449 matches
-
scenă schimbasem deja mesaje telepatice cu o bună parte din auditoriu.) De la galerie a izbucnit deodată un strigăt care m-a surprins: ,Trăiască Luis Carlos Prestes!"(revoluționar brazilian, n.n.). O voce de la balcon a replicat: ,Provocare! Provocare!" Și a început învălmășeala. La parter capetele se întorceau dintr-o parte într-alta, înapoi, în sus... Polițiștii verzi se agitau, zăpăciți. Urale, huiduieli se încrucișau în atmosfera înfierbântată. În mijlocul scenei goale eu așteptam, cu mâinile în buzunare, cu un calm care mă mira
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
loc pentru ludic și ironie, nu atît în rimele interne sau interludiile ritmate din poeziile discursive, destul de puțin inspirate, cît în secvențe de tipul: "a-nverzit peste tot. Risipiri, nădejdi,/ conștiința retrasă într-un colț umed,/ o nebunie și-o învălmășeală/ și-o grohăială de porci prin mărgăritare,/ și pe deasupra o mulțime de ferestre deschise/ în această primăvară buimacă, da." Jocurile de cuvinte (fie ele și termeni foarte specializați, în cîteva poezii), ironia, telescopările, livrescul, pretențiile la auctorialitate ale personajului, toate
Tușind și suferind by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15315_a_16640]
-
puțin fruste) sau pentru ea însăși? Începutul cărții pare să indice că cel căruia îi sunt adresate cuvintele Ligiei este Popeye, dar poate fi vorba și de o falsă adresare directă: „Iubitul meu te-am văzut la televizor. Era o învălmășeală de trupuri, mineri, soldați, oameni obișnuiți, bărbați și femei, se auzeau strigăte, țipete, urlete, comenzi, un vacarm care-mi încrețea pielea pe mine de spaimă, o clipă cred că am închis ochii să nu mai văd, Doamne, îmi ziceam, atît
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
un punct de negru binefăcător care se varsă repede într-un client livid. E asemeni picăturilor de profunzime neagră pe care uneori sufletul le distilatează și care dau un ghiont binefăcător: Pleacă! Îndemn să deschizi ochii. Case suedeze răzlețe O învălmășeală de brazi negri și de raze de lună fumegânde. Aici zace afundată coliba și nu e nici un semn de viață, până ce roua dimineții murmură și un bătrân deschide, - cu mâna tremurătoare - fereastra, eliberând o bufniță. Și în depărtare noua casă
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
corbii. Să fiu un bărbat gras într-o piscină de hotel. Trebuie să fie viață înainte de moarte. Și pădurici de mesteceni, frunze argintate, tremurând. Trunchiuri argintate și ele. Cobor treptele, trec pe la recepție, mă îndrept, cu mâinile în buzunare, spre învălmășeala valurilor. Un individ care-ți bagă pe gât mărunțișuri, o pereche de adolescenți pe o bancă, pescăruși micuți risipindu-se în fața mea. Unde și-or fi clocind ouăle, fiindcă nu văd stânci, bolovani, doar nisipul cenușiu, bărcuțe, un ponton de
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
avânt, fără să se mai răzgândească din minut în minut. Atunci mulțimea năvăli năucită să le prindă din mers [...]. Geanta cu umerar lung a Ralucăi zbură în aer și fata țipă și se aruncă nesăbuit să o prindă undeva departe. Învălmășeala o surprinse nesigură pe picioare și o trânti, apoi o copleși cu ropotul încălțărilor. Peste ea se formă în curând un morman de trupuri" (p. 139). Suferă degerături grave, care o vor mutila. Bogații și cosmopoliții Gaspar și Alicia Bodou
Țara unui romancier by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9290_a_10615]
-
să număr, unu, doi, trei... printre zumzete și zigzaguri și pulbere de polen și sclipiri de aripi, cu urechile pline de sunete sfărâmate, cu ochii pândind prin cețuri până mă dor - degeaba, nu pot ghici în atâtea ocoluri, în atâta învălmășeală de linii frânte, drumul tău drept către fagure, spre tainicul Hexagon. Când te văd zburând - încotro, unde, cu povara ta mică și dulce pe picioarele aurii, firavă, parcă temându-te, rătăcită, - iată, chiar acum te-ai izbit de fereastra mea
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/9516_a_10841]
-
îmbătau ca nebunele, hohoteau necuviincios, gălăgioase, haioase, adevărate pierde-vară puse pe șotii și bazaconii sexy prin păduri cu ciuperci otrăvitoare și vulpi mieroase și urși îndobitociți de știubeie. hm!. Regelui lor nu-i mai rămăsese pic de autoritate în toată învălmășeala aia de craci lungi, albi, plutitori, rotitori. Bea împreună cu dînsele, cot la cot, și se distra în draci la marea Petrecere a Toamnei. Însă nu-i treaba noastră să-l judecăm!. Probabil că totul fusese atît de repede încît nimeni
A fost deocamdată ca niciodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12231_a_13556]
-
repetat în delir în paginile câtorva cărți pe care nici nu-ți mai vine să le deschizi. 3 Deschidem o paranteză. Cum ți-au deschis uterul să-ți scoată ciorchinele ăla vânăt tot ce mai poți naște tu acum o învălmășeală de celule rele un conglomerat de cuvinte cleioase, banale, care-ți fac rău numai ție. Scuipate afară, nu spun nimic nimănui. " Toate trecem prin asta", fraza consolatore pe care o urăsc cel mai mult. Inserierea democratică a banalității, cuvintele astea
Euroscripta by Daniela Crăsnaru () [Corola-journal/Imaginative/11412_a_12737]
-
săreau de colo-colo, Alsacia lui Tó Sită-Deasă lătra cu acea furie de care numai ea era în stare, camonii intrau pe o parte, membrii ex-bandei lui Malhoa ieșeau pe alta, uneori puteai să juri că Angelo controla de la distanță toată învălmășeala, mai târziu Zuca avea să spună că, în afară de câteva părți comice a la Charlot, fusese o chestie "iglantonică". Angelo se comportase exact ca un anume Lone Ranger, îi lipsise doar masca. Tăcu o clipă. - Băiatul a asistat la toate acestea
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]
-
fel de chipuri. Un lucru era limpede: nici unul nu se oprea în fața micii vietăți; o spaimă imensă îi cuprindea pe toți cei ce treceau prin preajma micuței și inofensivei chifle, a acestei vechi și statornice bucăți de pâine, nimerită acolo, în învălmășeala marelui bulevard, ca un glonț rătăcit de pace, trimis dintr-un suflet îndrăgostit disperat de oameni. ...Într-un târziu, s-a ivit o bătrânică. A zărit chifla, s-a apropiat de ea, s-a aplecat, a ridicat-o în palma
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
cu o grindină de armă automată deasupra capetelor, am reușit să ocup o cotă importantă în noaptea de 29-30 decembrie. La al șaptelea asalt am reușit. Am luat prizonieri, material de război important. Armele nu mai trăgeau de frig, de învălmășeală. Le foloseam drept ghioage. La patru zile după ce am cucerit poziția, în 4 ianuarie 1945, la 6 dimineața am fost rănit la brațul drept. Am luptat așa. Mai apoi, stăteam pe jos și am văzut un glonț retezând firul de
Agenda2003-25-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281159_a_282488]
-
arătarea momentelor de inspirație ale unor mari creatori, se pune în mișcare o întreagă recuzita, cu plopi unduindu-se într-un mirific apus de soare, cu perdele unduind la ferestre sau cu furtuni dezlănțuite din senin, totul într-o sublima învălmășeala din care apare, suveran, chipul artistului, transfigurat de chinurile creației sale. Ce departe suntem de adevăratele stări încercate de un creator, stări care pot veni pe un cântec lălăit transmis de radioul vecinului, la gară, între două trenuri și cărând
UN SCRIITOR DE VITĂ VECHE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17778_a_19103]
-
însă că despăgubirile sunt corecte și nimeni nu rămâne pe drumuri. Guvernul are bani mulți și are grijă ca oamenii să fie mulțumiți. Dacă nu - este treaba lor. Nu îmi dau seama cum de nu se produc multe accidente în învălmășeala de pe șosele și la intersecții. Aparent, nu prea sunt reguli de circulație. Există treceri de pietoni marcate („zebre”), dar pietonii nu au niciodată prioritate. Bicicletele și motoretele merg și pe trotuare, dar nu am văzut niciun accident. Oamenii sunt calmi
Beijing acest miracol!. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_97]
-
ajuns, nu mai am! Trupul deplin învățat/ cu poftele ei feminine s-a lăsat captivat de aceste volume/ șoldul ei asemănător animalelor tinere de pe mătasea de rochii de vară/ suplinind îngerii asexuați din întreaga Renaștere/ se fofilează cîteva clipe în învălmășeala comună/ și devoră în moliciunile lui erotismul furorilor/ apărîndu-se și tînjind mai departe/ neputîndu-i cuprinde pe toți. Convulsia/ golurilor și a plinurilor. Bolți și desfaceri/ terase și grote de cărnuri printre care mîna ei grațioasă/ albă/ pierzîndu-și conturul? (Ieșirea din
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
mine pieziș. Am simțit cu tot trupul cum cântarea lor s-a întărit, apoi s-a întrerupt, puțin înainte ca ei să mă ocolească." Natura este, pentru viitorul apostol al iubirii de oameni, locul unor epifanii, ce-i dezvăluie, în învălmășeala senzațiilor, lipsa de însemnătate a obsesiilor sale: "Asemenea priveliști uluitoare mă tulbură întotdeauna nespus. Misiunile încredințate de Sinedriu și chiar dorința mea de a sluji dreptatea mi se par, dintr-odată, neînsemnate". Îndoiala îi este întreținută de Rabi Abiatar, el
Un nou Saul by Simona Drăgan () [Corola-journal/Journalistic/17410_a_18735]
-
a fost victima haosului creat de ciocnirile dintre protestatari și forțele de ordine. Vedeta Kanal D s-a aflat joi, 19 ianuarie, în Piața Universității pentru a relata chiar din mijlocul mulțimii evenimentele care au bulversat o țară întreagă. În învălmășeala creată, Christian Sabbagh s-a ales cu o fractură dublă la mâna stângă. “Mi-am dorit să fiu în mijlocul oamenilor, evenimentelor. Faptul că mi-am rupt mâna a fost un simplu accident. Le mulțumesc celor de la SMURD că au intervenit
Christian Sabbagh, cu mâna ruptă după protestele din Capitală () [Corola-journal/Journalistic/23849_a_25174]
-
se "dezbracă" de rolurile lor, ni se înfățișează ca actori, ceea ce reprezintă un mod ingenios de a se sugera că a avut loc o revoluție. S-a terminat cu fericirea obligatorie! Numai că rezolvarea nu este atât de simplă. în învălmășeala produsă, Ana-Maria a dispărut și aproape nimeni nu și-o mai amintește. în zadar și-au scos actorii măștile. Fețele lor sunt tot un fel de măști, cu câte două găuri în loc de ochi. Comedie tragică postmodernă, spectacol de magie a
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
închisoare - vorba vine: Atanasie-ghips a șters-o imediat din țară, făcând-o pe maladul în păpușoi, iar Chițac, subit îmbolnăvit și el, și-a văzut tacticos de cumpărăturile la piață, sub privirile mioape ale polițiștilor și judecătorilor! în toată această învălmășeală, doar Miron Cozma s-a ales cu optsprezece ani de pușcărie - prea mulți, susțin unii, prea puțini, zic alții. Nu de mila ortacului plânge lumea. închisoarea aurită în care (încă) se află, sumele colosale ce-i stau la dispoziție, regimul
Grațiere și greață by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15930_a_17255]
-
și Hortensia Papadat-Bengescu. E relevant că apariția, în 1920, a lui Ion a administrat o lovitură decisivă sămănătorismului leșietic, descoperindu-se, prin mijloace artistice adecvate, adevăratul țăran român. Iar prin Pădurea spînzuraților, Rebreanu un analist "al stărilor de subconștiență, al învălmășelilor de gînduri, al obsesiilor tiranice". Prin Răscoala aduce în prim plan viziunea stărilor de mulțime și a omului ca element al grupului social. Analiza stilistică e pertinentă și cu totul remarcabilă. Prin Hortensia Papadat-Bengescu, constată autorul nostru, s-a exercitat
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
identitate care i-a măcinat pe toți liderii comuniști. Prin tête-a-tête-ul cu Majestatea-Sa, lichidatorul lui Ceaușescu a dobândit un ascendent la care acum jumătate de an nici nu visa. Oricum am întoarce lucrurile, el este marele învingător al întregii învălmășeli dezastruoase din România ultimilor zece ani. Instalat autoritar în fruntea țării, dictând, practic, în viața politică românească, Iliescu este capabil să imprime, la ora actuală, absolut orice direcție socială, economică și morală României. Idila cu Regele reprezintă, din toate punctele
Idilă cu un Rege by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16124_a_17449]
-
În numele tinerilor uciși în Revoluția Română (unii îi spun mișcare populară, alții lovitură de stat militară sau „învălmășeala din decembrie 1989”), mă așteptam la altceva, după cum se așteptau și milioanele de români răbdători. Cum vor stabili istoricii, până la urmă, să denumească evenimentele din decembrie 1989, contează mai puțin. Cert este că ele ne-au adus eliberarea de sub comunism
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94168_a_95460]
-
spui că ai fost în Orășelul copiilor. Un Gaz 57 sau un tractor Utos, „costumate” în locomotive, remorcau două vagonete. Tichetele de călătorie le procurau părinții, cu mare greutate și multă răbdare, de la casa de bilete a cinematografului. La îmbarcarea, învălmășeală de nedescris. După ce se asigura că ușile celor două vagonete decapotabile erau bine închise, impiegatul de mișcare - costumat în uniforma Căilor Ferate Române, cu chipiu roșu și cu paleta verde în mână - sufla puternic în fluierul său de milițian și dădea semnalul
TRENULEŢUL de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377124_a_378453]
-
lucrurile?) Unul dintre ultimele obiecte era un clopot de vacă tembel, cumpărat de tata la Champéry, în excursia din care fratele meu relatase despre sandvișul cu șuncă cel decepționant, care acum dăngănea rostogolindu-se pe fundul benei. Am contemplat toată învălmășeala aceea și, deși nu exista nimic incriminator, și nimic dezagreabil, mă simțeam oarecum stingher, ca și cum mi-aș fi înmormântat părinții într-o pungă de hârtie, și nu într-un coșciug decent. Apropo, aici nu e vorba de "autobiografia mea". Și
Julian Barnes - Nimicul de temut by Mihai MOROIU () [Corola-journal/Journalistic/6937_a_8262]
-
atingem un scop. Cînd însă scopul dispare, termenul își pierde semnificația și poate fi abandonat. De pildă, „atom“, „suflet“ sau „Dumnezeu“ sînt ficțiuni pe care le păstrăm cîtă vreme ne sînt de folos. Ele ne ajută să punem ordine în învălmășeala evenimentelor (cazul „atomului“ sau al „undelor“) sau ne aduc tărie morală (cazul „sufletului“ și al lui „Dumnezeu“). Dar de îndată ce nu le mai resimțim rostul, le putem arunca în cufărul cu relicve, ca pe niște himere fără sens. Deși fizician sobru
Patru constrîngeri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2854_a_4179]