88 matches
-
în conștiința actantului liric care și-o asumă, cultivînd-o în contul unei derutante diversități de motive, concepte și instrumente ale discursului (dovadă a "ruperii zăgazurilor" la nivel de poetică). Doar printr-o scrutare analitică putem discerne în masa acestor imagini învălmășite, bolborosind de sensuri obscure și nu o dată contradictorii, ce nu mai aspiră la o coerență resimțită drept factice, cele două repere consacrate ale Septentrionului abordat. Mai întîi e vorba de acel Nord înfiorător al Vechiului Testament. Adică de un lăcaș
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
că nu mă țin băierile. Pentru asta ar trebui să fiu mai tânăr, să am memoria intactă și să fi citit o grămadă de romane, iar eu n-am prea citit, iar cele câteva pe care le-am citit stau învălmășite undeva în fundul memoriei mele care se reduce treptat ca o piele sagrinată de catâr... Asta am găsit într-un dicționar, eu nu cunoșteam decât expresia în franceză - peau de chagrin, da, bineînțeles, romanul lui Balzac, n-am uitat chiar totul
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
valah. Insolita moștenire a fost preluată apoi, cu consecvență și devotament, întru totul lăudabile, de Editura Vremea, făcând să apară următoarele volume, după cum le-a organizat d-na Nadia Marcu-Pandrea dintr-o masă enormă de dosare, file răzlețe și manuscrise învălmășite: Reeducarea de la Aiud. Jurnal penitenciar 1961-1964 (2000), Garda de Fier. Jurnal de filosofie politică (2001), Helvetizarea României (tot 2001) și Crugul Mandarinului. Jurnal intim 1952-1958 (2002). Editura Vremea anunță și un al șaptelea volum: Turnul de ivoriu. În anexele volumului
Justițiar cu orice risc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13215_a_14540]
-
Partidului Național Țărănesc, Creștin- Democrat, pe care Petre Țuțea, vestit pentru zicerile sale celebre, memorabile și profund caracterizante, l-a numit „ultimul Senior al României”. Pentru înălțimea sa morală desigur, pentru eleganța civică, pentru superioara înțelegere a democrației, chiar întro învălmășită perioadă de tranziție a României și într-un teritoriu în care compromisurile de tot felul pătează obrazurile politicienilor. La această aniversare centenară vreau să rememorez o întâmplare revelatoare cu Seniorul Corneliu Coposu. Puțini știu că ilustrul om politic era absolvent
O întâmplare revelatoare la Blaj by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/2516_a_3841]
-
dintr-o bodegă. Neîndoielnic este doar că nu ne văzusem de mult timp, cel puțin așa arătau fețele noastre destinse și numai zâmbet. Trec peste faptul că ne-am recunoscut după o mică ezitare, nu mai notez obișnuitele complimente, cuvintele învălmășite ce traduc orice bucurie a revederii. Convorbirea noastră promitea să devină pasionată și nesfârșită. Se înțelege că am stat la un vin până noaptea târziu, când ne-am amintit că suntem așteptați de două neveste neliniștite, cărora nici măcar un telefon
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
nr. 8/1996. Printed in ROMANIA MIHAI TODERICĂ Pământean alambicat INSTITUTUL EUROPEAN 2010 CUPRINS I. Aripi topite. Pământean alambicat / 7 Iar coșmar... / 9 Dezamăgire / 11 Încă... / 13 Constatări... / 14 Mințim... / 15 Suspin tomnatic / 16 Reamintire / 18 Rătăcit / 19 Solitar / 20 Învălmășit / 21 Te(oretic)...vreau! / 22 Îndepărtat / 23 "Rămas bun!" / 24 II. Negru în alb / 25 Absurd de ambiguu / 27 Decor de fum / 29 Nevăzut / 30 ...de Noi / 32 Evadez! / 34 Albastru / 35 III. Inocent / 37 Ești aici / 39 Regăsit / 41
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
Să te gândești mereu la același orizont nedefinit Și să mergi pe un drum pustiit fără vreun rost, Să știi că risipa de clipe printre alții este un act prăfuit Mă determină să întreb retoric dacă nu cumva sunt anost... Învălmășit Și vântul e microb al uitării în neant, Bucurii nespuse, trăiri în instant. E o boală nevrotică și socio-culturală Iar inimile noastre s-au golit ca o veche hală. Cantități uriașe de risipă placidă. Încruntări nebănuite într-o lume morbidă
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
printr'un gros nour de praf, zărești gândul înecat în pulberea vorbelor." Crescendo-ul împunsăturilor mimează tiradele vorbitorului, iar trecerea de la om la operă dă lovitura de grație: "multe idei cunoscute de aiurea, aproape locuri comune ale cugetării contemporane, însă învălmășite, ca în urma unei catastrofe logice și îmbrăcate în haina unui jargon stilistic de o regretabilă originalitate." Execuții din vremurile cele vechi, cum nu se mai găsesc azi... De cu totul alt tratament are parte Blaga, al cărui teatru, deși nu
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
simți ca un om singur într-un deșert, urmărit de umbre nedeslușite care îl înspăimântau prin grotescul și hidoșenia lor și care parcă voiau să-l devoreze. Zăbovi un timp în vestibul, fără să știe pe ce drum să apuce, învălmășit, răscolit, căutând parcă adăpost pentru sufletul său ce pășise într-un imperiu al întunericului. Ieși din casă. Primul gând îi purtă pașii către farmacie. Colegele Doinei îi spuseră că șefa trecuse pe la serviciu cu puțin timp înainte anunțându-le că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
multitudinea mărgelelor lichide. Pentru o clipă, doar pentru o clipă, în mintea ei se cristaliză o năstrușnicie: Dacă acestea nu sunt boabe de rouă, ci lacrimile Rafirei, în așteptarea lui Vișinel!? Pașii o purtau pe Ina spre locul de muncă, învălmășită încă de gândurile ce săpau în sufletul ei atâtea îngrijorări. Scena din fața casei ei, când Vișinel se întâlnise cu Rafira, îi mai stăruia încă în minte. Era convinsă că femeia aceasta îl iubește nespus de mult pe băiat. Era și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
timp sub dogoarea soarelui. Privea nostalgic aceste foi pe care vara scrisese toate întâmplările ei și ale oamenilor ca un cronicar aflat sub efemera și ireversibila trecere a timpului. Toamna era în toi. Încă din copilărie nu îndrăgise aceste zile învălmășite, ce zbuciumau fără opreliște întreaga așezare. Norii cenușii ce se buluceau pe înalturi aduceau ploile reci, mocănești, cernute ca printr-o sită de mătase care-i indispuneau până și pe oamenii cei mai optimiști. Lui Alex îi plăceau toate anotimpurile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
o acțiune violentă ilegală, periculoasă, pentru ordinea de stat." Vorbise ca din carte și pe deasupra foarte exact. "Exact" însemnînd nu doar exprimarea clară a gîndurilor sale, ci și a ceea ce simțea. Altfel, ca orice om, tot ce simțea era destul de învălmășit, supus clipei și umorilor. Mihai Mihail era de gheață. Obrazul cenușiu era asemenea unei măști de gips, cu oarecare dificultate se auzea respirația împiedicată de septul nazal deformat. "Un complot, o conspirație! Uite la ce te-a dus gîndul, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
condiționat? E o mizerie cinematograful ăsta, la Singapore nici nu se vede așa ceva! șșșșt! Ecranul era un vârtej de nuanțe sclipitoare. Johan Încercă să urmărească povestea, dar i se păru că n-are nici cap, nici coadă. Vedea numai culori Învălmășite. Dealuri albastre. Pârâuri de pânză aurie. Câmpuri de un verde fluorescent. Râuri de cobalt pur. Un cer violet. Era o fată care se dă drept băiat și se Îndrăgostește de un băiat. Ea Îl iubește, dar el n-o iubește
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
amuți, își stinse țigara, o răsuci în scrumieră, își încrucișă brațele peste piept și, încet, licărul din privirea lui se stinse, deveni un albastru mat, opac, buza de jos țuguiată, împinsă înainte, parcă pecetluia o tăcere impusă, șuvițele blonzii, dese, învălmășite ca niște semne de întrebare deasupra creștetului, formau o coamă asemănătoare cu cea a leului. Femeia auzi cum pendula din hol măsoară invariabil trecerea secundelor, știa că nu-și mai poate asigura o ieșire cît de cît onestă, va pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
amuți, își stinse țigara, o răsuci în scrumieră, își încrucișă brațele peste piept și, încet, licărul din privirea lui se stinse, deveni un albastru mat, opac, buza de jos țuguiată, împinsă înainte, parcă pecetluia o tăcere impusă, șuvițele blonzii, dese, învălmășite ca niște semne de întrebare deasupra creștetului, formau o coamă asemănătoare cu cea a leului. Femeia auzi cum pendula din hol măsoară invariabil trecerea secundelor, știa că nu-și mai poate asigura o ieșire cât de cât onestă, va pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
calendar, de data asta distrat, fără să mai tresară de câte ori privirea i se oprea pe cruciulița verde, apoi rupse cartonașul bucăți, bucăți, strânse fărâmele în palmă și plecă la bucătărie. Apăsă pedala coșului de gunoi, capacul se săltă dezvelind conținutul învălmășit degajând un miros fad. Renunță și luă papucul de pe pedală. Se deplasă la baie și aruncă bucățile din calendar în WC. O vreme le privi cum plutesc dezordonat în apa din vas, uneori putea să vadă câte o fărâmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Buick-ul unchiului Iordan, să mă scoată odată din văgăună. Lacul tulbure, străbătut de curenți reci nu mă îmbia la înot. Ploua cumplit în augustul acela. Soarele se voala din senin și o ploaie nebună pornea să răpăie. Din vechi imagini învălmășite, se declanșează net una: Rusalin cu spatele gol, protejîndu-mă de un ropot de grindină. Streașina magaziei încuiate, sub care ne găsisem adăpost, era prea îngustă. Ploaia cu gheață dura nefiresc de mult. Stătea înclinat peste mine, să mă acopere, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de aceea, cea mai subtilă decompensare sau interferență a câmpurilor ei o poate distruge. Și noaptea se deschidea tainică, plină de promisiuni și încă tânără în calea mea. Mă gândeam cu uimire la noii mei prieteni de călătorie, la visele învălmășite ce vor urma și mă vor ajuta să-i cunosc mai bine și mai ales să-i recunosc pe ei și, deopotrivă, pe mine... Ciclul Animus Sub semnul Aspidei Descântec 1 Pleacă! Pleacă! Aspidă Cu mișcări lâncezi De omidă. Întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
singurătate. Spre dezamăgirea ei, nu s-a întâmplat nimic deosebit și timpul își urma sensul curgând continuu odată cu nefericirea ei. Nu odată vecinii, cu ogorul de lângă casa ei, atunci când erau la munca câmpului, au văzut-o ieșind afară din casă învălmășită, îmbrăcată în straie ponosite și murdare, părul de pe cap nepieptănat, cu o veche pălărie din pai pe cap, uitându-se în sus, unde probabil lăsa o rugă și cerea ajutor de la divinitate, pentru că încheia această ceremonie, uneori timp destul, închinându
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
evaziunile pe cont propriu, "politica" de ocrotire a copilului, jena de ce ar putea spune gura lumii și frica de despărțire. Aceasta din urmă e tot mai acută în povestirea de față și în restul. Dar ea apare, în același mod învălmășit, împreună cu dorința contrară de ruptură. Confort familial fără o dragoste aprinsă; sau o dragoste aprinsă, cu sacrificarea familiei. Bărbatul ezitant și fricos (ca toți bărbații) fiind același, cele două femei, soția și amanta, și-l dispută cu o anumită sportivitate
Din dragoste by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7542_a_8867]
-
primul rînd (profitînd, desigur, de ajutorul creatorilor propriu-ziși). Se vede numaidecît dacă o revistă e condusă de un critic: e articulată, are o linie mai precizată, are exigențe de valoare mai respectate; scriitorii sînt mai largi la inimă, fac reviste învălmășite, după conceptul „revistă-varză”. - E bun impresionismul în critică? Dar talentul, intuiția, gustul? Între acestea, ce anume nu trebuie să lipsească unui critic literar? - Nu prea văd cum s-ar lipsi critica de primă instanță de metoda „impresionistă”. Celelalte critici mai
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
comic totodată este întreținut de iluziile literaturii, de umbra unui trecut filtrat prin retortele amăgitoare ale spiritului ludic și livresc. Dacă în primele două strofe poetul transcrie, în cerneala abundentă și multiformă a fanteziei sale delicat-baroce, o lume cu contururi învălmășite, cu relieful sinuos și părelnic, în următoarele două viziunea aceasta exotică a lumii balcanice afundate în mit, atemporală și utopică, se găsește amendată de un prezent ce o neagă, un prezent al istoriei, al desacralizării și concretitudinii lipsite de orice
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
știa că până la urmă vei fi de acord să-l asculți, așa că a venit după noi și acum așteaptă numai să-i facem un semn. Ce spui? Ești gata? Gata să ce? Se întreba Cristi, în mintea căruia lucrurile erau învălmășite. Încă vedea lumina aceea în ochii femeii. Când se uita la ea, totul era limpede precum cristalul. Știa ce are de făcut și chiar nu mai putea de nerăbdare să se apuce de treabă. Atunci când privea în altă parte, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
piept conținutul unei găleți cu apă pe care o avea în mână. Vocea, trebuia să-i auziți vocea, care nici nu mai era cu adevărat o voce, iar ceea ce spunea erau cuvinte care nu ma însemnau nimic, ci erau așa, învălmășite unele după altele, și apoi, la sfârșitul acestei litanii, înjură și țipă că el era vinovatul, că recunoștea tot, crima, toate crimele, că ucisese, ucisese cu adevărat... Nu-l mai opri nimeni. Despiaux pusese paharul pe masă. Privea pe fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nouă linguri de făină, în care pusese și nouă linguri de sare... „nu a fost prea dulce”; Veselie; Vramniță construită prin suduire; Verjelul, horă unică în an, ocazie prinsă ori ratată; Vioara speriată de țăranul uriaș Gheorghe „plângea o melodie învălmășită”; Vaida și fiul lui cu nume-titlu: Simionu li Vaida; „Vara aceea am încălecat capra Cârnei, vaca ei, cum ziceam noi în bătaie de joc”; „vreo zece ani de agoniseală, pe șantierele de la oraș” pentru un clopot de suflet; „Vaca Vioara
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]