36 matches
-
și ea, dar nu mai poate. Păstrează visul Păstrează visul viu, cere-i virtute Și cântec cere- i, tu versuri scrii, Așa să te păstreze și în senectute- Să scrii, si sa visezi, pentru copii. În roată viselor, strunește verva, Învârtejit, să te resimți copil și tu, Visează-te o apă, cu gust de herbă, Un antic visător, ce visului plăcu. Și nu, și da, dar amintindu-ți noaptea, În care te văzuseși copil cu plete lungi, Te- ai întâlnit atunce
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/lilia_manole_1463173418.html [Corola-blog/BlogPost/381364_a_382693]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > IARNA ȘI-A SCHIMBAT CULOAREA Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1498 din 06 februarie 2015 Toate Articolele Autorului iarna și-a schimbat culoarea ascultă iar cum neaua cade tot viscolind învârtejit, a obosit cerul de nori și iarna și-a schimbat culoarea; doar sentimentele nu mor, nuanțele de disperare trec de la dragoste la dor și cad în moartea din ninsoare; amurgul iernii cade-n simțuri degeaba facem la litanii, zăpada apă
IARNA ŞI-A SCHIMBAT CULOAREA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1423223979.html [Corola-blog/BlogPost/374717_a_376046]
-
păcatele și eu - Greutate de neridicat, de neînvins, Ca un adaos suplimentar La gravitația pământului. Berzele s-au topit în depărtări. Iar casa a rămas. De la o mișcare, aparent fără sens, Dens Au apărut crăpături în perete. S-au ridicat învârtejit, împletite. Din modelul lor apăru dintr-o dată Conturul Maicii Domnului. Și-acum, în zorii zilei, Mâna mea Își ia zborul pentru o rugăciune. Dar în apropierea inimii Îngreunându-se, moare. De vreme ce icoana n-are chip. Nici ochi. Și, totuși, Atât
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 by http://confluente.ro/paul_polidor_1473309489.html [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
o las, chiar orice-ar fi... Păstrează visul Păstrează visul viu, cere-i virtute Și cântec cere- i, tu versuri scrii, Așa să te păstreze și în senectute- Să scrii, si sa visezi, pentru copii. În roată viselor, strunește verva, Învârtejit, să te resimți copil și tu, Visează-te o apă, cu gust de herbă, Un antic visător, ce visului plăcu. Prin echivocuri, dar amintindu-ți noaptea, În care te văzuseși copil cu plete lungi, Te- ai întâlnit atunce cu maturitatea
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 by http://confluente.ro/lilia_manole_1464772103.html [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
În orice zâmbet, crede că învie. Eu sunt îndrăgostită...de-al meu suflet Și hotărând să merg să-l cizelez, Îi picur doar cuvinte, ce se-ncumet- Să-l facă cântec, într-un ton diez. Și-așa fiind de el amar învârtejită, Nu cred că mă va părăsi, instant, Dau prețul vieții mele -n neispită Și sufletul îl dăruiesc necondiționat; Atât e tot ce ne rămâne, de iubim, Un suflet, retezat de lumea rea, E datoria noastră să îl primenim Cu dragostea
A FI ÎNDRĂGOSTIT DE AL TĂU SUFLET de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 by http://confluente.ro/lilia_manole_1434693223.html [Corola-blog/BlogPost/352937_a_354266]
-
primăvară-n toate! Zvon de iarnă S-a-ntristat deodată toamna și-a venit vântul prin crengi Spulberând la întâmplare toate frunzele slăbite. S-a ascuns deodată, prințul după nori și a lăsat-o, Vântului, s-o amețească în tristeți învârtejite. S-a zvonit că mâine-n zori, sora-și cheamă-n ajutor, Ca să-și cearnă fulguirea în covor după covor. Simt că peste-acestea toate, vară, toamnă, primăvară, Soarele, din raza-i sfântă, doar dreptate va împarte Dându-i iernii cât
POEME DESUETE GRAVATE IN SUFLET de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Poeme_desuete_gravate_in_suflet.html [Corola-blog/BlogPost/348074_a_349403]
-
nu era nici om, nici fiară, era un fel de lăbârcă cu niște ochi enormi, pe niște picioroange lunguiețe, cu mii de mâini care geticulau dezordonat. Veronica o luă la fugă și-n cale i se puse o apă mare, învârtejită, cu bulboane enorme, pe care aluneca la vale o moară în flăcări... Era un spectacol fantastic cum ardea acea moară pe oglinda apei, în reflexe rubinii... Așa în vis își aminti cum Eminescu îi citise cu câteva zile în urmă
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1398768900.html [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
Acasa > Orizont > Selectii > MĂTURA Autor: Jianu Liviu Publicat în: Ediția nr. 321 din 17 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului MĂTURA Curtea interioară a Bisericii este curată. Foarte curată. Rezemată de zid, o mătură. Tocită. Câteva fuioare de pai învârtejite. Moș Nicolae s-a oprit și și-a adus aminte: În casa parohială locuia o femeie de 40 de ani, mică de statură. Era angajată ca femeie de serviciu. Avea 140 de pâini salariu pe lună. De milă, a luat
MĂTURA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Matura.html [Corola-blog/BlogPost/342537_a_343866]
-
și coțăindu-se! Potol! Potol! Încă mai ninge cînd Wakefield și Maggie se Îndreaptă spre mașina ei, plini de cartofi cu brînză și dulci simțăminte. Întunericul este străpuns numai de firmele luminoase ale supermarketurilor și fast-food-urilor non-stop, care strălucesc printre fulgii Învîrtejiți. O autostradă interstatală trece pe lîngă hotel, În drum spre alte orașe din Midwest, orașe care s-au Înălțat din lanurile de porumb și au devenit căminul unor corporații care căutau să fugă de oraș. Maggie Îl convinge să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Îl face să se simtă stînjenit și neliniștea lui crește cînd ea pune un CD cu muzică de chitară, o muzică tipic seducătoare și aprinde o lumînare parfumată. Apartamentul este Întunecat și confortabil; În spatele ferestrelor Întunecate, luminile străzii și zăpada Învîrtejită. Dacă ea o va cere, va spune da din politețe, nu din dorință. Poate să scoată ceva din contul lui de imagini libidinale care Îl excită de fiecare dată: o fată (o luase cu autostopul) făcînd baie În cada unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
MUNCA Moto: "Sfânta muncă e aceea, Ce răsplată-n ea-și găsește..." Al. Vlahuță În îndelungata și zbuciumata dăinuire a poporului român, munca trudnică a fost aceea care i-a asigurat supraviețuirea și statornicia pe aceste meleaguri bântuite de furtunile învârtejite ale istoriei. Truditorii pământului, care își lucrau țarina cu dragoste și sudoare, au învățat din experiența milenară că numai prin muncă se poate asigura rodnicia pământului, că viața nu dă muritorilor nimic fără muncă (Horațiu) și că omul e făcut
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
echipa de fotbal Metalurgs pe care noi am învins-o pe stadionul Daugava. Așezat la Marea Baltică e un oraș foarte întins cu canale interioare, cu plajă lungă dar îngustă (doar 3-5 metri de nisip fin, fin, neudat de valurile destul de învârtejite) cu dune înierbate, protectoare. Am rămas mirat câte parapante sunt (din acelea care tractează schiorul pe apă) și câtă lume se aventurează în valuri pe o răcoare accentuată. Am traversat orașul în lat cu tranvaiul (sigura linie) și în lung
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
lui V. Alecsandri, merg la război cântând și se bat cu o frenezie învecinată cu euforia, încingând o „horă a libertății”. Hiperbola, solicitată din plin, nu aduce un spor de relief unei monotone desfășurări narative, în care, totuși, sugestia ritmului învârtejit al bătăliei se face simțită. Încurajat de „buna primire” care s-ar fi făcut acestei scrieri fade, R. dă în 1879 o „poemă eroică” în patru cânturi, Predilă (Un prizonier la turci). Dezvăluind gustul pentru senzațional al autorului, cât și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289400_a_290729]
-
de frunze desprinse de pe crengi cădea leneșă spre sol. Acum, în primele zile ale lui Brumar, frunzele răzlețite care s-au încăpățânat să mai rămână pe ramuri se amestecă în căderea lor cu primii fulgi de zăpadă, împrăștiați de vântul învârtejit, oferindu-mi-se un autentic aspect autumnal-hibernal. Nehotărâți încă să treacă la îmbrăcăminte groasă, ieșenii ieșiți în număr mic pe stradă merg grăbiți și zgribuliți spre treburile care i-au scos din casă. Stolurile de ciori, aceste prevestitoare de vreme
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
văd ce mai avea de gând marea aceea oribilă. Eram calmă și lunecoasă, scurgându-se ca untdelemnul printre stânci. Am înaintat până la cazanul lui Minn, și am stat pe pod. Era vremea refluxului și cazanul se golea într-un torent învârtejit, aprig, de ape repezi, vuitoare, al căror țâșnet alb era înghițit de marea mai calmă de dedesubt. Am privit în jos. Cât era de adânc, cât de abrupți și netezi erau pereții! De bună seamă, nici o forță pământeană nu m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cartea de vizită) sînt scrise cu stiloul (cerneală albastră sau cerneală mov) pe fața cîte unei coli. Aspectul lor nu-i estetic și nici lesne lizibil. Paginile seamănă cu porțiuni dintr-un lan de păioase după o furtună: un scris învîrtejit - ici drept, colo răsucit spre stînga, colo aplecat spre dreapta, într un paragraf sau pe un singur rînd. Acest lucru miră la un fost absolvent de școală Normală. El denotă un mod impulsiv și, în același timp, ferm de a
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de atunci... Munca Moto: ,,Sfânta muncă e aceea, Ce răsplată-n ea-și găsește”... În îndelungata și zbuciumata dăinuire a poporului român, munca trudnică a fost aceea care i-a asigurat supraviețuirea și statornicia pe aceste meleaguri bântuite de furtunile învârtejite ale istoriei. Truditorii pământului, care își lucrau țarina cu dragoste și sudoare, au învățat din experiența milenară că numai prin muncă se poate asigura rodnicia pământului, că viața nu dă muritorilor nimic fără muncă (Horațiu) și că omul e făcut
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
lăsându-ne troieniți de acei fulgi mari, deși, pufoși, de început de zăpezi. Mergeam bucurându-ne, fără o bucurie anume. Clipe din răgazul iubirii, când descoperi, iar și iar, din simplă fulguire, din beția unui aer troienit, din nepăsarea fulgilor învârtejiți, că Lumea se naște în fiecare clipă, uimită și pură, lăsându-se în aceeași clipă pângărită, ca într-un suprem dar pe care ni-l aduce din depărtările Cerului din care a fost trimisă. în astfel de clipe, toate ale
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
astfel de preocupare nu este nouă. Face parte din inexprimabilul nostru suflet, cu irizările lui între moft și dramă, între tragic și miticism, între patetism și nepăsare. Cadrul istoric, altul, oferă doar perspective noi, în care nebulosul proiecțiunilor se amestecă, învârtejit, cu realitatea clipei dure. Un tărâm sufletesc și uman nespus de generos cu creatorul atent la cele din preajma sa, îmbietor și, în același timp, dezarmant se dezvăluie. Realitatea pare a depăși orice imaginație. Personaje greu de închipuit, altfel decât în
Două tablete by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8175_a_9500]
-
trepte și deschizător de suculente discuții. Enunțul e oprit când și când în loc pentru divagări etimologice spumoase, cu sensuri uitate ori cu nuanțe ignorate de vorbitorii grăbiți. Cele două trepte se slujesc generos una pe cealaltă, așa încât desfășurarea e vastă, învârtejită, labirintică, fără a-și pierde claritatea și forța de sugestie. În fine, cu un mic artificiu retoric, tema înaltă e coborâtă scurt în cea mai măruntă actualitate, în prezentul politic și social. Un text precum Ana și ipostazele ei, de
Între geometric și ludic by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3488_a_4813]
-
de frunze desprinse de pe crengi cădea leneșă spre sol. Acum, în primele zile ale lui Brumar, frunzele răzlețite care s-au încăpățânat să mai rămână pe ramuri se amestecă în căderea lor cu primii fulgi de zăpadă, împrăștiați de vântul învârtejit, oferindu-mi-se un autentic aspect autumnal hibernal. Nehotărâți încă să treacă la îmbrăcăminte groasă, ieșenii ieșiți în număr mic pe stradă merg grăbiți și zgribuliți spre treburile care i-au scos din casă. Stolurile de ciori, aceste prevestitoare de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
afla nici o carte, dar era atât de multă cenușă, încît odaia de la opt părea un altar unde s-ar fi adus ca jertfă cărți, numai cărți, întîi-năs-cute și fără cusur, pentru un Cititor atotputernic și necunoscut spre care se înălța, învîrtejit și de un miros plăcut, fumul. Adusesem și eu, acum, jertfa mea în fața marelui preot, care-ntin-sese-n oglinda altarului mâini negre și răsfoia pagini negre, căutând poate semne doar de el știute sau ghicind în urmele lăsate de pix, încă vizibile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
timp? Mereu împingînd capul negru, cu mandibule flămânde, în indistinctul care e viitorul, mereu înfulecîndu-l rapid și transformîndu-l în canalele-ntortocheate ale trecutului. Sorbind materia printr-un capăt, azvîrlind-o în urmă prin celălalt, doar ca să-și mențină făptura de fum învîrtejit... Acum însă simțise chemarea, fusese în fine aleasă pentru mântuire și har. Auzise din cer un vuiet puternic și ceva ca o limbă de foc coborâse și se așezase pe ea. Și-atunci simțise puterea pătrunzînd-o și-ncepu să asude
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
minte, așa cum un acarian tîrîndu-și perii peste un fir de praf, pe podea, nu vede hangarul în care se află, de milioane, de miliarde de ori mai înalt decât trupul lui. Dar dacă marea planetă de cristal și de foc învîrtejit ar fi fost un balon de săpun, copilul știa că pîn-atunci rătăcise doar prin canale săpate-n pelicula lui de câțiva îngstromi grosime. Iar restul era sala, sala centrală, pereții rugind scânteietori într-o parte și-ntr-alta, până la marginea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
calcule fără sfârșit trebuia să facă pentru a stabili în ce parte flutura fiecare fir blond din părul băiatului când bătea vântul, ciufulindu-l. Cum putea ști (dar El știa, pentru că El era și vântul, și norii, și apele mereu învîrtejite) în ce parte o ia fiecare strop dintr-un râu când bulboanele se umflă primăvara. Norii întunecați, de zăpadă, foindu-se pe cerul de zece ori mai înalt decât pământul, păreau a nu asculta de nici o lege. Se-nnodau și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]