284 matches
-
în era corectitudinii politice apar asemenea reviste de un sexism evident. Adică de ce numai pentru ele (pentru "Elle")? Și noi? Mai mult, revistele cu pricina cultivă femeii o imagine absolut neconvenabilă. Încît, dacă aș fi femeie, m-aș supăra. Femeia întruchipată și construită în aceste publicații este o mofturoasă, răsfățată, cu poale scurte și minte și mai scurtă. Cititoarea ideală a magazinelor cu pricina ar trebui să fie preocupată exclusiv de modă și de bucătărie (cam incompatibile), de bîrfă și sex
Femei, femei... e lumea plină de reviste by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11336_a_12661]
-
frumoasă poveste de iubire a literaturii române. Gândind la frumoasa lor poveste de dragoste, cred că puține sunt femeile care să nu fi visat să fie iubite ca Veronica, și puțini bărbații care să nu fi visat să Întâlnească iubirea Întruchipată Într-o femeie asemenea ei. Iubirea dintre acest „Înger blond”, Veronica și Eminescu a fost mare, adâncă, a Învins totul și a reușit să existe dincolo de răutățile unor oameni care Îi voiau despărțiți. Iubirea tuturor a fost eclipsată de acea
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
Nepotul lui Rameau, era și el un marginal și textul spus de el a fost șocant în epoca lui, adevărurile lui fiind percepute ca o încălcare a bunei cuviințe; Idiotul lui Dostoievski este din altă clasă literară, dar, ca personaj întruchipat, este din familia creată de Aglaja Veterany. Nu înseamnă că sînt de valoare egală, autoarea prozei nu e Dostoievski și Radu Afrim e departe de perfecționsimul lui David Esrig, ei seamănă doar prin ingenuitatea percepției și prin efortul de a
Circul și restul lumii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13851_a_15176]
-
oricum a riscat să-și atragă noi invidii mioritice. Literar vorbind, ce se (mai) poate spune despre aceste sonete? Bineînțeles, poartă aerul timpului în care au fost concepute și sunt rupte din creația de atunci a poetului. Sonetul „ești modestia întruchipată...” pare un preludiu la Aerul cu diamante al lui Florin Iaru, iar sonetul „știi cu ce seamănă noaptea asta?” te trimite cu gândul la Fata cu șosete de diamant, un poem care își trăiește acum a doua tinerețe. Dar să
Oldies but goldies! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13232_a_14557]
-
se adresa omului modern apt numai pentru trădare. în schimb, de la Luca (XXII, 3) Papini și-a extras ispititorul ("Dar a intrat satana în Iuda..."), spre a-l folosi ca instrument provocator într-o excepțională analiză psihologică. Forța obscură, misterios întruchipată, nu-l ura atât pe Iisus, cât voia să-l compromită pe Iuda cunoscându-i iubirea pentru arginți și ambiția, mai mare decât agerimea minții. îi induce un sentiment de culpă cu insinuația în sine amenințătoare: "Eu caut, ascult, scormonesc
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
mai în adînc, cele două rețete nu se exclud, ci se complinesc, întrucît eul ce se forează pe sine reprezintă implicit o subversiune a realului. Implozia interiorității duce la explozia exteriorității, criza intimității duce la o criză a ambianței - corelație întruchipată cum nu se poate mai bine de Cavalerul Tristei Figuri, nu de florile mărului invocat. Oare nu orice creator animat de o "revoltă metafizică" poartă o notă mai mult ori mai puțin fățișă de donquijotism?
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]
-
mai în adînc, cele două rețete nu se exclud, ci se complinesc, întrucît eul ce se forează pe sine reprezintă implicit o subversiune a realului. Implozia interiorității duce la explozia exteriorității, criza intimității duce la o criză a ambianței - corelație întruchipată cum nu se poate mai bine de Cavalerul Tristei Figuri, nu de florile mărului invocat. Oare nu orice creator animat de o "revoltă metafizică" poartă o notă mai mult ori mai puțin fățișă de donquijotism?
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
toate posturile de televiziune apele unei mări murdare, apărută ca un fel de osândă în sud-vestul țării; îi vedem pe oamenii aceia care își făcuseră planuri de petrecere a Sfintelor Paști împreună cu cei dragi, oamenii aceia care au devenit tragedia întruchipată, fiindcă fețele multora nu mai exprimă deznădejdea, ci o resemnare-muțenie, în fața unei forțe împotriva căreia nu au cum și cu ce arme să lupte... Cine știe numărul exact al oamenilor și animalelor rămase fără adăpost, în ochii cărora se citește
Urgia apelor și a unei simulări by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11756_a_13081]
-
o bijuterie de mare finețe gleznele ei luminau ca stelele la douăzeci de centimetri deasupra pămîntului rotulele nu mai povestesc chiar ne orbeau ochii nu-i avea cu ea și nici sînii și fără ochi și fără sîni era perfecțiunea întruchipată domnița poesie nu scotea nici un cuvînt nu silabisea nici o literă nu făcea nici un semn era mută și foarte frumoasă și-n loc de ochi și de sîni avea unele cu altele-mbrățișate multe văzduhuri albastre și prin pulpele ei se zărea
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
azvîrlit în delir peste trupul de carne * ea a venit plutind pe saboți de sticlă albastră strălucind ca o bijuterie de mare finețe ochii nu-i avea cu ea și nici sînii și fără ochi și fără sîni era perfecțiunea întruchipată tinerețea frumusețea și moartea poemului din femeie în femeie călătorește tinerețea frumusețea și moartea poemului rafinat și viril din femeie-n femeie călătorește fiul meu nenăscut trandafir cu tijă de trestie garoafă cu petale de trandafir am fost un mare
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
fier "ca să-și potcovească caii". Dracul, care e prost-prost, acceptă imaginea. De unde trei posibile concluzii pedagogice ale învățătorului Creangă: "omul nostru" din Lună ține de superstiție, superstiția e pentru proști, iar prostia e diavolul însuși sau, viceversa, diavolul e prostia întruchipată. Luna lui Slavici este banalitatea întruchipată, dar capabilă, în anumite împrejurări să devină centrul lumii și să provoace mari emoții: ,Opt luni de zile am fost în spital", îi scrie Slavici lui Iacob Negruzzi în 1874, și continuă: ,Lumea îmi
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
care e prost-prost, acceptă imaginea. De unde trei posibile concluzii pedagogice ale învățătorului Creangă: "omul nostru" din Lună ține de superstiție, superstiția e pentru proști, iar prostia e diavolul însuși sau, viceversa, diavolul e prostia întruchipată. Luna lui Slavici este banalitatea întruchipată, dar capabilă, în anumite împrejurări să devină centrul lumii și să provoace mari emoții: ,Opt luni de zile am fost în spital", îi scrie Slavici lui Iacob Negruzzi în 1874, și continuă: ,Lumea îmi era nouă, când earăși mă aflai
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
drept fundamental ca importanță, nu-l conștientizăm, alții se bucură de venirea noastră pe lume. Vine rândul nostru să ne bucuram mai târziu, când apar mlădițele noastre sau ale celor dragi și nu de puține ori, când privim minunea vieții întruchipată în ochii de copii. Senzația de nou născut, o trăim într-un anume fel, doar primăvara. Actul căsătoriei este și el un moment deosebit de important. Inceputul căsătoriei cu alaiul somptuos al nunții formează momente de neuitat pe viață, dar îl
ORICE ÎNCEPUT E O PRIMĂVARĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380792_a_382121]
-
putem privi chipul desprins din locul ce-l ocupă alături de mama, asemenea unei unități. Ca și mama, pentru mulți chiar în aceeași măsură, tatăl îmbracă în lumină și căldură întreaga noastră ființă. El are un loc inconfundabil în viața noastră întruchipat din emoție și iubire și învăluit în admirație și respect. E o iubire venită din adânc, din ADN-ul nostru, o iubire de esență nepământeană. Ne naștem din dragoste și traim cu această nevoie de dragoste. Așa ne-a plămădit
DE ZIUA TATĂLUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380800_a_382129]
-
dintre creaționiști și evoluționiști va ajunge intactă până la noi/ Sunt un evoluționist/ Mă trag din două maimuțe/Adam și Eva” Asta da „poezie”! Numai că, Doamne, iartă-ne, Adam și Eva (fără gram de misticism!), sunt personaje biblice! Sunt Dumnezeul întruchipat, pus în capul mesei (ca să-l amintim pe tutea), sunt Dumnezeul bărbat și femeie ce vine să explice nu evoluția omenirii, ci sensul ei. ...Și nu numai atât! Greu însă de înțeles! Și mai ales greu, de către cei care, ani
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
dintre creaționiști și evoluționiști va ajunge intactă până la noi/ Sunt un evoluționist/ Mă trag din două maimuțe/Adam și Eva” Asta da „poezie”! Numai că, Doamne, iartă-ne, Adam și Eva (fără gram de misticism!), sunt personaje biblice! Sunt Dumnezeul întruchipat, pus în capul mesei (ca să-l amintim pe tutea), sunt Dumnezeul bărbat și femeie ce vine să explice nu evoluția omenirii, ci sensul ei. ...Și nu numai atât! Greu însă de înțeles! Și mai ales greu, de către cei care, ani
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
două ceasuri, interesîndu-se de onomastica numelui poetului, cerîndu-i poeme pentru Cuget clar și sfătuindu-l "să nu scriu "scîrnav" ca Tudor Arghezi". Profesorul nu se dezmințea. Chiar în acel timp ducea o luptă neîmpăcată împotriva "poeziei bolnave" (și a pornografiei), întruchipată - socotea - de Arghezi, Blaga și prozatorii M. Eliade, F. Aderca și alții. A fost, din păcate, un război nedemn și nedrept, care verifica opinia că opțiunile literare ale lui Iorga nu depășiseră perioada - 1903-1906 - cînd condusese Sămănătorul spre o "literatură
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
propusă de estetic. Iar Noica știa bine că filosofiile majore sînt, toate, sisteme. De aceea și-a intitulat al doilea volum din Devenirea intru ființă, Tratat de ontologie. De o bună prezentare are parte tendința sistemică a lui Mircea Florian, întruchipata în cartea sa postuma Recesivitatea că structura a lumii, cu căutarea unei formule a universului, exprimată prin cuplurile conceptuale atît de diversificate, care au parte, în studiul d-lui M. Flonta, de o atentă analiza. Dl. Mircea Flonta a publicat
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
de laudă: într-o lume normală, orice patron se gândește cum să-și protejeze mai bine oamenii, oferindu-le nenumărate facilități, pentru a-i împiedica să plece la concurență! În cazurile invocate, e vorba de remanentele gândirii totalitare. Din omul-stat, întruchipat atât de glorios de Ceaușescu, a ricoșat, în fiecare din noi, câte o schija. Ea a prins rădăcini, s-a dezvoltat, iar acum țară e plină de copaci umblători, pretinzând cu toții statutul de excepții. După ce-am făcut de râs
(Prot)ocolul lumii în optzeci de greve by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17478_a_18803]
-
este spiritul european. El descria atunci într-un mod profetic o Rusie revoluționară, arbitrară și oarbă, care pînă la urmă avea să dezorganizeze toate elementele ei componente". De reținut sînt și paginile despre I.G. Ducă, care, student fiind, era "veselia întruchipata", pe care, apoi, soțul ei îl prețuia nespus, făcîndu-l, în ianuarie 1914, ministru al școlilor în locul lui Spiru Haret și desemnîndu-l succesor la conducerea P.N.L. Să mai amintesc despre dezvăluirea autoarei că, în 1926, nu numai regele, dar și întregul
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
Robespierre era ferm convins că virtutea este principiul fundamental al guvernării pe timp de pace, dar că pentru a ajunge la pace trebuie să parcurgem mai întîi o etapă revoluționară caracterizată prin teroare și intoleranță. Fără virtute, teroarea e Răul întruchipat, iar fără teroare, virtutea e neputincioasă. Teroarea este justiție: promptă, severă și inflexibilă. Prin urmare, teroarea emană din virtute. Aceste convingeri l-au costat viața pe Robespierre, dar ele au influențat irevocabil evoluția conceptului de terorism. Atacurile teroriste din fosta
Terorismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16690_a_18015]
-
oamenii își dau seama că ei trăiesc aici și acum, într-o lume întunecată și imperfectă. Această rezistență este unul din primele semne ale trecerii spre altceva, ale schimbării modalității de reprezentare a realității. În urma unei ultime analize, a seninătății întruchipate prin comedie, epilogul vine să stabilească raportul dintre epoca clasică și epoca modernă. Lumile imaginare, bogate și bine desprinse de universul empiric, universuri înzestrate cu un "supliment ontologic vizibil", cultivau publicului gustul și obișnuința extraordinarului. Departe de "transfigurarea banalului" și
O alegorie a depărtării by Alina Chiriac () [Corola-journal/Journalistic/17090_a_18415]
-
țintă, se va vedea, avea și el în sînge morbul vagabondajului mediteranean. Era un tovarăș numai bun pentru Zografi, care nu aștepta nimic decît numai împlinirea visului adolescentin de a cutreiera țările din zona Mediteranei, idealul, pentru el, al fericirii întruchipate. Ajuns, mai întîi, la Stambul privea cu invidie la turculeții care joacă aiuriți cărți prin cafenele, fumează narghilele și visează cu ochii deschiși. Clima i s-a părut potrivită iar "fericiții muritori n-au decît grija burții (și nici asta
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
să propun ipoteza că opera de romancier a lui Malraux a fost posibilă tocmai prin coeficientul de neparticipare implicat de acțiunile anterioare, prin posibilitatea de a se dedubla, constituindu-se în același timp în personaj și în observator al personajului întruchipat. Identificarea dintre cele două ipostaze ale sale nefiind totală, distanța dintre ele lăsa un cîmp liber de manifestare posibilităților sale epice. În noua lui opțiune, identificarea era însă atît de desăvîrșită, încît nu mai existau spații libere, neocupate de destin
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
Venturiano (O noapte furtunoasă), Ion Chelaru - interpretându-l pe Pristanda (O scrisoare pierdută) sau pe Alexandru Giugaru, în rolul lui Trahanache. În căruța cu paiațe, turnată în bronz, are locul lui de cinste și Brânzovenescu, din aceeași Scrisoare pierdută, personaj întruchipat memorabil, în 1982, de maestrul Mircea Diaconu, intrat el însuși în politică, între timp. La dezvelirea ansamblului realizat de sculptorul Ioan Bolborea au mai participat primarul Ankarei, Melih Gokcek, aflat într-o vizită la București, fostul director al Teatrului Național
Oprescu, la inaugurarea ansamblului monumental Caragialiana - Căruţa cu Paiaţe: Maestre, nici nu ştii cât de mult ne lipseşti! () [Corola-journal/Journalistic/27435_a_28760]