25 matches
-
Își cuprinse brațele cu mâinile, se cocârjă în scaun, se legănă de câteva ori făcând să oscileze papucul, abia ținut pe vârful piciorului. Gestul ei exprima o mare suferință și fața la fel, cutată toată, părul rar lipit de creștet, învălătucit la spate într-un coc minuscul. Pe urmă își ridică bărbia, cercetă cu ochii deschiși tavanul, urmărind cine știe ce semn. Am fost deunăzi la ea, stă într-un cătun, de la gară către casa ei traversezi o miriște. Eram așa de nefericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și așteaptă și tot așteaptă și până la urmă moare așteptând. Nu cred că-l mai văd... uite cum fâlfâie veșmântul în jurul lui... parcă deodată n-a mai rămas decât veșmântul... dacă n-ar fi părul lung și alb care se-nvălătucește în bătaia vântului, ai crede că-i doar o nălucă... Îmi era drag bătrânul. Nu prea vorbea, nu vorbea cu nimeni... O dată s-a uitat lung la mine, a oftat... și, nu știu cum, era atâta dulceață în ochii lui albaștri... Ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
surprinzătorul Pepino Popescu, se absorb înveselitor direct în inimile avide de spectacolul muzical. Toate aceste evenimente, organizate în anul 2014, de către impresarul Pepino Popescu sunt miniaturale porți deschise spre luminișul fericirii depline și visului liber. Pe 17 noiembrie, în toamna învălătucită de nori, așternută de brume și zgribulită de vânt, formația Europe va concerta la Sala Palatului din București. După legendara Smokie, publicul român, în neabătutul ideal de a-și mângâia viața cu splendoarea vieții, are ocazia meritată de a pluti
FORMAŢIA ROCK EUROPE CONCERTEAZĂ ÎN NOIEMBRIE, LA SALA PALATULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384129_a_385458]
-
mă uitam noaptea la ‘valurile luminoase’, care erau cu atat mai vădit luminiscente cu cât era și luna. Aflsasem ulterior că este o bacterie care “se aprinde” sau produce lumină că un licurici, dar în ape fiind, atunci când apa se învălătucește, și -Doamne cum mai era la pupă navei, acolo unde desigur existau “zvagniri” imense de apă, chiar valuri uriașe de la ditamai elicea de vreo 20m în lungimea ei! Atunci nu aveam cum sări să fac vreo baie(pentru asta există
PARADISUL INFERNAL ... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349145_a_350474]
-
discul solar mi se anină de gene greu și cald ca un vis închizându-mi ochii molatec și-mi pare că nu-i decât o bătaie de pleoapă între ziua de astăzi și ziua de ieri cufundată în albul cețurilor învălătucite pe câmpie sau poate sunt doar aburii proaspăt jupuitelor conștiințe etalate zi de zi în editoriale sub pecetea intraductibilelor zâmbete eternă-i această învârtire a pământului și a lumii. TRANSHUMANȚE Voi ieși în ploaie cu mîinile goale, să-mi umplu
CUVINTE ÎN BUIESTRUL RIMEI SAU ÎN TRAP LIBER? II de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365219_a_366548]
-
scurt timp, pentru că norul se topește în cele din urmă și tot soarele împărățește apoi. Vor mai trece o zi, două, trei, un an, doi, trei, dar e timpul ca soarele scenei să dea drumul din brațele lui norilor care-nvălătucesc de douăzeci și cinci de ani platourile de televiziune și să reapară spectacolele de altădată! O așteptăm și rechemăm pe Daniela Vlădescu în brațele noastre pline de singurătate, în inimile noastre pline de frig, în privirile noastre pline de urât! Aurel V.
DANIELA VLĂDESCU. MELODII MINUNATE CA UN TORENT DE MÂNGÂIERI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341621_a_342950]
-
V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1398 din 29 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Obstinatul octombrie care nu pleacă din anotimp până nu desveșmântează pădurea și-i alungă orchestra de flaute, până nu învelește câmpia cu pospaiul brumelor, până nu-nvălătucește crestele geruite ale munților, cu umbrele norilor, până nu trage oblonul sub cer, iar apele de jos îi oglindesc azurul tulburat și soarele liliachiu, plătește generos călătoria lui an de an prin timp, cu ofrande în buchete albe, cărămizii, viorii
ROMANŢA, VIS DE VIAŢĂ ESTETIZATĂ, ÎN TOAMNA CRIZANTEMEI TÂRGOVIŞTENE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341071_a_342400]
-
tine! Vezi?! De la stoici am deprins! De la ei știu că-n viață trebuie să fii demn, să fii convins că libertatea interioară te apără de abuzul tiranic al celor răi, nedrepți! Tirada mea o supuse pe Lixandra, obosind-o, o învălătuci într-o timiditate, care, pare-se, o făcu să uite, în fond, de ce venise. Poate de asta se cocoloși în fotoliu, dându-mi răgazul după care flămânzeam ca să finalizez proza. În seara aia timpul se perindase, culmea, plăcut, de când Lixandra
SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371340_a_372669]
-
discul solar mi se anină de gene greu și cald ca un vis închizându-mi ochii molatec și-mi pare că nu-i decât o bătaie de pleoapă între ziua de astăzi și ziua de ieri cufundată în albul cețurilor învălătucite pe câmpie sau poate sunt doar aburii proaspăt jupuitelor conștiințe etalate zi de zi în editoriale sub pecetea intraductibilelor zâmbete eternă-i această învârtire a pământului și a lumii. Referință Bibliografică: TOTUȘI SE ÎNVÂRTEȘTE / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
TOTUŞI SE ÎNVÂRTEŞTE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373957_a_375286]
-
doborând-o la pământ. Surprinsă, bătrâna se speriase rău, dar își găsise bățul prin țărână și se ridicase dreaptă-dreaptă, cum nimeni n-o văzuse niciodată, bolborosind ceva cu ochii albi spre cer. Privind-o, băiatul simțise cum o moleșeală îl învălătucește și o stare de leșin îi slăbește cap și corp. Se dusese mintenaș acasă, strecurându-se în odaia lui, sfâșiat de neputință. Adormise buștean... Seara, ai săi, după ce-l strigaseră pe-afară, îl căutară până la urmă și-n camera lui
BLESTEMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371953_a_373282]
-
se înfățișează ca un stîlp gros și pieziș, de ceață alburie, care se înalță și cade necontenit sub vînt. Văzută de pe puntea lui Pequod, cînd vasul se ridica pe o colină de apă, mulțimea asta de jeturi aburoase, ce se învălătuceau în văzduhul albastru, îți evoca miile de hornuri vesele dintr-o metropolă, întrezărite de vreun călăreț ajuns pe un deal într-o dimineață, dulce de toamnă. Aidoma unei armate în marș ce se apropie de un defileu neprietenos din munți
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
desprins de pe o cornișă și a căzut în mijlocul forfotei soldaților care trăgeau. Știam din experiență că frânghiile, țevile de coborâre, scările care dau pe acoperiș precum și alte instalații de salvare nu existau decât în filmele de aventuri. Fumul acid se învălătucea în jurul rampei, umplea treptat sala restaurantului. Timpul vibra în ritmul reluării atacurilor, al vacarmului exploziilor și al scurtelor momente de acalmie, a căror liniște te asurzea. Privirea se oprea pe câte o masă, pe tacâmuri, pe buchețelul de flori artificiale
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și fiul său fură răniți. Cu efectivul redus la jumătate, fură nevoiți să se retragă. — Încercați să ajungeți la Templul Myokaku! Ne vom uni forțele cu Seniorul Nobutada! Deasupra acoperișului enorm al Templului Honno se vedea fum negru ca smoala, învălătucindu-se ca niște nori de furtună. Oare forțele atacante ale clanului Akechi, vasalii lui Nobunaga sau Nobunaga însuși dăduse foc templului? Domnea un asemenea haos, încât nimeni nu-și dădea seama. Fumul începu să iasă și din templul exterior, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
desen și pentru: sunt-mai-rău (decât un arhitect): scriitor..? Deși scriitor și el, n-ar fi Înțeles cum fac eu, cu mânurile mele, o casă - din cuvinte. Ei, cum ! După rețeta covrigului (care se confecționează Învârtind aluatul În jurul unei găuri date), Învălătucesc și eu cuvinte de-jur-Împrejurul calidorului. Calidor, fecior de Bohr... SATUL - Când maică-ta a alcătuit monografia Manei, a coborât... - sau a urcat - În timp până la... Ia să te văd: cât? Până la cine..? - Până la inevitabilul Ștefan, zic. Nu poți sta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dat cu harapnicul peste gard, de-a călare, a prins-o de picioare, a Început s-o tragă... - Cu ce? Harapnicul e bici, nu lasso. - Și una și alta. Văcarii călări, haidăii, dau În așa fel, Încât șfichiul să se Învălătucească, să se Înnoade În jurul picioarelor -și trag... - A vrut s-o tragă pe bunica peste gard? - Numai s-o doboare. Dar nu i-a mers, mama cunoștea harapnicul - și „tehnica”, hoțul cel bătrân o bătuse, În curte, În fața slugilor... - Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
vedea Începutul azuriu al răsăritului. N-avea cum să găsească așternuturile curate fără s-o trezească pe Valentina. Ei bine, asta-i, Kevin avea să doarmă fără. Măcar dac-ar fi fost prima dată. Se Întâmpla o dată la trei nopți. Învălătuci așternuturile umede, le puse pe jos și urcă băiatul pe saltea. Kevin se lăsă convins, doar cu condiția ca ea să se Întindă alături. Emma Își cufundă buzele În părul lui. Kevin mirosea a zbenguială și a biscuiți. „Hakuna matatta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
deșteptărei mele! Dar te sparg... căci tu ești singurul lucru ce mă leagă de viață și de trecut. El scoase un pumnal ascuțit și mic din sânul său și sfârtică cu o cruce curmezișă tot portretul, astfel încît pânza se-nvălătuci în câte patru părțile de cadrele de lemn aurit a portretului și sub el rămăsese gol păretele alb. Ochiul său era sec, surâsul amar, căci lupta fusese cruntă. - Tomo, zise el, eu mă duc, cu toate că, nu te oblig să mă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mult prin acel plîns cer botez. Se crede că acel copil care plînge pe timpul săvîrșirii tainei botezului va trăi lung. Cînd botezi copii, să le dai fașă lungă. Ducîndu-se un copil la botez, este obicei a înfrumuseța crijmele* care se învălătucesc împrejurul luminilor cu busuioc, văzdoage* și alte flori. Din aceste flori nu se poate să ieie cineva vreuna, căci se crede că, la din contra, i se ia copilului somnul. Aducîndu-se un copil la botez, poporul îi pune pîne și
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
gâtul sticlei, când o întorci cu fundul în sus". În aceste circumstanțe epuizante din toate perspectivele imaginabile, femeia are puterea să mai ia o decizie ce pare, inițial, în acord cu toate prevederile înțelepciunii practice: "Apucă pe Păunaș adormit, îl învălătuci în scutece și în șorț și, scobind sub căpiță, făcu o ascunzătoare. Vârî copilul și ticsi fânul la loc, apoi porni, nebună, fără să le vorbească, fără ca să mai știe". Întâlnirea cu moș Dănilă vine ca materializare a evaziunii în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în lacul Ghenizaret. Călcau Sfinții, pe valuri, cu mare sfială și cu inima cât un purice. CAPITOLUL I Între viață și moarte er năpraznic. 1876... noaptea înspre Bobotează... Dinspre miazănoapte sufla un vânt tăios care îngheța nările. Nori grei fugeau învălătucindu-se pe cer, în straturi tot mai groase, aducând zăpezi. Pădurea era înecată într-o întunecime înfricoșătoare. Totul părea ca mort. Doar la casa pădurarului, în ochiul de geam lat de-o palmă, pâlpâia o lumină palidă. Fumul din hogeag
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cea mai tristă și mai dulce dintre dureri: aceea de a trăi. Iată, Orfeule, ițele, iată urzeala, iată cum se perindă într-un du-te-vino bătătura cu suveica, iată cum joacă tălpițele; ci spune-mi, unde-i sulul pe care se învălătucește pânza existenței noastre, unde?“ Cum Orfeu nu văzuse niciodată un război de țesut, îi era foarte greu să-l înțeleagă pe stăpânul său. Privindu-l însă în ochi pe când vorbea, îi ghicea simțământul. VIII Augusto tremura și scaunul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lovesc căpșorul lui micuț. Femeile îl priveau mult, îl înconjurau. Plecă spunându-mi: Diseară ne vom revedea. Balul nu mi-a făcut prea mare plăcere. Aveam o rochie prea largă care mă incomoda, era dintr-o mătase care mi se învălătucea pe picioare și aluneca la orice mișcare. Prințul Carol m-a acaparat. Nu dansa, și conversația noastră îi îndepărta pe ceilalți de mine. Intrând în salon, prințul imperial îmi spuse bună seara și murmură: Sper că ești odihnită, la care
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
curățeniei: spălatul pe jos. Pentru îndeplinirea acestei munci, mama se folosea de două obiecte. Un băț la capătul căruia se bătea o bucată de scândură de vreo 30 de cm. lungime și vreo 12 cm. lățime. Peste această scândurică se învălătucea o cârpă ceva mai mare și mai grosuță. Alături, avea o căldare cu apă. Introducea cârpa în căldare, o lua și o storcea, o înfășura pe "teu", apoi plimba teul metodic, sistematic pe fiecare centimetru pătrat de mozaic. Lua apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
iar picioarele mi se îngreunau ca niște coloane de plumb». S-a împins puțin peste parapet, căutând să găsească cu privirea o veche biserică romanică din secolul IV, înghesuită între Ponte Pietra și Teatrul roman: «Iar acolo, unde Adigele se învălătucește șerpuit, iată biserica mea dragă Santo Stefano. Ce amintiri frumoase am în minte și în suflet despre primii mei 7 ani de preoție!». Rămâne o clipă tăcut, în tăcere, ca și cum ar fi răsfoit paginile tinereții sale prin jurnalul său imaginar
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
meticulos al vremii ne amintește meniul: pâine și brânză la prânz, mămăligă și brânză la cină, iar apă de voie. La sfârșitul zilei, toți se prăbușesc cu greutate peste pătucuri cu oasele amorțite. Un somn frământat îi face să se învălătucească spasmodic în pături, în așteptarea noii zile de muncă: se aud meșterii și constructorii «Casei» lor. Da, o casă: «Casa Copiilor buni». Don Calabria detesta numele de colegiu, pentru că îi aducea în minte impunerea, disciplina, anonimatul, detașarea dintre educatori și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]