32 matches
-
înaltă treaptă din treptele blândeții, care este iubirea față de-aceia care se află în necazuri pe drumurile vieții. Fă să răsară-n mine lăstari de bunătate, să pot ierta cu zâmbet senin orice injurii, să mângâi cu blândețe inimi învârtoșate și să mi-i fac prieteni pe cei cuprinși de furii. Mustrarea mea să fie întotdeauna blândă, vorba să-mi fie caldă, lipsită de asprime, să nu arunc în nimeni cândva cu vreo osândă, iubirea să mi-o dărui mereu
AJUTĂ-MĂ,IISUSE... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381789_a_383118]
-
pe loc. / Timpul văzut este invers proporțional / cu distanța vederii...” (Ținta) Iar, întru-cuvântare, „să nu cerem mai mult cerului / decât neputința stelelor...”, pentru că „frumosul este surâsul purității”, iar rodul ei, creația (poezia) - devine „stare de spirit”. Și-n acest vârtej învârtoșat, „doarme între nori ochiul tău deschis” ( Noaptea unei frunze), iubite Poet! Dacă la o răsărire, vocea străpunge prin timp, străluminat, predacic („te-aș alunga și te-aș disprețui / de n-ai fi eu, de n-ai fi însumi. Te-aș
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
de mătăsoase atingeri, de sonuri halucinate, cu trup de pești săgetând labirintic și-n gurile mute ecoul adânc ascunzând? ce gușă de pasăre vă leagănă expert, înainte de-a vă vărsa ca pe un foc ce topește zăpezi și geruri învârtoșate? peste toate, soare sunând înfundat, în căderi neverosimile de cascadă, neclintire de albastru, cum luciul de apă virgină, și liniștea, explodând, ca un munte biciuit în afund. în legea lor în ultima vreme curg cu prea multă ușurință, mă descopăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ajungi s-o trăiești față de acest hoit. Oricît de mult te-ai iubi, vine o zi cînd privitul în oglindă îți dă fiori de greață. „N-avem decît să ne ferim de oglindă. Dar inevitabil ne zărim mîinile cu venele învîrtoșate, burta flască și zbîrcită, și degetele de la picioare cu unghiile îngroșate și crăpate, în ciuda măiestriei pedichiuristei. Chiar orbi să fim și n-am putea fugi de corpul nostru - nu ne putem ieși din piele, oricît de tare ne-am dori
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
adesea din calmul meu românesc, se făcuse țăndări, iar pe lângă fizionomia de acum, aceea cu care mă Întâmpinase la aeroport putea fi calificată drept seninătate olimpiană. Era răvășit, până și luminoșii lui ochi verzi Își modificaseră culoarea Într-un cenușiu Învârtoșat și sumbru. - Adam, aici se pregătește ceva! Consiliul se Întrunește peste o jumătate de oră și... - Nu se poate, era stabilit pentru mâine după-amiază! - Era... Se pare că Zoran forțează nota și are câștig de cauză. Nu știu cum l-a convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
proporțional cu patimile noastre sau cu treapta de- săvârșirii noastre duhovnicești. În general, există o simetrie între acestea. Cel mai greu încercați sunt cei mai împătimiți, mai robiți patimilor trupești și sufletești și cei mai înaintați în lucrarea virtuților. Cei învârtoșați trec prin „probe înfricoșătoare”, până se întorc la pocăință. Cei înaintați sunt și mai greu încercați, pentru a se arăta tăria lor în virtute. Întristările pe care Dumnezeu le îngăduie asupra noastră au mai multe nuanțe sau etape. Părinții duhovnicești
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
proaspătă, cu atât mai ușor se vindecă și cu cât se învechește, cu atât mai. greu se tămăduiește, cum spune Sfântul Ioan Scărarul: „Rana ta este ușor de tămăduit cât este încă proaspătă și caldă. Dar cele învechite, neîngrijite și învârtoșate, sunt greu de vindecat ... ” (Cuvântul 5,123, Despre Pocăință). Dacă nu găsești timp acum pentru spovedanie, arată-I lui Dumnezeu că te căiești fără a mai aștepta vremea spovedaniei și străduiește-te să te împaci cu El dovedind străpungere și
DESPRE IUBIRE SI IERTARE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366818_a_368147]
-
proporțional cu patimile noastre sau cu treapta de- săvârșirii noastre duhovnicești. În general, există o simetrie între acestea. Cel mai greu încercați sunt cei mai împătimiți, mai robiți patimilor trupești și sufletești și cei mai înaintați în lucrarea virtuților. Cei învârtoșați trec prin „probe înfricoșătoare”, până se întorc la pocăință. Cei înaintați sunt și mai greu încercați, pentru a se arăta tăria lor în virtute. Întristările pe care Dumnezeu le îngăduie asupra noastră au mai multe nuanțe sau etape. Părinții duhovnicești
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
elibereze de aceasta, urmând același traseu și fusta. Rămasă în chilot și sutien, Săndica își freca pulpele de pantalonii lui și cu mâna stângă a început să maseze umflătura din dreptul șlițului lui Mircea. Simțea cum umflătura crește, devenind din ce în ce mai învârtoșată. Începu să tragă de cureaua pantalonilor, în timp de dințișorii săi mărunți savurau dulceața buzelor cărnoase ale tânărului și vigurosului său partener de joacă. Slăbită cureaua și nasturii desfăcuți, pantalonii s-au alăturat bluzei și fustei la picioarele patului. Corpul
VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349806_a_351135]
-
ei și când se cambra de plăcere, încercam să-i prind mameloanele între buze. Se lăsă pe spate cu ochii larg deschiși și-mi fremătă bărbăția. Ceva se cutremură în ea, apoi mă strânse cu putere să-mi rupă rezistența învârtoșată. Simțeam zvâcnirile corpului ei ca o pasăre care se zbate când i se retează gâtul. M-am descărcat și eu, apoi m-am uitat prostit la ceea ce ni se întâmpla... Gemea și tresărea, transfigurată de plăcere, încât îmi era teamă
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
confuz, cu ezitări și contraziceri. Am așteptat liniștit povestea ei. A urmat o lungă clipă de tăcere. Apoi din nou întrebarea mea: „Poți descrie deflorarea? Este o clipă care nu se uită.”. Concomitent i-am dirijat mâna pe mădularul meu învârtoșat. La pipăit tot, măsurându-l cu palma. Aproape am ejaculat sub această mângâiere. A tresărit oarecum speriată: „Atât de mare? Cu el se face reproducerea?” A urma dialogul, cu paze, ezitări, dar fără contraziceri: - Ai rămas la propriu pisicuța din
PISICUŢA MEA DULCE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352706_a_354035]
-
elibereze de aceasta, urmând același traseu și fusta. Rămasă în chilot și sutien, Săndica își freca pulpele de pantalonii lui și cu mâna stângă a început să maseze umflătura din dreptul șlițului lui Mircea. Simțea cum umflătura crește, devenind din ce în ce mai învârtoșată. Începu să tragă de cureaua pantalonilor, în timp de dințișorii săi mărunți savurau dulceața buzelor cărnoase ale tânărului și vigurosului său partener de joacă. Slăbită cureaua și nasturii desfăcuți, pantalonii s-au alăturat bluzei și fustei la picioarele patului. Corpul
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IV VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353830_a_355159]
-
Buftea. Acest lucru însă, nu le-a împiedicat cu nimic nevoia de exprimare, de a transmite mesaje cu miez adânc, de a vibra fericit sau tragic alături de natura purificatoare de suflete sau de a protesta și contrabalansa teribilismul unei lumi învârtoșate și confuze. George Gâtlan se alătură astfel poeților moderni, care “își propun să atace realitatea frontal, încercând s-o transforme într-o imagine plauzibilă, deși își asumă o condiție deosebit de inconfortabilă și de riscantă.”(Gheorghe Crăciun - Aisbergul poeziei moderne). Așadar
UN CENACLU AL PRIETENIEI ŞI AL VORBELOR FRUMOASE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358052_a_359381]
-
togă de April s-a pus în luntrea rugii, veghiind în luminișuri de pădure. Cerdacul surâsului a îmbrățișat-o ca pe-o chemare și nestatornicul soare i s-a întipărit în vocalele curcubeului dorinței. Tresare și se înfioară în faldurile învârtoșatului destin, care a pus soroace răscrucilor. Iureșul eternei goane a dorului s-a desprins semeț în azurul cântării. Înspre tărâmul celălalt,/ E loc închis cu gard înalt;/ dar am văzut, printre uluci, Atâtea cruci, atâtea cruci.../ Părea tot locul țintirim
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
covorul moale, gemând și respirând sacadat. Profitând de situație, el a ajuns cu mâna acolo și a strâns-o cu putere. Durerea a făcut-o să-și ridice ambii genunchi și el, victorios, încerca să o penetreze. Simțindu-i goliciunea învârtoșată, Adriana a țipat și, plină de scârbă și teamă, și-a repezit ambele brațe puternic în pieptul lui, reușind să-l răstoarne pe o parte. În încercarea de a se ridica să fugă l-a lovit cu un genunchi exact
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340685_a_342014]
-
elibereze de aceasta, urmând același traseu și fusta. Rămasă în chilot și sutien, Săndica își freca pulpele de pantalonii lui și cu mâna stângă a început să maseze umflătura din dreptul șlițului lui Mircea. Simțea cum umflătura crește, devenind din ce în ce mai învârtoșată. Începu să tragă de cureaua pantalonilor, în timp de dințișorii săi mărunți savurau dulceața buzelor cărnoase ale tânărului și vigurosului său partener de joacă. Slăbită cureaua și nasturii desfăcuți, pantalonii s-au alăturat bluzei și fustei la picioarele patului. Corpul
CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343284_a_344613]
-
ei și când se cambra de plăcere, încercam să-i prind mameloanele între buze. Se lăsă pe spate cu ochii larg deschiși și-mi fremătă bărbăția. Ceva se cutremură în ea, apoi mă strânse cu putere să-mi rupă rezistența învârtoșată. Simțeam zvâcnirile corpului ei ca o pasăre care se zbate când i se retează gâtul. M-am descărcat și eu, apoi m-am uitat prostit la ceea ce ni se întâmpla... Gemea și tresărea, transfigurată de plăcere, încât îmi era teamă
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]
-
trupul Cu lacrime amare mi- aș răcori năduful. Sunt Magdalena tristă, osândită ca și Tine, Dar piatra n- a lovit, de ce, știi bine: Că i- ai oprit din furie pe ticăloși Doar cu o vorbă tăioasă și-au fugit, câinoși. Învârtoșați, obtuzi si chiar hapsâni Văzând doar paiele din ochi străini. Am căzut iar, crucea a fost udată S- atârne și mai greu pe umere -nnodată. Suim cu greu, spre Golgota pornesc. Voi fi cu Tine...Tresar. Si mă trezesc. Sunt
CAND PIATRA N-A LOVIT... de DANIA BADEA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380870_a_382199]
-
catifelată, a cotropit-o o dorință imposibil de strunit. El i-a simțit umezeala subită. „E pregătită perfect; calm!” și a încercat să o penetreze. Simțind că nu reușește din prima încercare, Anca a dus mâna și a prins penisul învârtoșat, introducându-l parțial, cu grijă, după ce l-a palmat curioasă cât să-l simtă bine. "Nu-i mai mare ca a lui, dar e grozav de tare!" Nu știa cum să se miște în poziția asta, dar instinctul și plăcerea
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
mis¬terios, năpădite fiind pînă la acoperiș de iederă verde, cățărătoare. Umbrite de oțetari sau salcîmi bătrîni, cu trunchiuri groase, strîmbate de vreme și cu coroane stufoase, încremenire, străzile tăcute sunt adesea denivelate de rădăcinile vieții lor vegetale, înverșuna¬te, învîrtoșate, urmîndu-și cu încăpățînare calea spre pînzele de apă freatică. Peste tot, garduri de lemn pe care se întind invadatoare, frunzele zorelelor liliachii și florile albe, feciorelnice de rochița rîndunicii": prin astfel de segmente, proza Magdalenei Brătes¬cu documentează epoca, realizînd
POPULAŢIA FLĂMÂNDĂ, ZIARISTUL ŞI ACTRIŢA de ION HOLBAN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375147_a_376476]
-
românilor inspira asemenea îngrijiri însemnate. Se întindea pe teritoriul romeic, începînd din suburbiile orașului împărătesc până la Vizya, apoi mai departe în numeroase așezări, se-ndeletnicea mai cu samă cu cultura vitelor prin locuri muntoase și greu de străbătut, era destul de învîrtoșat, deprins cu mânuirea armelor prin vânat și apărarea de sine, apoi în urma mai multor războaie naționale poporul românesc devenise bătăios și destoinic în lupte. Pe cuvântul acestor calități și al instinctului de neatârnare al românilor, temerea era întrucîtva justificată că
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se lăudase la divan cu povestea singuratică, rătăcită printre hârțoagele bisericii. Scria preotul rămas fără nume că Diavolul Își făcuse loc și Își găsise sălaș În pielea afumată de tămâie a țârcovnicului de atunci. Începuse a sta cu dinaintea numai Învârtoșată, În scurtă vreme nevasta nu-l mai putuse potoli și Încăpea. Nerușinatul Îmbia cu voce mieroasă femeile satului după ce a lui Își luase odraslele și fugise să caute adăpost În casa părintească. Nesătulul preacurvea cu cine nimerea și, cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la moară. Replicile lui distrate, într-o doară, aveau menirea de a ocoli bârfele pe care le frecau la sânge musafirele soră-sii și din care se întâmplase, la un moment dat, să afle despre păcatele ei grele ca pământul, învârtoșate și întinse de prietene pe la ușile altor prietene și vecine, ca să știe toată lumea ce a făcut, păi, chiar că și-a vândut sufletul, dacă a fost ea în stare să-și vândă copilul, auzi, păi, ce mamă și ce femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
putea vedea cu ochii minții cum era înșfăcat, mai întâi până la glezne, apoi până la pulpe, până la genunchi... Curios, nu era înspăimântat de gura hulpavă a pământului, ba chiar simțea plăceri nebănuite, aproape erotice, atunci când era mângâiat pe abdomen de noroiul învârtoșat. O să devin rădăcină, își spunea, dar nu o rădăcină de copac, ar fi mult prea banal, ci rădăcină... de om. S-a mai pomenit așa ceva? Tot el își dădea răspunsul. Nu, nu s-a mai pomenit, dar de ce trebuie să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
putea vedea cu ochii minții cum era înșfăcat, mai întâi până la glezne, apoi până la pulpe, până la genunchi... Curios, nu era înspăimântat de gura hulpavă a pământului, ba chiar simțea plăceri nebănuite, aproape erotice, atunci când era mângâiat pe abdomen de noroiul învârtoșat. O să devin rădăcină, își spunea, dar nu o rădăcină de copac, ar fi mult prea banal, ci rădăcină... de om. S-a mai pomenit așa ceva? Tot el își dădea răspunsul. Nu, nu s-a mai pomenit, dar de ce trebuie să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]