1,038 matches
-
Acasa > Poezie > Delectare > CONCERT DE NOI Autor: Marta Polixenia Ursuleanu Publicat în: Ediția nr. 1943 din 26 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Cum fierbe luna în vapori de nori...! La căpătâi de orizonturi, Vise înveșmântate-n trupul tău Se-ating de miezul nopții... Un miez de noapte-n aștept Mi-aduce limba unui orologiu de ispită Ce aripa nesomnului o poartă-ntinsă Peste un gând fluctuând în dor, Același dor nestins de tu...! Din neguri
CONCERT DE NOI de MARTA POLIXENIA URSULEANU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 by http://confluente.ro/marta_polixenia_ursuleanu_1461620541.html [Corola-blog/BlogPost/378084_a_379413]
-
fiecărei inimi purtătoare de dor, o transfigurează și o înălțâspre zările mirifice ale extazului. În Fecioară surâde mugurul primăverii ademenind prin miracolul verdelui ei princiar, perfecțiunea ce suie spre armonia celestă a Fericirii. Fecioara îmbrățișează soarele cu dogoarea inimii ei, înveșmântă cerul în Albastru de Voroneț, al ochilor ei cutezători, aprinzând apoi în azur palidele înserări ce se scutură pevisele îngemănate peste care se cerne ca o nea pulberea de stele. Fecioara țese în cerdacul sufletul ei, albastrul fericirii urzit în
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1488357342.html [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
cititor la altul. „Cât de frig îmi era pe atunci/ umbra mea și acum mai plâng/ m-ai învățat smerenia candelii/ să-ți sorb în lumina din lăuntrul ochilor/ între mâinile pe care ni le strângeam/ simțeam pulsul lumii întregi/ înveșmântat în iubirea ta/ n-am să mai alerg după lucruri mărețe...” - Înlăuntrul așteptării sau „ești potir de unde/ beau viață și strâng mir”... Potir... Ori „Iartă-mă pentru că mai cad pietre din vis / peste tărâmul unde ochiul iubirii a nins” - Iartă
DAR DIVIN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1485816877.html [Corola-blog/BlogPost/377432_a_378761]
-
care comunică devine Iubirea, iar iubirea care tace coboară pe scara sentimentului mut, adică mutilat.” Dumitru Brăneanu comunică Iubirea sa, pentru cine alta decât pentru cea care-i este pereche, soție, după cum poetul menționează în poezia Eterna fascinație (soției mele) înveșmântând-o în frumoase metafore: „frumoasă, gingașă ca o înserare”, „înflăcărată chemare”, „tu frunza mea de dor” sau în poezia Dimineața în ochii tăi: „dimineața în ochii tăi/ zorii se aprind a mirare”, „focul ce curge lavă din ochii tăi/ în
DAR DIVIN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1485816877.html [Corola-blog/BlogPost/377432_a_378761]
-
ai să pleci, Sărmanul meu suflet o să rămână pe drumuri. Și mă arde o teamă - hâdă ca un coșmar, Care tulbură în mine tot ce-i pur și integru, Că, văzându-se singur, obosit și hoinar, Ar pleca spre amurg, înveșmântându-se-n negru. Îmi mai zdrumică mintea niște sloiuri de foc, Niște lame-arzătoare, care-mi seacă puterea; Mă frământ și mă sperii: ce-aș mai pune în loc, Dacă tu mi te-ai duce, pribegind nicăierea? Și-mi jelesc niște doruri
SPAIME de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1469683621.html [Corola-blog/BlogPost/371126_a_372455]
-
atinsă de un invizibil har divin. Sublimă în măreția ei, această zi este priveliștea existenței restabilită în paradisul cel dintâi, temeiul și nădejdea unirii credincioșilor într-o singură și mare familie a lui Dumnezeu. Nu ar putea fi această imagine înveșmântată în frumusețe cerească idealul unei societăți ce tinde spre globalizare? Nimeni nu ar putea spune că în înțelesul acesta omenirii nu i s-ar oferi o șansă. Rămâne însă îndeplinirea unei condiții absolute: lumea însăși într-adevăr să tindă a
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 by http://confluente.ro/Despre_sensul_si_conditia_deschiderii_stelian_gombos_1330449668.html [Corola-blog/BlogPost/346859_a_348188]
-
mâncat! Judecătorul: Toți cei care ați mințit și înșelat, Aproapele nu ați ajutat, Ați lăcomit, v-ați lenevit, În plăceri ați viețuit, Ați clevetit, v-ați mâniat, De Mine nu ați ascultat, După argint ați alergat, În orgoliu v-ați înveșmântat, De partea stângă v-am chemat Și-n iazul de foc v-am alungat. Cei din partea stângă: Plâng, plâng, Doamne plâng, Milă ai de sufletul nostru nătâng. Judecătorul: O viață întregă ați avut, Dar bârna din ochiul vostru nu ați
DE PAȘTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1492350132.html [Corola-blog/BlogPost/375711_a_377040]
-
întuneric Orice înger are nume de fruct oprit și destin luciferic. Eva, frumoasa mea străbună, un Fiu ți-a fost făgăduit - Prin El, păcatul va muri pe veci, pe cruce răstignit, Prin El, sămânța ta va străluci asemeni unui soare, Înveșmântând în raze o femeie cu luna sub picioare. Corina Diamanta Lupu Referință Bibliografică: EVA / Corina Diamanta Lupu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 5, Anul I, 05 ianuarie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Corina Diamanta Lupu : Toate Drepturile Rezervate
EVA de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 5 din 05 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Eva.html [Corola-blog/BlogPost/344867_a_346196]
-
iubire`` (În primăvară). Peste versurile sale cad petale , miresme, adie vântul, plutesc lumini. Lia Ruse are puterea de a ne transmite emoțiile trăite, se pierde, se dizolvă într-o natură fascinantă, creează sinestezii, se îmbată de parfumuri, gustă farmecul naturii înveșmântate în ``, voaluri gri``, cu ``izul reavăn``, cu pomi goi, ``de ceară`` (Lumini în simfonie). Ideea de spațiu revelat apare în multe poeme ale naturii, universul copleșit de caldură în luna iulie, ``moale``, ``pufoasă``, ``somnoroasă`` în care, aerul curge ca ``aurul
O NOUA CARTE DE LIA FILOTEIA RUSE de LIA RUSE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 by http://confluente.ro/lia_ruse_1482172973.html [Corola-blog/BlogPost/374189_a_375518]
-
cel dintâi, Fără el, cum știi tu bine Nicio primăvară nu-i! Iarna de acum se duce, Ducă-se-n bârlogul ei, Maica mea cu glasul dulce Cântă-i nani dacă vrei... Mie-mi vine-acum să plâng, Ce lumină mă înveșmântă! Sus în Munți, acolo-n crâng, Murmură o doină sfântă... Referință Bibliografică: Mărțișor... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1521, Anul V, 01 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
MĂRȚIȘOR... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 by http://confluente.ro/nicolae_nicoara_horia_1425193165.html [Corola-blog/BlogPost/373032_a_374361]
-
luptă cu marele idol „vițelul de aur” încrezători în Dumnezeu pe care-L respectă. Exceptând hrana spirituală care include cultivarea frumosului și al artelor a apărut în societate civilizată un nou tip de hrănire. Aceea mondenă. Omul civilizat nu se înveșmântează în „țoale”. O togă de mătase, o mantie de purpură sau echivalentele lor de astăzi un costum Armani, o poșetă Guci sunt obligatorii pentru ținuta omului civilizat chiar dacă morala găunoasă acceptă și practică minciuna furtul și înșelătoria. Vai de sărmanii
NORMAL CĂ EXISTĂ OAMENI NORMALI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 by http://confluente.ro/Emil_wagner_1406476038.html [Corola-blog/BlogPost/357487_a_358816]
-
Astăzi orașele mari abundă. S-au înmulțit peste poate și muritorii de foame deși cornul abundenței se revarsă cu dărnicie peste tot și toate. Cu toate acestea totul sa inversat. Și în România, cea mai bogată țară. Cu munți semeți înveșmântați de păduri aproape virgine dar transformate majoritatea în bani de au rămas munții în pielea goală, cu holde îmbelșugate fărâmițate în mii de mici proprietăți strămoșești, cu ape navigabile și surse energetice, cu imense bogății minerale în subsol a ajuns
NORMAL CĂ EXISTĂ OAMENI NORMALI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 by http://confluente.ro/Emil_wagner_1406476038.html [Corola-blog/BlogPost/357487_a_358816]
-
din 09 mai 2017 Toate Articolele Autorului Vă întreb pe voi îngeri de pază Care zi și noapte stați de priveghe Cum înfloresc crinii serafici Din țărâna de pe morminte opacă? Cum cresc din cenușă aripile De foc ale Pasărei Phoenix, Înveșmântând cu lumină Cerul întreg și pământul? Pe jeratecul crugurilor celeste S-au topit sorii și galaxiile Și s-au umplut clepsidrele Cu nisipul de aur al stelelor. Râurile de sânge ale veacului S-au vărsat în ocean amurgind. Pe pământ
PASĂREA PHOENIX de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1494300326.html [Corola-blog/BlogPost/382898_a_384227]
-
aceea că în fiecare din ele și-a așezat, cu o alchimie de vrăjitor, podoabele talentului, dar și propria stare de spirit, impregnată de duioșie, de pace și de dulce meditație, astfel încît arta sa nu va putea fi niciodată înveșmîntată în mundanul ideilor postmoderne. Pictorița Rodica Iliescu, un nume cu rezonanță în lume, un artist desăvîrșit, un pictor de certă valoare, merită, fără îndoială, aceste majuscule, pentru că posedă multă cultură, o frumoasă cutezanță, o așezare a cugetului în matca artei
MEDALION ANIVERSAR de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Rodica_iliescu_incununata_de_lauri_pe_simezele_lumii_medalion_aniversar.html [Corola-blog/BlogPost/350616_a_351945]
-
aplecat asupra numeroaselor aspecte pe care le implică proza în chestiune, un studiu cu caracter istoric, altul stilistic, și ne gândim chiar și la un studiu de psihocritică - în maniera lui Charles Mauron. Puritatea de cristal cu care Săndel Dumitru înveșmântează dictonul latin Non multa, sed multum, merită o atenție invers proporțională cu dimensiunile sintetic-esențializante ale textului propus nouă spre reflecție, de un erudit care nu-și cultivă grădina, așa cum ne îndemna Voltaire, ci Istoria, Țara, Neamul, Orașul... Asta doar dacă
REGĂSIREA PARADISULUI PIERDUT, SAU FUGA DIN INFERN DE PROF.UNIV.DR.CONSTANTIN FROSIN de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1487678739.html [Corola-blog/BlogPost/376230_a_377559]
-
ele se autodefinește.” Corneliu Șerban Popa Să pornim cu definirea cuvântului iie (plural ii) care înseamnă bluză țărănească, un fel de cămașă din pânză de in, cu pieptul brodat în șiruri colorate. Iia românească are menirea ei firească de a înveșmânta și de a da un plus de semeție trupului. Prefer să scriu cu doi de i acest frumos cuvânt, luând în considerație principiul fonetic și faptul că așa era cândva scris. Îmi amintesc ca prin vis de bunicul meu, din partea
IIA ROMÂNEASCĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1439156856.html [Corola-blog/BlogPost/340244_a_341573]
-
să-mi spui și basme-apoi,/ înfiorându-ne-apoi mamă, de teamă, amândoi...”. Așa mi-o recita bunicul! Criticul literat, poetul, filosoful Tudor Vianu (1898-1964) spunea că „Adevărata cultură constă în transformarea ideilor în sentimente”. Și oare ideile femeilor românce de a se înveșmânta cu aceste odăjdii, a înveșmânta și bărbații lor cu minunate geometrii realizate cu ajutorul acului, a firului de ață și a mâinilor iscusite, nu au fost făcute din sentimentul dragostei de frumos pentru om? Originali ca întotdeauna, românii au creat aceste
IIA ROMÂNEASCĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1439156856.html [Corola-blog/BlogPost/340244_a_341573]
-
înfiorându-ne-apoi mamă, de teamă, amândoi...”. Așa mi-o recita bunicul! Criticul literat, poetul, filosoful Tudor Vianu (1898-1964) spunea că „Adevărata cultură constă în transformarea ideilor în sentimente”. Și oare ideile femeilor românce de a se înveșmânta cu aceste odăjdii, a înveșmânta și bărbații lor cu minunate geometrii realizate cu ajutorul acului, a firului de ață și a mâinilor iscusite, nu au fost făcute din sentimentul dragostei de frumos pentru om? Originali ca întotdeauna, românii au creat aceste ii, pentru plăcerea ochilor și
IIA ROMÂNEASCĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1439156856.html [Corola-blog/BlogPost/340244_a_341573]
-
Ana dormea în pătuțul ei improvizat aproape de mama ei înveșmăntată în pelincile dăruite de colegele de salon și de doamna care a dorit s-o înfieze. Un bărneț era înfășurat în jurul ei cu grijă protejându-i trupul firav. Așa se înveșmântau copiii în acele vremuri. Se spunea că pruncii se sperie de umbra mănuțelor și de aceea copiii erau strănși într-o păturică și legați cu un bărneț, somnul lor devenea liniștit, erau ca fluturii-n crisalide. Patru ani a trecut
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 by http://confluente.ro/ana_podaru_1486165069.html [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
această icoană. Același detaliu este reprodus pe afișul expoziției și pe invitații. Aceasta arată importanța capodoperei, ea fiind reprezentativă pentru începutul secolului al XVI-lea, când putem vorbi de o cristalizare sau maturizare, a artei icoanelor în Țara Românească. Fecioara, înveșmântată cu rochie si bonetă, albastre, este drapată într-un maforion roșu-vișiniu închis, poartă Pruncul pe brațul stâng, iar cu mâna dreaptă arată spre textul filacerului și spre vasul cu capul tăiat al Sfântului Ioan Botezătorul. Chipul Fecioarei este redat clasic
NECESITATEA UNUI MUZEU SĂTESC de GEORGE BACIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Necesitatea_unui_muzeu_satesc.html [Corola-blog/BlogPost/340721_a_342050]
-
HIERATIC XXV POVARA CLIPEI Autor: David Sofianis Publicat în: Ediția nr. 1605 din 24 mai 2015 Toate Articolele Autorului Poem hieratic XXV Povara clipei de David Sofianis reeditare 24.05. 2015 (A.D.) Adormi copilă blândă cu peștii tăi de aur înveșmântată-n lauri în somnul cel deplin odihna ta trezește simțirea cea profundă a faptului că mâine renaște-vei zâmbind apologeții vorbei te îmbie la visare și uiți mereu de tine răsufli fără gând dar așezându-ți fața cu tâmpla peste
POEM HIERATIC XXV POVARA CLIPEI de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 by http://confluente.ro/david_sofianis_1432492395.html [Corola-blog/BlogPost/367588_a_368917]
-
-mi fie greu Sub raza Stelei prea-târzie, Învață-mă s-adorm și eu Cu fața înspre Poezie Și-acolo-n veșnicia ei Să-mi odihnesc trudita frunte, Precum de ploaie norii grei În Rugăciunea mea pe Munte. Câtă lumină mă-nveșmântă! Smerit în fața ei mă-nchin, MARIE, Născătoare Sfântă, Mormântul meu de viață plin, Învață-mă s-adorm și eu Cu fața înspre Veșnicie, Atunci când o să-mi fie greu Sub raza Stelei prea-târzie... MAMA LUI... 15 August, mereu... Cu sufletul de
POEME PENTRU MARIA de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 by http://confluente.ro/Poeme_pentru_maria.html [Corola-blog/BlogPost/360662_a_361991]
-
și un basm numit „Tinerețe fără bătrânețe” semnat de Adrian Erbiceanu (Editura ANAMAROL, București, 2013) Un om, după trei decenii de străinătăți, simte că nu se poate dezbrăca de haina sufletească românească, cu care, probabil, una dintre Ursitoare l-a înveșmântat. A simțit că a trecut în „Cealaltă parte a vieții”, că l-au ajuns din urmă amintirile și că trăiește ciudata senzație că lui îi este menită „datoria” de a repovesti basmul adus nouă de Petre Ispirescu. - Doamne, și-o
DESPRE O POVESTE ÎN VERSURI A LUI ADRIAN ERBICEANU de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 by http://confluente.ro/Constantin_t_ciubotaru_1400332334.html [Corola-blog/BlogPost/354952_a_356281]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > FLORI DE CRISTAL ÎN VITRINELE OCHILOR TĂI Autor: Ioan Daniel Publicat în: Ediția nr. 2287 din 05 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului cu flori și o ciupercă de raze ne înveșmântă primăvara aceasta pe aripile ochilor tăi asigurându-ne liberul acces la cumpăna izvoarelor picurii îmbrăcați în roua chemării nu întârzie să apară creionând ziua cu flori de cristal până-n vitrinele ochilor tăi 04-04-2017 Cluj-Napoca Referință Bibliografică: Flori de cristal în
FLORI DE CRISTAL ÎN VITRINELE OCHILOR TĂI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 by http://confluente.ro/ioan_daniel_1491376576.html [Corola-blog/BlogPost/373638_a_374967]
-
împăiați, au crengile înălțate către cer ca pentru o rugăciune fierbinte. O rugăciune în care singura dorință invocată este aceea de a li se acoperi goliciunea. Nu poți să crezi nicidecum altceva dacă reușești să constați străduința cu care se înveșmântează cu chiciură în nopțile și zilele geroase în vreme ce mugurii, protejați de rășinile secretate, profită de orice măngâiere a razelor de soare pentru a pregăti strai de primăvară. Curtea imensă ce găzduiește două unități militare pare a fi un adevărat parc
XII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1475656713.html [Corola-blog/BlogPost/365293_a_366622]