ajutor, ducînd-o spre cursa întroienită, lîngă care s-au retras toți pasagerii. Opt mii! se vaită Sultana. Sînt opt mii acolo, sus... Opt pe Dracu'! zice furios Ovidiu. Mai sînt doar trei. Stai aici, dă-i naibii de bani strigă el, îndesînd-o spre cursă. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de roată în timp ce toți ceilalți, îngroziți, privesc spre clădirea care lunecă încet, cu tot cu bucata de pămînt de sub ea și cu stejarul de alături, spre fundul iazului secat. Singura liniștită, cățelușa întinde botul mic, să atingă mîna stăpînei. Uite-o, prima întroienită arată Cornea cu brațul întins. Vlad frînează, apoi oprește freza. Cornea coboară din cabină și, împreună cu mecanicii, curăță zăpada din jurul mașinii. Forțează o portieră, o deschide și se uită înăuntru. Nimeni spune el Paulei, care s-a apropiat de mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
schiorul dispare după malul înalt al șoselei. Ce piesă? întreabă Paula, retrasă cuminte pe locul ei. Ora solstițiului, de un coleg al meu, Vlădeanu, cel care a coborît la autogară. A, feblețea doamnei Aura... murmură fata. Poftim? Uite, altă mașină întroienită arată Vlad. Ce ziceai de piesă? Merg, asta ziceam răspunde Paula, săltîndu-se să vadă mai bine. Mai înaintează vreun metru, apoi oprește. Eu cobor să anunț echipa. Cred că Vlădeanu o invită și pe Aura gîndește Paula -, i-am zărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-a H si a X-a I prof. Birtom Cristina, au bucurat din nou sufletele familiilor sărace din Cozmești și cu ocazia Crăciunului. Încărcați cu haine, dulciuri, cărți, fructe și jucării, voluntarii liceului nostru au pornit la drum pe cărări întroienite. Imaginile credem ca sunt grăitoare.
Sfera by Alecsa Ecateriana () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93578]
-
Războiul pentru Independență a contribuit la ridicarea conștiinței națiunii române libere, care și-a verificat „pe câmpul de luptă virtuțiile morale”, a creat o stare de spirit capabilă „de elanuri viitoare”. În marșuri lungi și grele, pe drumuri precare și întroienite ale Bulgariei, în iarna anilor 1877-1878, ostașii români au făcut din plin dovada calităților unor combatanți de elită. Ostașii noștri, ca odinioară oștenii lui Ștefan cel Mare, au impresionat, prin comportarea lor, opinia publică europeană. Un ofițer străin, martor ocular
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
știute. Pentru el și iubita lui, troienirea este supremul poetism, frumusețea și gingășia întroienirii cu petale de flori este de neegalat: Ne-om trezi vro dat din basmul/ Ce ne-a ține-ncremeniți/ Unu-n brațele altuia/ Și în flori întroieniți ?142 Nu aceeași este situația când, dimpotrivă, codrul își scutură frunza: De când codrul, dragul codru, scuturându-și frunza toată; atunci fire-ai tristă 143, iar din acel moment intimitatea va fi căutată în spațiile închise, care preiau funcția protectoare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de fierbințeala dragostei lor, consumate în noapte..., ne acoperă norii zilelor, în care prea puștii, ne-am pierdut în întunericul vieții... Tu mi-ai dăruit o Moarte. Eu, îngenunchind în suferință, ți-am dăruit viața mea spulberata de vise și întroienita de frunzele toamnei, ce ne-au colindat prin oase... Norii, purtând nepăsători amprenta buzelor noastre unite într-un sărut mort, ne-a rostogolit trupurile purtate de păcat, într-un blestem etern... Sângele meu otrăvit, ce s-a scurs învolburat în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
metru grosime. Cu o zi înainte de atacul iminent, am primit ordin să plec însoțit de caporalul Caba, într-o misiune de recunoaștere a dispozitivelor inamice amplasate dincolo de linia de front, în zona localității Avrig. După un parcurs anevoios prin munții întroieniți am ajuns o dată cu seara în fața liniilor de apărare inamice, și profitând de întuneric ne am infiltrat printre tancuri, baterii de artilerie, blindate și camioane, consemnând totul și întocmind câteva schițe topografice. La întoarcere, am rătăcit drumul printre troienele cufundate în
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
tragedie. Ceea ce poate că a fost o greșeală, dacă mă gîndesc mai bine. Din fericire Însă, era treaz și Luke, și mi-a făcut o ciocolată caldă ca să mă calmez și mi-a zis că e puțin probabil să rămînem Întroieniți și gemenii noștri să nu se poată naște la spital și să nu existe nici picior de doctor pe distanță de trei sute de kilometri. Dar, cel puțin, dacă e să fie, măcar știm ce să facem. Nici Luke nu doarme
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]