5,591 matches
-
prea-plinul, am privit orașul de sus, n-am văzut nici-o construcție comunistă pe o rază mare, de jur-împrejur. Puteam fi oriunde. Pe acoperișul lumii! Cu Beethoven și cu Zacharias. Am ridicat ochii și am privit-o. Era acolo. Plină. Palidă. Învăluită într-un halou halucinant.
Sindromul Zacharias by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11238_a_12563]
-
lor îmblînzite cu alcool și hașiș, retrase în mansarde dezordonate și intime unde timpul se dilată confortabil, nici un ochi străin nu cercetează și totul e permis. După-amiezele sînt lungi și leneșe în lumina hipnotică a amurgului, la fel și nopțile învăluite în aburii vinului fiert cu scorțișoară și în liniștea somnului orașului. Apropierea fetelor vine, cred, mai mult din vulnerabilitatea emoțională a vîrstei. E multă poză, nehotărîre și confuzie emoțională între ele. Kiki și Alex au senzația siguranței în tăcerea lor
Erotism de atmosferă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11271_a_12596]
-
putea fi deviza acestui discurs desprins de tentațiile terestrității achizitive, lacome, nedispus a se înscrie în mecanismul vreunui determinism, încordat doar ,în așteptarea/ zilelor fără urmări/ de lîngă teii scuturați/ prin care mierea curge-ntr-una". Constatînd că ,lumina difuză/ ce mă învăluie/ e atăt de blajină/ că mi se închid pleoapele/ fără să vreau", dorind ca ,să strîng în toți porii/ mirosul de brad încins la soare", poeta își dezvăluie un proiect utopic: ,lumea să mă cheme/ de la ușă/ să împrospătez aerul
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
ideile. ar trebui să urmăm exemplul lor. dacă gândul cu care încerci să iei atitudine este corect (adică spre folosul la toată lumea, inclusiv adversarii), nu riști să iți știrbești noblețea. dimpotrivă înlături și mândria care atunci când taci poate să te învăluie (ești mai bun decât ei). leslie hawkE, dragoș my bad, mersi, Leo. @basic instincts ai dreptate! numai că nu mai știu cât de actual este în zilele noastre; se întâmplă o segregare tot mai accentuată a societății noastre și țintele categoriilor
Faţa noastră cea de toate zilele by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82762_a_84087]
-
includ și eu în blog. Din “respect” pentru cititori redai esență regulamentului într-o limbă care nu este cea oficială a blogului tău. Cu alte cuvinte știi engleză bine, nu știi, esti discriminat. Trecând peste asta, regulamentul în sine rămâne învăluit în mister sub umbrela unor bancuri de “political correctness”. Poate ar trebui să fie lucrurile mai explicite să nu te poți ascunde în spatele eufemismelor când trimiți oamenii la cosu’ de gunoi. De exemplu ce se întâmplă dacă spui “Bucurenci e
Scriti, baieti, orice, numa scriti! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82998_a_84323]
-
filosofie, de umor, disperare și melancolie - un regizor are libertate de mișcare, libertatea de a citi acea lume după stilul și asemănarea lui. Șerban Marinescu s-a dovedit interesat de carnația telenovelistică a poveștii și de un pitoresc obsedant, care învăluie totul, la concurență doar cu obsesia pentru decorativ și somptuos (tot atîtea elemente care plac marelui public, așa cum place și muzica lăutărească bună care inundă filmul). Și scenografia, și imaginea, și formula plastică a filmului sînt rezolvate în acest spirit
B 67 SXS by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14680_a_16005]
-
încerce teamă. Nu se aștepta să întîlnească vreun monstru, dar voia să se afunde cît de departe putea. Pădurea era minunată, întunecoasă și adîncă și, în timp ce-și croia drum prin frunzișul elastic, către inima văii, simțea cum o învăluie o senzație necunoscută, ceva ca o binecuvîntare. Era solitudinea. Ca să poți urmări păsările, trebuie să devii parte din tăcere. Cine a spus asta? Vreun imbecil. Aici, în pădure, era ca în Albă ca zăpada. Pretutindeni păsări, ca niște nori de
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
mi-a răspuns vânzătoarea, În vreme ce blonda mă privea cu un reproș mut, vizibil deranjată de indiscreția mea... Mi-am cerut scuze și am cumpărat și eu un flacon de parfum. Iar În camera de hotel, când am deschissticluța, m-a Învăluit iar boarea aceea dumnezeiască de la Skopje. Și o clipă am avut chiar iluzia că Floriana Flower e lângă mine... Eram hotărât să pun flaconul Într-un mic colet și să i-l expediez pe adresa redacției. Poate, În felul acesta
O poveste cu Dolce Vita și Floriana Flower. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/81_a_356]
-
atîtea ori am fost la fel de mișcați ca în noaptea aceea, din gara Lugoj. Niciodată nu ne-am explicat de ce. Și niciodată de atunci nu ne-am mai nimerit împreună, toți trei, undeva. Trenul a sosit și aburii locomotivei ne-au învăluit emoțiile. Un șuierat lung și visul a luat sfîrșit. Pe 11 septembrie a fost ziua lui Alexa Visarion. La mulți ani! Nu din Lugoj, ci din București. P.S.: Cartea lui Alexa Visarion, Spectacolul ascuns, publicată de UNATC în 2002, mi-
Gară pentru trei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14728_a_16053]
-
negre răsturnate,/ și hipocampi și țestoase rătăcesc prin grădinile/ coralilor morți, meduzele își pun în mișcare/ chimia ucigașă, balenele ies pentru o gură de aer,/ spinările marsuinilor sticlesc tăind valurile,/ se distilează tăceri în retortele cochiliilor,/ scoica de perlă își învăluie rușinată,/ grăuntele de nisip în sidef" (Dies irae). Prin urmare un amestec de semnale care-și are tîlcul său. Poetul Radu Voinescu e un homo duplex, oscilînd, aparent conciliant, însă neîmpăcat în fond, cum i se cuvine unui artist, între
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
care le-ați adunat amintindu-mi de Italo Calvino și de ideea sa (care se află în Dacă într-o noapte de iarnă un călător): se uită la cărți ca la un soi de animal, de ființă vie care îl învăluie, amenințând să-l înghită. Niciodată nu v-ați simțit sub amenințarea acestui corp viu care este biblioteca? R.: Nu. Nu mai mult decât în momentele când suntem îndrăgostiți. În acele momente avem același sentiment că suntem învăluiți, înșfăcați, transformați. Dar
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
vie care îl învăluie, amenințând să-l înghită. Niciodată nu v-ați simțit sub amenințarea acestui corp viu care este biblioteca? R.: Nu. Nu mai mult decât în momentele când suntem îndrăgostiți. În acele momente avem același sentiment că suntem învăluiți, înșfăcați, transformați. Dar ce sfârșit frumos am avea, dacă ăsta ne-ar fi sfârșitul. Î.: Mai am o întrebare care vi s-a pus, desigur, de multe ori: n-ați citit toate cărțile pe care le aveți în bibliotecă, nu
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
lui nu am mai citit decât în Eneida lui Virgiliu și, în picioare, în vagonul clătinător, recit în gând după ce trec de Odeon: Vertitur interea coelum ruit oceano nox... Între timp, cerul se rotește și din ocean dă buzna noaptea învăluind pământul, polii și vicleniile grecilor... mirmidonumque dolos... (când Ulisse născocise Calul troian)... Pe la stația Cluny-Sorbona îmi mut privirile în stânga vagonului și încep să citesc ceva cu istoria construirii metroului în care călătoresc... Cum, în secolul trecut, pe la începutul lui, ajungându
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14850_a_16175]
-
de pe Calea Plevnei. Dragostea e descrisă în amănunte anatomice așa cum ne-am obișnuit deja și pentru care unii cronicari au suspectat-o de obsesie sexuală. O exagerare în acest sens există, chiar dacă autoarea spunea într-un interviu că scenele amoroase sînt învăluită în discreție. Nu sînt. Există o precizie a detaliului greu de suportat în toate aceste trei cărți, o expunere în lumină crudă a tuturor gesturilor de amor fizic, a tuturor impurităților, a defectelor trupului, a tristeții împreunării. E o perspectivă
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
despre dominația politică britanică și tirania catolică - cum spunea chiar Joyce, "preschimbă pîinea în artă". Dezamăgirile copilăriei, experiențele de fiecare zi devenite căutare medievală a Graalului, frustrările, cruzimea, egoismul, superficialitatea celor din Dublinul "unde nu există milă pentru ceilalți" sunt învăluite de inegalabila dragoste-compasiune a autorului, manifestată egal pentru toți. Poate doar Cehov să-și fi iubit atât personajele. Ce subiecte "vânează" Joyce prin Dublinul anului 1900? Mai ales, cum s-a observat adesea, rezonanțe autobiografice. Absolvenți de colegiu care-și
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14859_a_16184]
-
expresie abatele Bremond (La poésie pure, Prière et poésie, 1926). Reformulînd unele principii scolastice, acesta propunea conceptul unei "poezii pure", ambivalente, imanente și în același timp transcendente poemului. În vederile sale experiența mistică nu absoarbe poemul, ci-l pătrunde, îi învăluie specificul. Misterul însuși de care poezia e inseparabilă nu l-ar putea lipsi de aura lui sacrală. În discuțiile prilejuite de problema poeziei pure, mai acum zece ani, scrie Șerban Cioculescu, s-a făcut apropierea dintre poezie și rugăciune. Ferindu
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
un punct important, care însă rămîne obscur. Oricum, pînă la urmă s-au întîlnit față în față. S-a petrecut într-o minusculă capelă laterală. Un ungher înghețat, în marele spital din Bruges. E frig. Penumbra zidului de susținere îi învăluie. Slujnica stă de pază. În fața fiicei unice a judecătorului electiv, ucenicul gravor nu-și găsește cuvintele. Atunci, cu degetele, îi atinge timid brațul. Ea își strecoară mîna între mîinile lui. Își lasă mîna rece în mîinile lui. Atît. El îi
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
uita, dacă vrei ca omenii să te înțeleagă. Eu nu mă gândeam la oameni, mă gândeam la ce aveam de scris, asta e tot". Lecția învățată ar fi că adevărurile mari și dureroase nu se spun cu retorică, ci se învăluiesc, discret, în fraze scurte. Dincolo de această istorie a ceea ce se pierde, rămâne o singură certitudine: memoria a fost salvată. Pierrette Fleutieux, Des phrases courtes, ma chérie (ed Actes Sud/Leméac).
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
referitoare la "dosarul de cadre"). Întrebările din chestionarul cu care umblă recenzorii sînt, unele, de-a dreptul zăpăcitoare, de unde opinia lui Nistorescu: "Multe altele sînt întrebări la care românul se va uita la lună, iar recenzorul la norii care o învăluie". Cetățean disciplinat, Nistorescu își îndeamnă cititorii să răspundă politicos la întrebările recensămîntului, chiar dacă nu le înțeleg.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15410_a_16735]
-
la Viena, unde se afla pentru un tratament. Îl cunoștea doar după nume, numai după câteva poezii publicate. Tânăra Veronica, cu toate că era căsătorită, avea două fetițe, Își respectă soțul, simțea că Îi lipsește o atmosferă veselă și o iubire ideală Învăluită În mister. Ea trăiește acum primii fiori ai dragostei și se comportă ca orice fată la vârsta ei. „Galopul biografiilor - cum zice Tia Șerbănescu - nu modifică vârstele organismului oricât le-ar brusca”. Legile firii nu țin cont de conveniențele sociale
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
ceea ce îi diferențiază pe cei doi este chiar spațiul exterior, orizontul peisagistic și regimul meteo-climatic. în vreme ce Ovidiu Maitec, prin material, dar și prin natura definitivă a formelor, are o ascendență alpină, o cotă scăzută a temperaturii și oferă o percepție învăluită de penumbre, Sultana Maitec este solară, pictura sa reverberează înaltele temperaturi meridionale, iar spațiul de vizibilitate este, dacă putem spune așa, transparent pînă la opacitate. Și poate că de aici, chiar de la acest aparent paradox, ar putea fi inițiată o
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
VIII-lea, transmisă în greacă de - se presupune - Sf. Ioan Damaschin după alte tălmăciri în arabă, persiană și georgiană, Viața Preacuvioșilor Părinți Varlaam și Ioasaf s-a bucurat de o atenție deosebită din partea cărturarilor epocilor trecute, iar astăzi este încă învăluită de mister datorită asemănărilor flagrante între istoria tînărului creștin Ioasaf și cea a prințului Gautama (viitorul Budha) povestită în Lalita Vistara. Nu vom stărui însă asupra acestor lucruri cu atât mai mult cu cât există, chiar în spațiul românesc - vezi
Legendă și adevăr by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15444_a_16769]
-
sentiment al istoriei, ori mai degrabă al timpului care trece ca o muzică. Mă interesează de asemenea aspectul determinării topografice, consecință a căreia un anume spațiu modelează ori generează tipare de activitate urmate de mai multe generații la rând. Mă învăluie prezența timpului trecut. Cum vi se pare că vă situați față de Joyce și Woolf (care au înecat proza în poezie) pe de o parte, și T.S. Eliot (care și-a rezemat lirismul pe narațiune, pe de alta? M-aș plasa
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
Liviu Dănceanu A asculta muzică astăzi e un lucru la care nu poți renunța întotdeauna, chiar să vrei. Nu știi de ce, dar ești mereu prizonierul efluviilor sonore, robul undelor care te învăluie sau, dimpotrivă, te invadează. Ceea ce începi pasiv, continui activ ori invers, ceea ce inițial receptezi cu interes, prin convocarea întregii ființe, devine treptat fără însemnătate, grație demobilizării atenției și funcționării exclusive a unui auz periferic. Uneori asculți muzică și după ce ea
Cum ascultăm by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14632_a_15957]
-
avea să moară - mânând caii droștei cu două roți numai, pe strada principală Ferdinand. Ea, în alb ca o mireasă cu o pălărie largă florentină, el într-un costum închis, profesoral, pe când praful, istoric, stârnit în anotimpul torid, secetos, îi învăluia pe cei doi amanți în stilul clasic italian... Era prin vara în care un circ se pripășise în Urziceni, rămânând mult timp în târg, până spre căderea iernii. Îmi mai aduc aminte de claunul numit Janino, care, prin toamnă, putea
Urziceni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14627_a_15952]