17 matches
-
sunt retrăite cu o nouă febrilitate, o vibrație intensă, un zguduitor plâns lăuntric se zbuciumă în vorbe, încercând să le stranguleze, vânzolindu-se, cedând până la urmă sforțării de a păstra calmul, sobrietatea tonului, ceea ce duce la asociații aparent incoerente, la învălmășiri de idei, la necesitatea întreruperilor, revenirilor, precizărilor repetate. Procedeul e dictat de temperatura specială a prozei lui S. și, împreună cu alte elemente de tehnică literară, precum desele intervenții apreciative, simularea convorbirii cu cititorul, exclamații, interogații, invocarea permisiunii de a întrerupe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
analiză toată mierea cronicii lui Ureche se reduce la cuvânt, la acel dar fonetic de a sugera faptele prin foșnitura și armonia graiului. [...] Adauge-se harul de a gândi prin simțuri, de a imita prin sunete foșnitoare, horăitoare, clinchetitoare lovirea, învălmășirea, vechimea chiar a faptelor. [...] Vorbirea cronicarului e dulce și cruntă, cuminte și plină de ascuțișuri ironice. Invenție epică Ureche nu are și să povestească propriu-zis nu știe. Dar limba ridică pe spații mici scene epice, repezi ca niște nouri care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
memorii, creator de valori de interpretare artistică. Cea dintâi nuvelă, Zoe, din 1829, conține o oarecare intrigă violent romantică, însă ceea ce izbește plăcut ochiul, de la început, este arta picturală. Amestecul de Occident și Orient revelă un ilustrator strălucit, atent la învălmășirea de tonuri și la contrastele prezentului. Mișcările nuvelei sunt zgomotos romantice, cu toate acestea cuprinsul arată aptitudini realiste. Compararea ce se face des între Prosper Mérimée și C. Negruzzi este îndreptățită. Există totuși la Negruzzi un umor cu desăvârșire clasic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
ceasul actual (pînă la saturație și dincolo de ea), scenarii apocaliptice. în loc de-a se înspăimînta de final, de-a se tăvăli în terifiantele-i aproximații devenite o vogă industrioasă, bardul nostru inspiră aerul stenic al începuturilor, se desfată într-o învălmășire primară a regnurilor. Instinctul îl îndrumă către o naturalețe avîntată, către o zonă în care încă n-au apărut defalcările morale, în care încă nu s-au ivit angoasele: ,porni-voi prinț născut din propria gambă numai de o singură
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
elemente plastice, la o polifonie a materiilor, deopotrivă a celor însuflețite și a celor neînsuflețite, scăpate din chingile oricărui determinism. Nici măcar miradorul suprarealist nu mai funcționează cu strictețe, nereprezentînd decît o lejeră supraveghere a disoluției stenice, a decurgerii și a învălmășirii mirifice a elementelor. Producția aceasta se reclamă de la o fervoare a libertății asociative ce reflectă fără mijlocire o fervoare a vitalității. Ea se constituie spontan prin plierea subiectului liric pe toți factorii cu care intră în contact, rezultatul fiind consemnarea
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
de orice culoare, spiritul de revanșă pus în funcțiune de unii revizuitori recenți ai literaturii contemporane și interbelice, motivați mai totdeauna politic, negaționismul postdecembrist care e orice altceva decât o manifestare a conștiinței critice. Mai există apoi indiferența, amneziile, ignoranța, învălmășirea criteriilor, tot atâtea metehne împotriva cărora memoria “bună” a poetei are de luptat și o și face. Sunt scriitori importanți, într-un fel sau altul, sunt mari scriitori ai ultimei jumătăți de veac, fie uitați fie minimalizați, din motive diverse
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
în locul cu pricina. Pare-se cu o excepție: un vis în care se făcea că mă găseam în parcul orașului, singurul colț mai acceptabil al acestuia. Spune oare ceva acest detaliu de viață (onirică)? * Delir geometric. * Privesc, prin geamul spitalului, învălmășirea norilor lăptoși care intră și ies, ceremonios, din ființă. Atît. * Defectul major al bolii: cel de-a te face prea generos față de tine însuți. Bolnav, ești neîncetat dispus să-ți tolerezi slăbiciunile și chiar să-ți acorzi gratificații. * Fatalitatea e
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
de această boală a transhumanțelor peste munții golași ai rătăcirilor de tot felul se contaminează și tânăra generație politică. Oamenii nu mai intră în politică din convingere. Nu mai știm care sunt unii și care sunt alții. Intrăm într-o învălmășire care, cum se vede, degenerează în devălmășie", a conchis Varujan Vosganian.
Vosganian: Cea mai tristă consecință a votului uninominal e decăderea umană () [Corola-journal/Journalistic/41434_a_42759]
-
și prosperând, când supus unei precare condiții economice, generând o viață politică bulversată, prevestind prăbușiri, elite la un înalt nivel și analfabetism, amețitoare diferențe sociale...” Deci cum a fost? A fost, într-adevăr, în toate aceste feluri, un amestec, o învălmășire de bine și de rău care, în spațiile politicului, vor face tot mai mult loc manifestărilor extreme, promotorilor de soluții radicale, crezute clarificatoare. Trebuia decis: așa sau altfel. Vladimir Streinu constata cu îngrijorare, din chiar inima lucrurilor, acest curs: „...oamenii
Vladimir Streinu, altă ipostază by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3501_a_4826]
-
se poate de semnificativ pentru calitățile prozei lui Iorga în reprezentarea Basarabiei: viziunea sumbră, imaginea fioroasă a mulțimilor de soldați, arhitectura dominatoare a imperiului, fiorul războinic descurajator emanat de ocupant. Detaliile din gara Chișinău (p. 138-139) sporesc neliniștea: "o mare învălmășire în stație", "Evrei furnică în toate părțile, aținându-se după gheșefturi" etc. Ochiul prozatorului e foarte vigilent, pentru că "în fiecare colț ai câte ceva de văzut": un armean cu "căciulă înaltă de astrahan și caftanul cel lung, negru ce poartă"; "un
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
din contemporaneitate, sau între acelea petrecute în vreo așezare de pe Valea Bistrei, în Banat, și cele din nordul îndepărtat al Europei, la Narvik. Este, de altfel, o temă a cărții, poate principala temă, această dispersare și fărămițare a vieții, această învălmășire până la indistincție a celor trăite, astfel cum îi apar Sidei, eroina proeminentă a romanului, atunci când, în pragul sfârșitului apropiat, își amintește trecutul: Când deschise ochii, timpul nu mai avea măsură; era fără opreliște și se lăsa tot văzut parcă de
La o reeditare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14281_a_15606]
-
ci o continuă plutire în ambivalențe care sugerează mai mult decît ar afirma fățiș divorțul moral al bardului de lume. Astfel, atracțiile mundane se văd puse sub semnul unei grele îndoieli, relativizate cu sîrguință, ba chiar compromise printr-o rea învălmășire de cronologii și fiziologii, de raporturi între cauze și efecte: ,din munte nu se vede nimic acolo între cărți/ filele scrise mărunt, răvășite sub picioare/ în bătaia unui vînt care îți aprinde doar sîngele./ o, femeie cu sexul indolent și
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
Bucegii, unde „Din Piatra Arsă până-n Omul, colan de munți se tot înșiră, / Cu late cefe sprijinite în cintra cerurilor goale”, când dinamice, fremătătoare, ca în Nori de vară. Descripția își însușește tehnici epice și cinematografice, proiectând elementele într-o învălmășire fantastică, analoagă celei din Prigoana lui Tudor Arghezi: „Sosesc cirezile de nori în goană [...]. / Buhai cu zimbri, junci cu vaci cât malul. / Și-nchise în oborul cerurilor late, / Năvalnicele boaite / Bălțate, negre ori țintate, / Se îmbulzesc și suflă-nspăimântate / Ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
prezentând afectări și istericale la modul oriental. Dar întîi de toate Negruzzi e un mare prozator, fără invenție, mărginit la anecdotă și memorii. Cea dintâi nuvelă, Zoe, cu intrigă violent romantică, izbește plăcut ochiul prin arta de ilustrator, atent la învălmășirea de tonuri și la contrastele acestei răspântii între Occident și Orient. Cât despre structura prozei, înainte de orice comparație, trebuie să se releve că Hermiona Asachi tradusese în 1839 René-Paul și Paul-René de Emile Deschamps și că în același an în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
stă tot pământul Moldovei ca pe umerii unor uriași!..." Viforul ne înfățișează un epigon al marelui Ștefan, pe Ștefăniță, blazat, apăsat de memoria moșului, invidios de slava lui postumă. Ideea pare luată de la Eminescu. Eroul principal se pierde într-o învălmășire de personagii șterse, din care se salvează doar Arbore. Trucurile oratorice încep a obosi prin repetiție, atestând totuși în răstimpuri, ca în cazul monologului lui Arbore, pe marele artist. În Luceafărul, Delavrancea face greșeala de a voi să trateze biografic
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Adâncit ca-ntr-o visare, Bate Surul din potcoavă Popa când și când șoptește Drum de iarnă, fără spor, Legănîndu-se călare... Interesante și înrudite cu poeziile în ton popular ale lui Eminescu sunt tablourile de viață pastorală, pline de senzația învălmășirii animale și a plăcerilor aspre: S-au ivit pe rând în soare El se pleacă din cărare Jos, la capătul potecii, Și tot leagă și dezleagă, Turma albă de mioare, Cumpănește pe samare Noatinele și berbecii. O gospodărie-ntreagă: Sunet
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
complicat e strunită printr-o, patetică uneori, voință de echilibru. Formula pieselor nici nu putea fi alta: „pretexte istorice”. „Dramele puterii” sunt, în adâncul lor, drame ale existenței, ipostaze ale condiției umane, proiectate într-o ambianță de sugestivă concretețe, cu învălmășiri de lumini și umbre. E un dialog febril, anxios al omului cu propriul destin. Un „joc” de stranii accente, primejdios și provocant, cu soarta. Acceptând o identitate simbolică, vocea unui personaj cum este Domnul, din Veac de iarnă, își amplifică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]