284 matches
-
stimei de sine, 2010, Editura Trei, București. 64 Pentru cei care studiază invidia, niciodată nu știu cât este de profundă; pentru că ea poate fi precum ipocrizia, răutatea, ura sau nerușinarea fără limite, fără fund (Epstein, 2008). 65 În general, invidia (malignă) ne înveninează cele mai apropiate relații: cu frații, cu vecinii, cu prietenii, cu părinții și colegii (de serviciu). Avem tendința să-i invidiem pe cei mai apropiați (oameni/semeni/prieteni) din cel puțin două motive: • putem face mai ușor comparațiile; • avem, în
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
luat ei numele de sefarzi, adică cei din Iudeea, iar cazarii de pe Volga se numesc așchenazi ca să se știe și ceva adevăr în această mare de minciuni ivrite, toate scornite și revelate doar lor pentru a ilumina Neamurile! Un alt înveninat de atîta străinătate Țefania proorocește cu mult năduf împotriva băștinașilor filisteni ,,2,4 Căci Gaza va fi părăsită, Ascalonul va fi pustiit, poporul din Asdod va fi izgonit ziua în amiaza mare, și Ecronul va fi smuls din rădăcini. 2
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
exercitare în practică a acestor drepturi" (Tinu în Vlad: 1981, 159). Dimpotrivă, tendințele ilegitime de supranaționalizare a respectării drepturilor omului, considera Romulus Neagu sunt "departe de a stimula conlucrarea dintre națiuni pentru soluționarea problemelor umanitare" și "nu fac decât să învenineze atmosfera, aducând daune directe promovării drepturilor și libertăților umane" (Neagu: 1983, 424). Cel mai important drept al omului și a națiunii din care face parte este, în concepția secretarului general al PCR, "dreptul la viață, la pace, la existența liberă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
iată-l, ieșind, tîrîș-grăpiș, din somnul totalitar. Nu mai e, parcă, forfota borfăită de-acum cîțiva ani, lumea-ncepe s-arate un pic altfel. Mai liniștită? Mai blazată? Sub mișcarea asta browniană a trotuarelor, în afunduri, colcăie cealaltă viață, viața-ncleștărilor înveninate de ură. În fond: confruntarea pe viață și pe moarte a forțelor democrate, care-au biruit în '96, cu structurile obscure și perfide ale comunismului rezidual. Ce-ntremătoare promenadă a perechilor tinere, biologic triumfătoare și dezinvolt elegante, pe străvechile bulevarde! În
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de asemenea, apariția stării de rău. A mânca sau a bea singură într-un loc public este o acțiune dificilă. Situațiile de afirmare: îi este aproape imposibil să se afirme, deoarece se teme că discuția fie se prelungește, fie se înveninează, iar acest lucru declanșează reacții de înroșire sau de blocare. Situațiile de revelare a sinelui: Isabelle evită să vorbească despre ea, păstrând mereu aceeași optică de a nu-și asuma riscul să prelungească o discuție. Situațiile de interacțiuni superficiale: Isabelle
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
evidență, chiar de la prima sa comedie, Mélite, pe când nu știa nimic despre existența regulilor. În 1660, retrospectiv, în Examen la Mélite, declară: "Acest bun simț comun, care era singura mea regulă, mă făcuse să găsesc unitatea de acțiune pentru a învenina patru Amanți printr-o singură intrigă." Unitatea de acțiune implică continuitatea sa. Acțiunea nu va fi una singură, dacă nu este continuă", scrie d'Aubignac în Practica teatrului. Bruștele rupturi de acțiune de care se servesc reprezentanții barocului, Shakespeare sau
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
s'adresse d'habitude à une religieuse et non à une mère biologique, que l'on appelle " mère " ou " maman ". Le syntagme " frunză uscată " (" feuille sèche ") est traduit par " feuilles desséchées " (Semne/Leș signes) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 171). Le verbe " a învenina " (" empoisonner ") est traduit par " répandre du fiel " : " aici și țărâna înveninează " " ici, même la terre répand du fiel " (Semne/Leș signes) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 171) ; " ici la glèbe elle-même empoisonne " (Signes) (Stolojan, 1992 : 55) ; " Ici, même l'humus empoisonne " (Signes) (Loubière
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
mère biologique, que l'on appelle " mère " ou " maman ". Le syntagme " frunză uscată " (" feuille sèche ") est traduit par " feuilles desséchées " (Semne/Leș signes) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 171). Le verbe " a învenina " (" empoisonner ") est traduit par " répandre du fiel " : " aici și țărâna înveninează " " ici, même la terre répand du fiel " (Semne/Leș signes) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 171) ; " ici la glèbe elle-même empoisonne " (Signes) (Stolojan, 1992 : 55) ; " Ici, même l'humus empoisonne " (Signes) (Loubière, 2003 : 71). L'expression " când spicul lega " (" lorsque le blé portait
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
rezultat al "împăcării României cu Dumnezeu" după expresia "Căpitanului" Corneliu Zelea Codreanu (Ornea, 1996, p. 220). Dincolo de rivalitățile și inamicițiile precipitate de competiția pentru impunerea propriei formule a concepției despre lume, societate și viață în cadrul consensului naționalist, rivalități care au înveninat relațiile dintre artizanii principali ai acestor formule, toate cele patru împărtășeau "credința fanatică" în "ideia națională" (Goga, 1927, p. 26). "Crezul generației" (Marin, 1977) [1937] se împărtășea din fanatismul naționalistic, care constituia pecetea ideologică supremă a doctrinelor de extremă dreapta
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]