743 matches
-
romantice după care viața, cu cât mai si-gura și mai confortabilă, cu atat mai insolvabil problematică. Tot felul de societăți antidepresive, răspunzând la telefoanele disperaților 24 din 24, primind în medie 250 de apeluri pe zi, nu reușesc stăvilirea întunecimii sufletești care duce la sinucidere și distrugere. Atâta restriște spirituală și psihologică a provocat și creșterea numărului de vindecări corespunzătoare: psihoterapie, ultraindoparea farmaceutică, terapiile alternative și holistice - acupunctura, aro-materapia, yoga, reflexologia etc. Chiar și mersul la cumpărături e numit în
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
altul. Norul la fel de categoric e strivit de cer ca mormântul. Cârtița la fel de sus e pe culmi, e ca o bufniță ce bate din aripi. Ceea ce cade în prăpastie cade din cer în cer. .................................................. Cerul e pretutindeni prezent chiar și în întunecimea pielii. Mănânc cer, elimin cer. Sunt o cursă într-o cursă, un locuitor locuit, îmbrățișat în îmbrățișare, întrebare în răspuns la întrebare. Impărțirea în pământ și cer nu-i cea mai bună modalitate de-a gândi despre acest întreg. Iți
Poeme de Wislawa Szymborska by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/15436_a_16761]
-
se uite/ ce-ar putea să se retragă/ ce-ar putea să intre în secetă/ ce-ar putea să revină din exil// ce-ar putea să se întîmple/pentru a ne recunoaște cu adevărat/ sub cerul imperiului" (ucenicul). Sub blocul întunecimilor strivitoare ale imperiului blestemat, așteptarea devine o ecuație a durerii, o modalitate suplimentară de alienare, impurificare, mortificare. Un sacrificiu surprins cu ajutorul unei tonalități trakliene: "și-o să întîmpin/ drumurile orbite de așteptare/ sunt cealaltă parte neterminată/ partea a doua a durerii
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
pieziș, făcând să strălucească stânca umedă ca argintul și să se profileze în fund, ca niște colți uriași de fildeș, primele stalactite. Chiar în gura peșterii, o tufă de romaniță parcă voia să marcheze contrastul dintre lumea exterioară și acea întunecime umedă. Eu le-am fost călăuză. Le-am explicat plin de mândrie că fusesem unul dintre descoperitorii picturilor, într-o excursie cu școala pe care-o făcusem cu Don Froilán. Le-am povestit cum, la lumina lanternelor, am cercetat mai
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
lui ar fi schimbat ceva în literatura română? V.N.: Nu-mi dau prea bine seama cum ar fi schimbat literatura română a anilor '80. Da, probabil că ar fi schimbat-o, ar fi adus mai multă realitate, mai multă crudă întunecime în ea. Altceva sunt însă absolut sigur că ar fi schimbat, și anume imaginea României. Vezi, dacă Adio Europa ieșea în Occident prin 1986, când a fost terminată, brusc ar fi făcut senzație. Era mai tare decât proza ce apărea
Virgil Nemoianu în dialog cu Carmen Firan: Despre I. D. Sârbu și alții by Carmen Firan () [Corola-journal/Journalistic/15103_a_16428]
-
fălcile lupului. Iedul mijlociu se ascunde sub copaie (o jumătate de vagin deci, socotind geometric și aritmetic, o jumătate de mamă îl protejează) și moare și el repede. Numai iedul cel mic stă ascuns de privirile lacome ale lupului în întunecimea hornului (hornul, i.e. vaginul, vaginul e de astă dată complet, ca formă) și avînd prin urmare completa protecție maternă reușește să se sustragă morții iminente. Lupul moare într-o groapă (sugestie, neîndoielnic, a prezenței altei femei, în mrejele căreia a
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
eroi-comică, poate cea mai interesantă din Europa, din acest punct de vedere, a și fost scrisă. E momentul în care Satan, aruncând o privire peste lume, vede oastea lui Mahomet gata să robească Muntenia toată... Țigănimea este înarmată de Țepeș... Întunecimea sa, Campionul forțelor răului, susținătorul Sultanului invadator. ...vede și tabăra țigănească, între Alba și Flămânda-adunată, care, după porunca domnească, acum era și-n arme îmbrăcată... Și intriga continuă: Căci Vlad Vodă locuri de moșie Le dăduse cu-această învoială Ca
Tabăra țiganilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13399_a_14724]
-
invocarea Vânătorului negru, a Diavolului. Vedeam ridicându-se trei dintre muzicanții grupați în fața noastră pe estradă și părăsind orchestra cu instrumentele pe umăr. Urmărindu-i, îi zăream îndepărtându-se tiptil de ceilalți orchestranți care continuau să cânte, furișându-se prin întunecimile parcului și, dintr-odată, înălțându-se în aer, luându-și zborul, deasupra tufișurilor, ba chiar și a ulmilor, a apelor bazinului ce licăreau în noapte, și iată-i călcând liniștit deasupra brazilor de pe colina învecinată. Le vedeam lucind alămurile...Odată
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
băgat printre alte cîteva persoane de origini și aspecte varii, la fel de răbdătoare, cu siguranță, ca și mine, și grupul pe care-l formam a fost condus la un autobuz, iar autobuzul, după un drum nu din cale-afară de lung prin întunecimea nopții, s-a oprit în pragul instituției, unde cineva, strîngînd actele de identitate, ne-a repartizat în camerele cu uși ce etalau fiecare ditamai inscripțiile cu numele beneficiarului căruia îi era destinată.(...) În dimineața următoare, abia deschisisem ochii și mă
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
exclamai treci pe coridor auzii îndemnul hipnotic fie ce-o fi eu plătesc toate pagubele Impetuos îmi continuai demonstrația cu orgii de figuri și formule în toate sensurile posibile acoperind holul etajului doi pipăind ca un liliac prin propriile-mi întunecimi În rumoarea de admirație a clasei asemenea unui cor antic dirijat de boemul dascăl Pe măsură ce creta se isprăvea bunii mei colegi îmi puneau în palmă iscusita unealtă de scris adusă de nu se știe unde și ca-n transă posedat
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
să izbucnească în plină glorie nu se întrezărea nici promisiunea acestor ramuri nici labirintul lor urcător prin interiorul căruia copilul pătrunde iar joaca luminii perlate îi scoate în cale frunze incendiate de raze și cuiburi cu resturi de pene și întunecimi legănându-se dinspre marginea lumii acum e un zbor înfrunzit în spațiu iar crengile sale palpează zumzetul omenirii vibrațiile acelei spaime imperceptibile care este orice imensitate în interiorul copacului drumurile șerpuiesc spre margini luminoase unde văzduhul abia ghicit este licărirea atâtor
CULEGĂTORII by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/5239_a_6564]
-
Ioana Diaconescu Semn Crucial Tavanul camerei: Dispare albastra consistență a norilor. Pe frunte semnul crucial: Nici seara nu mai este și lumina - coroană a zorilor Ne află pe o scoică roză și neagră. Apoi închiși în întunecimea ei cu gust marin. Gustul ei Pe cerul gurii noastre. Desueta Soarele în oglindă. Tunetul - oglindă spartă. Lumina în moi mărgele de hidrargir. Ies la iveală: praful, Păianjenii încremeniți în uitare. Pînzele lor nu mai pot să ucidă. Dulap de
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/6209_a_7534]
-
vâlvătăi de rug apoi să crească Si să te-aud vorbind ca oarecând. Sunt cel ce sunt, nu-mi ține nimeni locul Cât Tu ești cel ce ești, doar mai presus. Făptura mea îți poartă-n lume chipul. Din ce întunecime te-am adus, Să fii doar Tu și pretutindeni focul Cât eu sunt piatra, pulberea, nisipul? Ectenie Mă văd suind În urma boteiului, Doamne-al Ardealului! Doamne-al Vaideiului! Să mai ajung În vârful dealului, Doamne-al Vaideiului! Doamne-al Ardealului
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
materializată într-o meditație (când cu timide ecouri dintr-o gândire de tip nihilist, când cu umilința și bucuria simple ale unui credincios oarecare) asupra distanței de neacoperit dintre dorință și împlinire: "în mine, Doamne, adevărul e-o foarte mare-ntunecime/ Și nu mă văd să-ți ies în cale chiar când o fi, de-o să mai treci." Versuri precum cele ale lui Daniel von Czepko (secolul al XVII-lea) s-ar potrivi ezitării între acceptare și negare a existenței lui
Nuanțele nostalgiei by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/12791_a_14116]
-
ușor confundat cu ipocrizia. Lamentațiile pe tema epuizării și a ratării vor crea mereu frustrare multora. E greu de crezut că un scriitor cu opera, prestigiul și succesul lui Mircea Cărtărescu mai poate avea nemulțumiri și nefericiri îndreptățite, că acele "întunecimi inexplicabile" nu sînt doar vanitoase metafore. Însă tocmai înălțimea amețitoare a pretențiilor și a mizei literaturii sale creează disconfortul existențial. (Las că numai proba îndoielii certifică valoarea unui mare scriitor.) Fără un adversar literar imediat și pe măsură, Mircea Cărtărescu
Dincolo de succes by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11623_a_12948]
-
rău/ îngerul stă să strige// demoni pîrdalnici mă împresoară/ cu foșniri pieritoare// noaptea se îndesește/ în sinea sa fără capăt/ de nu i se mai vede văzduhului urma/ de nu mai știu pe unde ar fi să fie/ nourul și-ntunecimea// fruntea mi-e așternută în țărîna căințelor/ și-n pulberea cîndva răzvrătită/ prin pierzania umbrei” (Strigarea). Mai curînd decît eliberarea din vasalitatea umbrelor, poetul experimentează o “schismă”, o erezie, pe care îngerul nu e în stare a o spulbera: “norul
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
precaritatea omenescului, ruină trupului. Bătăios, incomod și imprevizibil ca om, Cezar Ivănescu - poetul știe prea bine că „tot ce-a fost se pierde”; versurile sale fiind „cîntare și amintire”, ne propun, pe portativ imnic, spectacolul genezic, rememorînd „vremea cu greime”, Întunecimea, suferință; sau, mai evident ÎnRosarium, Într-o epocă de spiritualizata, sensul ascensional: „eu la cer m aș Înălțare”. Rivalitatea carnalitate/ spiritualitate, drumul anabasic, dematerializarea l-au „confiscat” pe poetul-profet, anunțînd dorită eliberare din „Închisoarea” trupului. Acest vector ascensional, asupra căruia
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
Nicolae Ioana Calul murind Pe răzor întins cu puțină iarbă în loc de păr cu puțină umbră în loc de coadă cu puțină piatră în loc de dinți plouă pe el în întunecime e viu doar în ape în noapte e alb ușor și elastic crupa albastră lungă Pace vouă cîmpiilor caselor, calul cu o floare în tîmplă aude calul cu potcoavele arse simțind moartea în cutele negre și dese pace pace înflori
Opt poezii inedite by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Imaginative/9501_a_10826]
-
Maria/ Și-adânc zbugnea durerea din inima-i de mamă/ Alături Magdalena, În lunga ei maramă/ Țipa văzând urgia ..." Preotul basarabean Alexe Mateevici apoteozează minunea și lumina sfintei Învieri În poezia "Hristos a Înviat". "Lumini lucesc la gura mormântului deschis/ Întunecimea piere o clipa-n toată firea .../ Hristos Învie !... Paznici, să fie vouă vis/ Lumina vă orbește, v-a Înlemnit uimirea./ Lumina din lumina cerescului cuprins/ Lucește-acum pe chipu-I. Îl-nalță biruința./ Și, lepădând pământul Îl lasă foc nestins/ Pe
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
să atace sufletul cu ceea ce găsește în fața lui, fie cu bucurie și cu părere de sine, fie cu întristare și deznădejde, fie cu oboseală covârșitoare, fie cu desăvârșită nelucrare, fie cu lucruri și cugetări nelavreme și fără de folos, fie cu întunecime și ură nesocotită față de toate cele ce sunt<footnote Petru Damaschinul, op. cit., p. 204. footnote>. Sfântul Paisie Velicikovski ne relatează că „Dumnezeul cel atotputernic a semănat sălașul cel a toată lumea - Țarinile inimilor noastre - cu grâul cel curat al învățăturii Sale
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
timp dezatractor, care, retrăgându-se spre trecut, determină un acum cadențial (ultim), tot mai stins (în diminuendo). Pe direcția acestui acum terminal, cu fiecare ciclu secvențial OS se amplifică în anterioritate, pe un profil oblic dezinent, respectiv un katabasis în întunecimea sau cel al sonorității operei. Aceasta înseamnă că, în plus față de aspectele de: dată-compact, metrizată (articulată), mișcată (viată), muzicalizată (înfrumusețată), OS i se proiectează (în/prin percepția conștiinței) și calitatea de aflat în stadiul posibilității de realizare (împlinire), ca având
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
față, pe masă), dimineți chiar, a rămas lumina - și umbrele de atunci - și acum îți tot spui că ți le aduci aminte - și minți. de fapt, ai uitat - silvia e doar o alunecare de aurării roșiatice, și apoi o înserare, întunecimea noptatecă (și dacă te joci răsturnând clepsidra asta - pe care chiar uiți uneori s-o mai privești, și atunci timpul nici nu mai este adevărat - de parcă ar fi vreodată real) și, ca oricând, te joci astfel cu foșnetele vorbelor, minți
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
în limba franțuzească și în limba brazilor trăsniți de trăsnete pustiitoare și în limba buruienelor de iască scurt pe doi carnea mea și luciferică și lumească se va face scrum pe buzele și îngerești și drăcești ale luminilor și-ale întunecimilor infinite surt pe doi îmi voi acoperi oricînd fără rușine spatele cu giulgiul străvechi păstrat pînă la noi al tînărului bărbat din nazaret an de an și zi de zi și clipă de clipă nemilos bătut în locul nostru în cuie
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
unu și cu unu fac douăzeci și unu trei și cu trei fac două mii trei anul în care mă scald ca prunc al străbunei strărelei humanități ca umbră a domnului cu gura de sîrmă ghimpată supranumit încă din trecutele veacuri împăratul excelența sa întunecimea sa diavolul cu țeasta de fier și de piatră nepisată scurt pe doi patru și cu patru fac în prima clipă douăzeci și patru iar în clipa următoare unul încălecat promițător cu celălaltul iar cinci și cu cinci fac o mie de
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
s'a pornit un nour însângerat ascuțit sfârtecând orizontul amurg răzvrătit împotriva tăcerii arborii se lasă'n genunchi plecându-și întristatele creste - iarba tânguitoare unduie adieri fără nădejde unde să fi căzut pasărea rănită? nu se mai vede decât desimea întunecimii pătrunsă de urma însângeratului nour Celălalt mal cum de trece unicornul apele sâmbetei? pe lună neagră copitele lui daurite sparg nevolnica taină pe celălalt mal sub luceafăr de ziuă cărări de aer subțire aștern fiori și ispite către așteptarea visătoarelor
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14952_a_16277]