68 matches
-
ajutătorule al celor din nevoi și făcătorule de minuni, locuitorul raiului celui de sus, dar nedespărțit de cei de jos, roagă pe Milostivul Dumnezeu să ne dăruiască nouă pace și mare milă. Condacul 1 Râvnitor al iubirii de Dumnezeu și învăpăiat de dumnezeiescul dor, te-ai arătat un Nou Antonie cu nevoințele și luptele duhovnicești. Împodobitor al chipului monahicesc, te-ai făcut părinte al multora și grabnic ajutător, pentru care și noi cu cinstire îți cântăm: Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE, SFÂRŞITUL PĂMÂNTESC ŞI ACATISTUL SF. CUV. ANTONIE DE LA IEZERUL VÂLCII – 23 NOIEMBRIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1479818692.html [Corola-blog/BlogPost/379239_a_380568]
-
lui Hristos, unde să cântăm veșnic: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.) Apoi se zice iarăși Icosul 1: Ales de Dumnezeu pentru virtuțile părinților tăi, ai urmat calea cea încredințată..., Condacul 1: Râvnitor al iubirii de Dumnezeu și învăpăiat de dumnezeiescul dor..., Icosul 1 Ales de Dumnezeu pentru virtuțile părinților tăi, ai urmat calea cea încredințată, înmulțind talantul ca un vrednic iubitor de cele sfinte, lucrând ziua și noaptea în via lui Hristos, pentru care ai primit plata ostenelilor
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE, SFÂRŞITUL PĂMÂNTESC ŞI ACATISTUL SF. CUV. ANTONIE DE LA IEZERUL VÂLCII – 23 NOIEMBRIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1479818692.html [Corola-blog/BlogPost/379239_a_380568]
-
hrănim din acestea; Bucură-te, îți cântăm și noi, fiii duhovnicești; Bucură-te, ajutătorule în toate nevoile; Bucură-te, biruitorule al ispitelor sufletești și trupești; Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie! Condacul 1 Râvnitor al iubirii de Dumnezeu și învăpăiat de dumnezeiescul dor, te-ai arătat un Nou Antonie cu nevoințele și luptele duhovnicești. Împodobitor al chipului monahicesc, te-ai făcut părinte al multora și grabnic ajutător, pentru care și noi cu cinstire îți cântăm: Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE, SFÂRŞITUL PĂMÂNTESC ŞI ACATISTUL SF. CUV. ANTONIE DE LA IEZERUL VÂLCII – 23 NOIEMBRIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1479818692.html [Corola-blog/BlogPost/379239_a_380568]
-
luna mea, nu cred că o să vină... LA MARGINILE MĂRII De fiecare dată marea se-alegea cu un cer și mai tânăr, din ochii tăi, când te prindeam în brațe. Era pe vremea când soarele își plăsmuia flăcările și arșița învăpăindu-și chitarele. „Ar fi totuși timpul, i-a zis soarelui, din timp de netimp să le răsară luceafărul ca spic peste seară.'' Cu fiecare-nvăluire dezvăluia chipul altui ecou din nerostirea noastră. Ne-a trebuit o-ntreagă zi spre înțeles că
VERSURI DE IUNI de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 by http://confluente.ro/Dumitru_ichim_1401674122.html [Corola-blog/BlogPost/361072_a_362401]
-
Ți-am simțit căldura inimii prin palma lipită de suflet cu tandrețea, prin ochii răspândiți în muzica pieptului, prin îmbrățișarea clipelor fugărite de așteptare, în prezența deplină a răsăritului. Ți-am simțit venirea fierbinte în robia secundelor, la îmbrățișarea privirii învăpăiate de dor. Ți-am simțit frumusețea prin atingerea suavă a aerului în care mi-ai scăldat deșteptarea. Bine ai venit, zâmbet de soare! Te așteptam din strigătul zorilor! (10 sept 2015) Referință Bibliografică: Bine ai venit! / Iulia Dragomir : Confluențe Literare
BINE AI VENIT! de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 by http://confluente.ro/iulia_dragomir_1442410728.html [Corola-blog/BlogPost/381739_a_383068]
-
rasă pură mongolă, mici, păroși, dar foarte iuți și rezistenți, păreau a ști că sunt singurele ființe din lume pe care Marele Han le iubea. Ajuns în vârful colinei se întoarse cu fața spre vest și privi cu înfiorare cerul învăpăiat de culorile sângerii ale apusului. Soarele ajuns în buza orizontului părea că oferă doar pentru el acest splendid spectacol. Culoarea îi rămăsese dragă încă din copilărie când văzuse cum creierii lui Ginghir mai pulsau încă sub loviturile de ciomag. Zâmbi
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1456243743.html [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
care mă plimbă picioarele care-și fac de cap. Mă așez ostenit pe o bancă. În căruciorul din raza vederii mele un prichindel de-o șchiopă ținea un discurs degețelului său care vântura lumea. Din „sobru, preocupat” chipul prichindelului se învăpăiază dintr-o dată într-un zâmbet cuceritor. Mi-a simțit privirea, iar acum mânuțele sale parcă mă caută. Zâmbesc si eu ceea ce a generat un vesel gângurit. Și mămica lui a devenit atentă la schimbul nostru de amabilități și, din ochi
A IUBI IUBIREA! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 by http://confluente.ro/Emil_wagner_1402588199.html [Corola-blog/BlogPost/349797_a_351126]
-
vieții. Rumi se întoarce la Konya după o absență de șapte ani, și se stabilește la școala sa, unde predă jurisprudența și legea canonică. Va rămâne profesor până când „un eveniment care îi răstoarnă viața va face din el un mistic învăpăiat de iubirea divină”. Acest eveniment este întâlnirea cu un ciudat derviș rătăcitor, Shams din Tabriz. Atunci în vârstă de șaizeci de ani, Shams își petrecuse viața călătorind și rugându-se lui Dumnezeu să îi facă cunoscut pe unul dintre sfinții
Ordinul Mawlawiya () [Corola-website/Science/329370_a_330699]
-
și patogen al desfrânării apare destul de evident, putând astfel să înțelegem de ce Sfinții Părinți o numesc adeseori boală și văd în ea o formă de nebunie. Bolnavă și rănită de săgeata poftei desfrânate este inima care vede pentru a se învăpăia de 8 Sorin Cosma, Cumpătarea în etica filozofică antică și morală creștină. O încercare de sofrologie creștină, Edit. Helicon, 1999, pp. 213, 218. 9 Dicționarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan", Editura Univers Enciclopedic, 1998, p.
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
două zile. Să le facem o primire călduroasă, râse el. Își împărți oamenii în două grupe. Noaptea, târziu, executară o ieșire din castel, un grup de soldați aprinzând focuri astfel încât vântul să sufle flăcările spre inamic, iar ierburile uscate se învăpăiară numaidecât. Înconjurați de flăcări, soldații clanului Ukita rămaseră complet blocați. Al doilea grup al lui Shikanosuke intră în acțiune, pornind să-i anihileze. Nimeni nu știa câți dușmani pieriseră în acel masacru, dar comandantul inamic, Makabe Harustugu, și fratele său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
privind tăcuți miracolul acela solemn. Hideyoshi, îndeosebi, își îndreptă spatele, lăsă capul în piept și, cu ambele mâini împreunate înpoală, ascultă mai departe, ca și cum n-ar fi putut îndura să piardă nici un cuvânt. Lampa gata să se stingă se mai învăpăiază cu putere o dată, chiar înainte de a muri. Așa era acum și viața lui Hanbei, preț de un sublim moment. Continua să vorbească, luptându-se cu disperare să-l lase lui Hideyoshi ultimele lui cuvinte. — Toate evenimentele... toate evenimentele și schimbările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
putea privi stând cu mâinile-n sân. În cele din urmă, începu să viziteze personal șantierul, cu toiagul în mână. Stând pe o movilă de pământ proaspăt, într-o zonă a stăvilarului care în sfârșit se terminase, privea cu ochi învăpăiați în jos, spre miile de muncitori. Când descoperea pe cineva încetinind cât de cât, se repezea la lucrător cu o viteză cam nepotrivită pentru un invalid, lovindu-l cu bastonul: — La muncă! De ce trândăvești? Muncitorii tremurau și lucrau frenetic, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Intră, Mitsuharu, îl chemă Mitsuhide. — Despre ce e vorba? întrebă vărul său, după ce îngenunche în fața lui Mitsuhide. — Mitsuharu, ți-ai risca viața pentru mine? Mitsuharu îngenunche în tăcere, arătând de parcă și-ar fi pierdut darul vorbirii. Ochii lui Mitsuhide erau învăpăiați de o lumină stranie. Întrebarea fusese simplă și directă - înseși cuvintele pe care Mitsuharu se temuse să le audă, de la Sakamoto. Acum, Mitsuhide vorbise în sfârșit și, cu toate că Mitsuharu nu era surprins, avea senzația că sângele din vene i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
acoperișurilor. Dintre oamenii dinăuntru care încă se mai țineau pe poziții, unii tușeau înecați de fum, pe când alții erau acoperiți cu cenușă. Ușile și panourile culisante fuseseră aruncate în hol, iar acum brocartul auriu și bucățile de lemn aprinse se învăpăiau dens și rapid, arzând cu flăcări strălucitoare ca ale unei fânețe. Dar în micile cămăruțe și alcovuri era întuneric, iar formele rămâneau nedeslușite. Pline de fum, diversele coridoare nici măcar nu se puteau distinge. Ranmaru, care stătea rezemat greoi de ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Minți! strigă ofițerul. Oi fi ținând tu ochii închiși, dar mă-ndoiesc că ainevoie de ăsta! Îi smuls brusc bățul gros de bambus și-l reteză în două cu spada. Din interior căzu o scrisoare rulată strâns. Ochii omului se învăpăiară spre soldați ca două oglinzi. Căutând cel mai slab punct din cercul de oameni, încercă s-o ia la fugă. Dar, cu peste douăzeci de soldați în jurul lui, nici chiar acel vulpoi nu putea să scape. Ostașii îl trântiră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
fusese comisă în secret și, chiar a doua zi, de la Nagashima fură trimiși soldați să atace toate castelele vasalilor. Nu era ilogic ca oameni să considere următoarea mare bătălie iminentă. Încă din anul trecut mocnea ceva, dar flacăra care se învăpăia aici putea fi aceea ce-avea să pârjolească în cele din urmă întreaga lume. Nu mai erau doar speculații într-o doară, ci părea o reală certitudine. RĂZBOINICUL CU GLUGĂ Ikeda Shonyu era vestit pentru trei lucruri: statura lui scundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
primită la minister, subscrisă de 331 cetățeni, contra procedării Consiliului comunal. A refuzat cu stăruință d' a recunoaște dreptul de cetățenie acordat la mai mulți străini de către puterea legiuitoare, pe baza Constituțiunii, criticând pururea legile respective și atrăgând prin discursuri învăpăiate ura și disprețul cetățenilor, și asupra împămînteniților și asupra puterii legiuitoare, care-a acordat împămîntenirea. Acest caz s-ar putea lua drept un act de rebeliune, deoarece se refuză recunoașterea legilor votate de Corpurile legiuitoare și sancționate de puterea esecutivă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
celor căzuți în lupte. Și, mă gândeam eu, că am sfeclit-o! Nu-ți ocupa creierii cu asta! îi aruncă Îngerul o căutătură bine-cunoscută, neclintită. Moartea a fost și este responsabilitatea mea! Bâțâindu-se binișor din creștet, cu pomeții săi învăpăiați de cuperoză, nenea Sandu se întinde după telefon. Stai liniștit, nebunule! îl oprește Uriel. Unde suni? N-ai pe cine să chemi în ajutor! N-ai înțeles? Nu există forță pământească, capabilă să li se opună ăstora! Bine, bine, bine
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sufrageriei și se împrăștie pe podeaua holului. Evie zice: — Manus, nu face glume. Dacă tu ești, am zis că nu vreau să te mai văd. Și chiar atunci: Buf. O jumătate de tonă de cristale austriece tăiate de mână, scânteietoare, învăpăiate de lumină albă, marele candelabru cade din mijlocul tavanului holului și explodează prea aproape. Încă un centimetru, și aș fi moartă. Cum pot să nu râd. Sunt deja moartă. — Ascultă, Manus, zice Evie. Ți-am spus să nu mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Următorul fragment este începutul unui roman. Studiați cum se realizează reperările spațiale și temporale luând în considerare, acolo unde este cazul, folosirea deicticelor personale și a timpurilor verbale: În august, prin locurile noastre, cu puțin înainte de înserat, o căldură puternică învăpăiază câmpurile. Nu ai ce să faci decât să stai la tine acasă, la umbră, aștepând ora cinei. Aceste proprietăți în arendă pe care le chinuie vânturile iernii și pe care le copleșește vara au fost construite ca un refugiu și
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Și să fie și apă caldă. Revăd cu ochii minții peisaje superbe din numeroasele călătorii pe care le-am făcut. Alpii diamantini, verdele gazonului englezesc, lacurile elvețiene, pădurea vieneză, cascada Niagara, Marele Canion, Grotta Azzurra de la Capri sau un apus învăpăiat la Delfi, dar nu sunt convinsă că eu am fost aceea care le-a privit. Sau poate că era într-o altă viață. Oricum, într-o altă dimensiune. Singurii copaci pe care-i urăsc sunt cei din cimitir. Și-acolo
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
pe piept un exemplar. S-a sinucis Cora Irineu din cauza iubitului său, Constantin D. Beldie? Greu de dat un răspuns. Erau amândoi oameni ma turi, iar secretarul de redacție era căsătorit și avea și un copil. Iubirea care le-a Învăpăiat ființele nu avea drept concluzie moartea, dimpotrivă. Cauza sinuciderii trebuie cău tată În altă parte. Este evident că dispariția Corei Irineu din redacția Ideii Europene a lăsat un gol imens, pe care l-a acuzat și iubitul său. Presa a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
plouat de două zile. Să le facem o primire fierbinte, râse el. Își Împărți oamenii În două grupe. Noaptea, târziu, ieșiră din castel, un grup de soldați aprinzând focuri astfel Încât vântul să sufle flăcările spre inamic, iar ierburile uscate se Învăpăiară numaidecât. Înconjurați de flăcări, soldații clanului Ukita rămaseră complet blocați. Al doilea grup al lui Shikanosuke intră În acțiune, pornind să-i anihileze. Nimeni nu știa câți dușmani pieriseră În acel masacru, dar comandantul inamic, Makabe Harustugu, și fratele său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
privind tăcuți miracolul acela solemn. Hideyoshi, Îndeosebi, Își Îndreptă spatele, lăsă capul În piept și, cu mâinile Împreunate În poală, ascultă mai departe, ca și cum n-ar fi putut Îndura să piardă nici un cuvânt. Lampa gata să se stingă se mai Învăpăiază cu putere o dată, chiar Înainte de a muri. Așa era acum și viața lui Hanbei, preț de un sublim moment. Continua să vorbească, luptându-se, cu disperare, să-i spună lui Hideyoshi ultimele cuvinte. — Toate evenimentele... toate evenimentele și schimbările prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
putea privi, stând cu mâinile-n sân. În cele din urmă, Începu să viziteze personal șantierul, cu toiagul În mână. Stând pe o movilă de pământ proaspăt, Într-o zonă a stăvilarului care, În sfârșit, se terminase, privea cu ochi Învăpăiați În jos, spre miile de muncitori. Când descoperea pe cineva Încetinind cât de cât, se repezea la lucrător cu o viteză ciudată pentru un invalid, lovindu-l cu bastonul: — La muncă! De ce trândăvești? Muncitorii tremurau și lucrau frenetic, dar numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]