75 matches
-
Articolele Autorului Nescrise poezii de amor pe unde vorbelor v-ați dus Când sufletu-i răpus de dor și-n sânul dragului s-a pus Cum rătăcirilor vă rabdă neliniștile gândului Când inima de fată dragă i-așterne cale dânsului Învăpăiata tot încearcă s-aprindă iarba necosită În pajiștea-i învolburată pân-la fântâna înlăcrimată Nestinse poezii de-amor adună-i setea la fântână Din versul meu când bea cu dor la inimă să i se pună. Referință Bibliografică: de Dragoste / Georgeta
DE DRAGOSTE de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 by http://confluente.ro/georgeta_zecheru_1433519775.html [Corola-blog/BlogPost/379647_a_380976]
-
la ancoră, mai departe de țărm. -Nici cel mai talentat pictor n-ar putea reda așa ceva, se încumetase Iulia să spună mai mult în șoaptă.Un spectacol de culoare ce se petrecea o dată cu nașterea unei noi zile. O feerie neobișnuită, învăpăiată cuprinsese atât cerul cât și marea în dansul ei matinal. O imensă intindere de apă violet-roșiatică se înfățișa acum privirilor tinerilor fascinați de pe terasă. Creste de valuri înspumate, sclipitoare și veșnic în mișcare. Liniștea ce stăpânea împrejurimile, fu străpunsă de
VACANTA LA MARE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Vacanta_la_mare.html [Corola-blog/BlogPost/348275_a_349604]
-
Acasa > Poezie > Imagini > CREPUSCUL Autor: Gabriela Maria Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2041 din 02 august 2016 Toate Articolele Autorului Crepuscul Spre asfințit ne încânta, soarele-n amurg, rotund,imens, învăpăiat,parcă e ars pe rug. Se întinde apusul roșiatic cu a sa hlamidă purpurie, mai roșii că oricând, se sting și macii pe câmpie. Incandescent, măreț în roșii văpăi de catifea, în purpura se îmbracă toată strada mea, copacii, ferestre
CREPUSCUL de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 by http://confluente.ro/gabriela_maria_ionescu_1470161648.html [Corola-blog/BlogPost/374152_a_375481]
-
cristal. Făptura aceea părea ireală și irezistibilă. Îl vrăjise complet cu farmecu-i singular. Părea un înger căzut, sculptată-n lumină și flăcări și mana în jur o aureolă și o grație ce amintea de o lebădă neagră, pe un fundal învăpăiat. S-a apropiat de el, chemându-l cu focul privirilor și cu grația desăvârșită a mișcărilor și el simțea că sângele i se transformase într-un fluviu de foc, în vene. Au dansat și ea îi șoptea că era nebună
PETRECERE NEFASTĂ (9) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1470259694.html [Corola-blog/BlogPost/368513_a_369842]
-
se nasc una din cealaltă” . Așadar, iubirea lui Dumnezeu arătată în creație nu s-a întrupat niciodată. „El nu privește spre noi într-un mod obișnuit. El o face cu dragoste, cu o dragoste infinită, o dragoste fără patimă, dar învăpăiată și intensă, o iubire sinceră, indestructibilă, o iubire care niciodată nu poate fi înăbușită” . Trebuie și putem să facem totul pentru slava lui Dumnezeu . Există putere, pace și bucurie în iubirea lui Dumnezeu . Sfântul Pavel - Apostolul Neamurilor, nu a avut
PARINTELE TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 by http://confluente.ro/Recenzie_parintele_teofan_mada_.html [Corola-blog/BlogPost/367329_a_368658]
-
-se în jocurile nunții, ca poeme de puritatea cristalului, prin care lumina se disipează într-o feerie de imagini : „Mută-mi casa poemului/în Cerul mării de stele/luminat cu ochii Tăi/ca în prima viață” („Vis etern”) ori „Rămâi învăpăiată/în lumina chivotului/meu de templu/până-ți voi găti/cu alte aripi/tinerețea speriată” („În raza sufletului”). Dl. N.N.Negulescu ne dăruiește - implicând conotații ezoteric-filosofice dar și dincolo de care - sublime versuri de iubire ce au darul să scalde căușul
POET AL NEMĂRGINIRII ÎN VIZIUNEA DOAMNEI ELIZA ROHA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Poet_al_nemarginirii_in_vizi_marian_malciu_1383079025.html [Corola-blog/BlogPost/342048_a_343377]
-
înflorit în mlădierea Dorului Sfânt. Lacrima lui zăvorâtă în făclii de lumină a cuprins cerul ferecat de mireasma celor cuminecați în iubire. Șoapta lui, stăruința cea neînțeleasă în cugetul desprins din răscolul de slavă, scânteie-n făptura plină de râvna învăpăiată a flăcărilor de dor. Cuvântul lui înfiripat în prundul vioriu al Doinei, se prinde ca o lacrimă de foc în Numele de slavă al Domnului. Credința lui e amiază de duh brodată cu fir de ninsoare, ce se-nalță ecou într-
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 by http://confluente.ro/Suferinta_sensul_rezistentei_imn_mucenicilor_neamului.html [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
cei apropiați. Azi mergem în stațiunea de tratament de la Vatra - Dornei pentru că a început coloana să ,,scârțâie” și ne dor ciolanele. Ninge frumos și nu mă satur privind de la fereastra trenului. Gândurile îmi aleargă, când la anii copilăriei, când la învăpăiații ani ai adolescenței, când pe urmele lăsate peste ocean. Și ca de fiecare dată când mă întorc din călătoria asta imaginară ... regret că am îmbătrânit! ... Referință Bibliografică: BABĂ IARNĂ / Ionel Davidiuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 537, Anul II
BABĂ IARNĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 537 din 20 iunie 2012 by http://confluente.ro/Baba_iarna_ionel_davidiuc_1340221929.html [Corola-blog/BlogPost/357656_a_358985]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > CONTRASTE... Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 594 din 16 august 2012 Toate Articolele Autorului “ Contrastele se-atrag” - îmi spui viclean și vorbele-ți surâd învăpăiate când îmi șoptești cu pasiune: ia-te de mână cu amurgul plin de-alean ce lasă cerurile descuiate! Eu sunt contrastul tău și te atrag în leagănul fântânii mele pline de patimă, mister și dor de tine... tu, prețioaso, lasă
CONTRASTE... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 by http://confluente.ro/Contraste_curelciuc_bombonica_1345141084.html [Corola-blog/BlogPost/355067_a_356396]
-
cu un foc de pistol. Explozia apocaliptică distruge cârdul care lansează un strigăt colectiv de furie înainte de a muri. Chinuit de presimțiri sumbre, Clay încearcă să-i determine pe ceilalți să plece din Gaiten și să lase în urmă carnajul învăpăiat. Dar ei decid să amâne plecarea deoarece rectorul era prea bătrân pentru a călători iar Jordan nu voia să plece fără el. În timpul nopții, rectorul îi mărturisește lui Clay că vrea să se sinucidă pentru a-l elibera pe Jordan
Mobilul (roman) () [Corola-website/Science/304310_a_305639]
-
cultivator devotat al teologiei populare tradiționale românești. A contribuit la răspândire prin cuvânt și imagine a unei importante literaturi de factură tradițional moral-religioasă, dar și laică. Prin lucrarea minții și a mâinilor sale, a întreținut - așa cum a spus Alexandru Beldiman - „învăpăiata dragoste către procopsirea nemului românesc”. Picu Pătruț a fost autorul unei vaste creații poetice (din cauza pierderii unor manuscrise, numărul volumelor redactate nu este cunoscut), numite viersuri sau verșuri. A fost influențat la început de scriitori populari ai timpului precum Ion
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
drumul dintre Hikumanawata și bacul Magome. Drumul era mărginit de copaci, printre care se vedea priveliștea plăcută cu câmpii și plantații de orez. Nu e fermier și nu pare pelerin, mormăi Kahei. Nohachiro urmări direcția privirii lui Kahei. Văzu galbenul învăpăiat al florilor de muștar, verdele orzului și apa mică a orezăriilor, dar nu zări pe nimeni. Ceva suspect? — Uite-acolo, pe cărarea de lângă orezăria aceea, e un om. Seamănă puțin cu un bâtlan. Ce crezi că face? Nohachiro mai aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
al clanului Asai, Endo Kizaemon? Ești un Asai, trebuie să știi. — N-am habar. — Vorbește! Dă pe gură! Nu știu! Atunci, nu-mi ești de nici un folos. Și Kyusaku îi tăie lui Hashuken capul. O luă la fugă, cu ochii învăpăiați. Era hotărât să nu lase capul lui Endo Kizaemon să cadă în mâna altcuiva. Înainte de luptă, Kyusaku se lăudase că avea să ia capul lui Kizaemon. Acum alergă în direcția râului, unde nenumărate cadavre zăceau printre pietre și smocuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de a ajunge la obiectiv. Am ajutat-o să suie în mașina care gâfâia, împrumutată de la Einhorn. Tensionată, nerăbdătoare, a spus la revedere și am pornit - eu fiind la comanda aparatului mare și greu de mânuit al mașinii ostile și învăpăiate ca o roșie strivită și al bucșei de mașină de pompieri. Dingbat tocmai mă învățase să conduc. Nu am schimbat o vorbă. Nu pun la socoteală ce a zis în mijlocul aglomerației de pe Bulevardul Michigan, pentru că n-a făcut decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cu George. Vreau să spun că nu suntem chiar atât de apropiați. Nu mă interesează amănuntele. Toată povestea ne este fatală. M-ai pus într-o situație ridicolă și asta n-am să ți-o iert. Tom își înălță fața învăpăiată și susținu privirea lui Rozanov. — Mă faceți să-mi fie frică și nu mai pot gândi limpede. Am vrut doar să spun că oamenii vor da totul uitării și că nu e sfârșitul pământului. — Să fie amestecat și numele fratelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atunci au început cu toții să cânte... Hattie, spuse John Robert, erai beată? Nu! Hattie izbi cu piciorul în podea. Se întoarse într-o parte, se răsuci, neajutorată, apoi se așeză îndărătul unui scaun privindu-l fix pe filozof, cu obrajii învăpăiați, gata să izbucnească în lacrimi. John Robert o privea încruntat, cu încordare. Cum au ajuns jurnalele astea să știe... că voiam să te împrietenești cu Tom McCaffrey. Nu știu. Eu nu ți-am atras atenția că ar fi un secret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai târziu, aud pe cineva alergând pe lângă casă și luând-o spre garaj. Mă uit pe geam și pe cine crezi că văd? Domnișorica. Tom, care ascultase tot mai atent, simți că i se taie răsuflarea. Se întoarse, cu fața învăpăiată. — Alerga prin iarbă, cu părul despletit, ca o nebună. Și m-a enervat că a intrat pe poarta principală, contractul prevedea că nu au voie să folosească decât poarta din spate. M-am gândit să cobor ca să aflu și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din 1818 al lui Dionisie Fotino) și două compuneri greco-românești. Tot el (crede Eugenia Dima) ar fi transpus din greacă, în proză, parțial și în versuri, Erotocritul, după Vincenzo Cornaros. Lirica sa este în întregime erotică, omagială, conturând în stihuri învăpăiate și totuși conceptuale portretul „stăpânei”, destăinuind ceva din „cazna nespusă” și plăcerea chinului, transmițând mesaje, jurăminte de statornicie și de ,,robie” veșnică. Motivele se trag de la poezia universală a iubirii (Anacreon, Sappho, Petrarca, Ronsard, din ,,mica poezie” franceză a secolului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
la gură; nu o dată l-a scăpat, abia nesfâșiat, din gura fiarelor sălbatice, ba chiar într-o zi îndrăznețul copilandru pierdu un deget de la mâna dreaptă, rupt de colțul unui lup. În zadar căuta maică-sa să astâmpere pornirile lui învăpăiate. El nu trăia cu plăcere decât în primejdie și nu visa decât lupte și biruințe. Mamă — zise el într-una din zile — spune-mi de ce mi se bate inima așa de tare în piept?... De ce ochii mei nu găsesc destul
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
a lui Peter Schlemihl, București, 1956; Jean Racine, Teatru, pref. Elena Vianu, București, 1959 (în colaborare); Thomas Mann, Muntele vrăjit, pref. Ion Ianoși, București, 1967, Iosif și frații săi, I-III, pref. Marian Popa, București, 1977-1981; Johannes Linnankoski, Cântece despre învăpăiata floare roșie, pref. George Sbârcea, București, 1969; Francisc Körmandi, Generația jertfită. Aventură la Budapesta, București, f.a.; Jack London, Rebeliune pe Atlantic, București, f.a. Repere bibliografice: I. Ar. [I. Argintescu], Dl Petre Manoliu, RVM, 1934, 10-11; Ilariu Dobridor, Gramatica, stilul și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]
-
categorizant: Frunzele lui... eu le-am văzut numai [gălbui, galbene, aurii, luminoase, roșietice, purpurii, întunecate, stinse, brune], eu le-am văzut numai [angajate] în existențiala devenire care le face să parcurgă nuanțele flăcării, să se aprindă, să pâlpâie, să ardă învăpăiate, să apună ca ea] (Ana Blandiana, Calitatea de martor) Am zis că Caragiale e universal R> nu numai [național] (CORV). * un grup adverbial, având drept centru un adverb sau o profrază adverbială: B: tu CÎND faci. // C: NUmai [dimineața] (IVLRA
[Corola-publishinghouse/Science/85006_a_85792]
-
profesor": veghea ore în șir cu ochii lipiți de fereastră asupra grădiniței de trandafiri și alte flori mai mici, deoarece creșteau în umbra celor dintâi. De-a dreptul admirabil era gestul pe care-l făcea zilnic, chiar și la lumina învăpăiată a lunii, de a număra bobocii gata să izbucnească în râsul lor galben de flori catifelate și parfumate, desprinse parcă din soare. Dacă îndrăznea cineva să se apropie de ei, primea binemeritata admonestare, succedată de un ecou prelung, avertisment adus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
și îndesată cu sila. O mirare neînțeleasă îi clocotea în creieri, căci în vreme ce pretorul înșira crimele și hîrtia îi tremura între degete, obrajii sublocotenentului de sub ștreang se umplură de viață, iar în ochii lui rotunzi se aprinse o strălucire mîndră, învăpăiată, care parcă pătrundea pînă în lumea cealaltă... Pe Bologa, la început, privirea aceasta îl înfricoșă și îl întărîtă. Mai pe urmă însă simți limpede că flacăra din ochii condamnatului i se prelinge în inimă ca o imputare dureroasă...Încercă să
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
clasă de 30 de elevi, au primit cravata „roșie de pionier”, în cadrul unei ceremonii solemne, urmată de o mică serbare. Cu această ocazie am învățat versuri pe care mi le amintesc și azi: Cu suflet oțelit și cuget treaz, Cinstesc învăpăiata ei culoare, E înroșită-n sângele viteaz, Vărsat în lupte de clasa muncitoare. Noi, pionierii, mergeam prin sat, cu cravata roșie la gât și ne salutam cu cuvintele Salut voios de pionier ! Eram mândri că suntem pionieri. Mai târziu am
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
Călătoreau pe drumul dintre Hikumanawata și bacul Magome. Drumul era mărginit de copaci, iar câmpiile și plantațiile de orez ofereau o priveliște plăcută. — Nu e fermier și nu pare pelerin, mormăi Kahei. Nohachiro urmări direcția privirii lui Kahei. Văzu galbenul Învăpăiat al florilor de muștar, verdele orzului și apa mică a orezăriilor, dar nu zări pe nimeni. Ceva suspect? — Uite-acolo, pe cărarea de lângă orezăria aceea, e un om. Seamănă puțin cu un bâtlan. Ce crezi că pune la cale? Nohachiro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]