169 matches
-
aici la hotar am înțeles/ că trebuie să aștept/ fără semne prevestitoare// îmi bat valurile exilurilor în umeri/ valurile apelor moarte/ păsări ciudate își leapădă aripile uscate/ aproapele păsării mute sunt// aici la hotarul tîrziei/geme neștiutul de îmbrățișarea sîngelui/ înveninatule înveninatule/ tu crezi că-i răsăritul timpului tău// parcă aud geamătul surd/ al unei religii murind" (aproapele păsării mute sunt). Pînă și embrionii vieții, semințele, se văd hărăzite inevitabilului surghiun: "dinspre dicționarele tăcerii/ vin veghetorii insomniilor/ nu putem să ne
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
la hotar am înțeles/ că trebuie să aștept/ fără semne prevestitoare// îmi bat valurile exilurilor în umeri/ valurile apelor moarte/ păsări ciudate își leapădă aripile uscate/ aproapele păsării mute sunt// aici la hotarul tîrziei/geme neștiutul de îmbrățișarea sîngelui/ înveninatule înveninatule/ tu crezi că-i răsăritul timpului tău// parcă aud geamătul surd/ al unei religii murind" (aproapele păsării mute sunt). Pînă și embrionii vieții, semințele, se văd hărăzite inevitabilului surghiun: "dinspre dicționarele tăcerii/ vin veghetorii insomniilor/ nu putem să ne împotrivim
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
senzitiv imediat (este introdus la un moment dat un artist contemporan celebru prin ingeniozitatea instalațiilor sale, ca exemple fiind date expoziții de carne lăsată la putrezit în chiloți feminini sau de muște cultivate pe propriile excremente - p. 192) la denigrări înveninate: “Plus loin, une tablée de Chinois de Honk-Kong - reconnaisables à leur saleté, déjà difficilement supportable pour un Occidental ș...ț” (p. 111) sau “L’Islam ne pouvait naître que dans un désert stupide, au milieu de bédouins crasseux qui n
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
acest email să ajungă la cel sau cea care semnează Telefil. Am citit cronica dvs. "Sîntem prea mici pentru un război prea mare" și aș dori să vă trimit opinia unui "biet băiat". Aș începe prin a vă mulțumi pentru înveninata compătimire și aș vrea, dacă nu cumva vă deranjează, să vorbesc puțin despre dialogurile din transmisiile de la Bagdad. În primul rînd foarte mulți teoreticieni ai jurnalismului au scris și vorbit foarte mult pe tema reportajelor din zonele de conflict. Aproape
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13916_a_15241]
-
sațietate (tot ce-i prea mult strică!), la autoiluzionare în legătură cu valoarea unora dintre aceste documente inedite și chiar la o stare de insalubritate a detritusurilor memoriei. Curiozitatea (politică, istorică, literară) a obosit sub povara dezvăluirilor de culise, a micilor și înveninatelor adevăruri personale, a demitizărilor, a aglomerărilor de mărunțișuri și a (uneori) iluzoriilor răsturnări de perspectivă. Fenomenul risca să devină nociv prin absolutizare, prin succesul înșelător (câte jurnale sau memorii editate în anii´90 ar mai fi primite astăzi la fel
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
de verb și de pictură, vaporoase, în spiritul epocii. Voi incerca o translatare aproximativă a primelor două versuri, - iar pe cunoscători îi rog să mă ierte: Le pré est vénéneux mais joli en automne Leș vaches y paissant Lentement s-emposoinnent... înveninat e toamnă, frumosul câmp lumesc, Dar vacile păscându-l, încet se otrăvesc...
Apollinaire by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11653_a_12978]
-
spre porniri nestăpânite și desfrânate? Dacă vei lua aminte la tine însuți (Deut. 15, 9), îți vei aminti că plăcerea de acum va avea sfârșit amar, că gândirea de acum din trupul tău, pricinuită de plăcere va naște viermele cel înveninat (Is. 66, 24, Mt. 9, 44, 48) care te va munci în veci în iad și că înflăcărarea trupului va ajunge mama focului veșnic. Ei bine atunci plăcerile vor pleca îndată fugărite; și minunată potolire și liniște se va pogorî
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
este pe buzele multora. Mai rare, deși nu lipsesc, sînt obiecțiile făcute operei propriu-zise. În special românele postbelice își văd știrbit prestigiul. Nici monumentala Istorie a literaturii de la origini pînă în prezent n-a scăpat cu totul de săgețile (unele înveninate) ale comentatorilor. Numai școală păstrează intact soclul cărturarului. Întrebarea este pentru cîtă vreme. Divinului critic de odinioară i-a luat locul un critic tot mai hulit. Pentru varietatea și profunzimea contestației actuale a lui Călinescu, articolul d-lui Gh. Grigurcu
Hulitul critic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17840_a_19165]
-
omologate ale prezentului, scriitorul își inventează un adevăr invers, adevărul tragic al veteranilor marxismului, sacrificați de fauna birocratică a carnetelor de partid. Postumele sînt impregnate de mesianism obosit, cu detenta criticii totalitarismului, dar cu idei politice rudimentare. Privește cu ochi înveninat istoria, ca istorie a celorlalți, numai că nu poate și nici nu are intenția să depășească doctrinal comunismul către altceva." (41) Analiza dramaturgiei lui I.D. Sîrbu ca și aceea a rolului său de secretar literar al teatrului craiovean sînt libere
Despre I.D. Sîrbu, altfel by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17194_a_18519]
-
este un șoarece.Și pe loc l-a străpuns.BMM... XVI. ANI ROMANI, de Boris Mehr , publicat în Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016. Ani romani Plânge Leonard de atâtea blestemății, Cinstitul Brutus își ascunde cuțitul și scoate limba Înveninată, onestul Iago face ordine în seifuri, Culege scrisori de iubire, spre bine Republicii, zice Brutus, Să ne iubim , zice Iago, îl respect dacă-i gay, nu-l iubesc, Cineva amintea de Arghezi, „făcu din zdrențe muguri și coroane”, Ura, aplaudă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
râului. Veverițele purtau cu ele miresmele răcoroase ale pădurilor de brazi. Veneau din cele mai îndepărtate zări, coborau din munți, și prin tot locul pe unde trecuseră luaseră cu ele chipurile zilelor și-al nopților, încărcându-se de polenul albastru înveninat al pelinului, de parfumul pătrunzător și iute al frunzelor de stejar, lepădând acum din lăbuțele vlăguite, alături de mirosul viu al sângelui scurs din ghearele tocite, aromele macerate de ghindă, ferigi și ciuperci cărnoase, adierea amară a pelinului veșted și cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
foamei trupești, mi-ai zâmbit!!! Din străfundurile alambicate și nerecunoscătoare ale ființei tale, regreți parcă puțin că nu ți ai oprit 5 lei de metrou. SĂ NE IUBIM ORGANIZAT! Intră, bă, balcanicule, și tu în rândul lumii civilizate, îmi șuieră înveninat o voce din ecranul teveului, năpădindu-mi scărița și ciocănelul. Te iubești de atâtea secole complet anapoda, de-a valma, fără noimă, dezlânat, cu pauze inexplicabile de simțire, pretinzând că iubirea e lucru mare și de când lumea și că doar
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nefast în viața politică a țării. Articolele sale din "România Mare" au uluit o lume întreagă prin ură, virulență naționalistă și șovinism. Pus în slujba lui Vadim Tudor, Romulus Vulpescu a depășit în grobianism, intoleranță și delir naționalist cele mai înveninate condeie ale comunisto-securismului. Și, cu toate acestea, trebuie să fii, la rându-ți, îmbibat de ură și resentiment pentru a trece în uitare marile sale performanțe de traducător. În clipa de față, o versiune integrală a operei lui Villon, în
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]
-
personală asupra temelor și dezbaterilor publice câștigă o pâine albă de pe urma comunismului și n-ar renunța, în ruptul capului, la meschinul monopol asupra ideilor. În fond, personajele sunt de-un comic derizoriu: ipostaze contemporane ale "gaițelor" lui Kirițescu, ei spurcă, înveninați și copleșiți de răutatea propriei ratări, tot ceea ce scapă rapacelui control de grup, de haită, de confrerie. Astfel de indivizi nu au depășit, mental, stadiul la care se afla Ion Iliescu în decembrie 1989. Pentru ei, istoria de jumătate de
Meschinul monopol asupra temelor publice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9982_a_11307]
-
e de fapt Luminița; și, neștiind, pot evalua cartea ca un produs literar. Miza autorului aceasta a și fost: ca, scotocind prin propriile rufe murdare, să realizeze nu un document, un proces-verbal al divorțului sufletesc și legal, ci o poveste înveninată și amară. El aspiră, într-un mod vizibil sau, oricum, ușor detectabil la o anumită condiție de generalitate: istoria trăită e astfel scrisă încât să aibă o morală implicită. Lăsând deoparte, deocamdată, detaliile scabroase, să recunoaștem că paginile finale respiră
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
l-am scăpat de la moarte".4 Departe de țară, în Anglia mai întâi, apoi în Portugalia - între 1940-1944 - nu va mai fi în vizorul cenzurii din România. Dar ce s-a întâmplat după aceea e inimaginabil. înverșunarea cu care acest înveninat "mecanism" socio-politico-ideologic s-a năpustit împotriva lui, în perioada comunistă, e diabolică. Cenzura, perfecționându-și metodele, a început să folosească procedee de o rară perversitate. Interdicția semnăturii alterna cu cele mai flatante promisiuni. Emisarii trimiși de oficialități să-l invite
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
cuminte, aruncând-o pe Luana în cea mai neagră disperare. Dacă renunța? Jocul ei, transformat în răzbunare, rămânea neîmplinit. Cei doi își vor vedea de viața lor împreună și ea nu putea concepe asta. Îl urmări pe Radu cu ochi înveninați, zilnic, la orice întâlnire cu el. Voia să vadă, să știe dacă e fericit sau, dimpotrivă, aventura lui s-a terminat. Când zbuciumul ei atinse cote maxime, una dintre colege năvăli în birou și-i aruncă dintr-o suflare: Luana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și mai făcea simțită prezența în casă, vorbea puțin, parcă se târa neauzit prin odăi, citea ziarul, se trântea de-a lungul patului, își turna picăturile în ochi și înainte de a ațipi lăsa să-i scape un oftat sonor, prelung, înveninat, ce se lățea în toată încăperea fulgerând respirația Carminei, a mamei. Se auzea cum jarul mușcă încetișor din bucata de lemn abia pusă în sobă. Pagina cărții întoarsă de Carmina foșnea asurzitor. Seara, la cină bărbatul mânca fără să scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
după care deciseră să claseze cazul, sub motiv că nu se putea începe urmărirea penală contra unui biet cetățean cu mințile rătăcite... Doar nu erau atât de stupizi apărătorii republicii populare, ca să dea apă la moară dușmanilor de clasă și înveninatei propagande occidentale, oferindu-le pe tavă încă un martir! În postul de gestionar rămas vacant veni la scurtă vreme Lazăr Popescu. 3 După istoria cu inventarul, într-o zi de sâmbătă, către seară, la sfatul popular din comună sosi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
animă repulsiile. În fond, ca un intelectual să nu fie plicticos e îndeajuns să-l silești să mediteze la ideile vrăjmașului. Va uita de maniere cordiale, dovedind că nimic nu-l înviorează mai mult decît temele care îi provoacă o înveninată antipatie. Adunate sub egida Fundației Templeton, o organizație filantropică care încurajează dialogul fără prejudecăți între cercetători americani aparținînd unor domenii îndepărtate, cele 13 minieseuri despre Dumnezeu și cosmos (semnate de clerici, fizicieni, psihologi, biologi sau filosofi) culminează în trei polemici
Gustul fideist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5283_a_6608]
-
pe care Pavic îl dă și îl face romanului său: acesta poate fi orice (mă refer la structură, statut) drept care i se poate face orice operație, exclusiv prin lectura individuală (nicidecum colectivă) - romanul poate fi sporit sau împuținat, tămăduit sau înveninat, adăugit sau tăiat. Insolitul romanului lui Milorad Pavic provine întâi de toate de la istoria exotică a khazarilor: seminție belică și nomadă, trăitoare între secolele al VlII-lea și al IX-lea (deși cartea va ajunge până în secolul XX cu anumite
Metaficțiunea inter-onirică by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6099_a_7424]
-
agresiune verbală, pe care o resimți citindu-i paginile. Arțagul care îl împinge la căutarea expresiei vîrtoase îi împrumută avocatului un aer brutal, cu accente tari și nedelicate, stilul său fiind contondent în expresie și caustic în tentă psihică. Un înveninat al cărui ștaif spiritual se revarsă într-un pitoresc argou oltenesc. Iată cum sună, în varianta lui Pandrea, o meditație asupra sensului vieții: „Materialistul vulgar spune: să-ți umpli și să-ți deșerți zilnic mațul gros, să-ți storci lichidul
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
își va încinge mijlocul cu "cingători însuflețite"... Ultima strofa, în continuare răzbunătoare și triumfala ("pădurea-'ntreagă-mi este roaba,/ ea ce mă'nlăntuia cu aspra-i mirezmă și cu teama-i grea"), respira liniștea unui început de domnie, fata cu dușmănia "înveninata" a necunoscutului supusă că un regat al cugetării; împărăția "de taină și fior" a pădurii întregi a devenit o podoaba cucerita.
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
veghe, de instalare între somn și trezie, între realitate și fantasmă merge mult în spectacol pe ideea de puritate, de castitate, de alb. În contrast permanent cu negrul din fracul bărbaților de la curte, Corul, negrul din rochia lui Ortrud cea înveninată și manipulatoare. Aș zice că Evelyn Herlitzius, necunoscută pentru mine, a fost o revelație pentru publicul de la Scala. Ochiul și urechea, spune Barenboim. Lohengrin, cea mai „italiană” dintre operele lui Wagner. Parfumul de femeie. PRIETENIA. Tradiția. Și... VALOAREA, dincolo de tot
Parfum de femeie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3987_a_5312]
-
Prin urmare, toți cei care cred sau practică ceva din toate astea, în mod sigur și justificat, or s-o pățească la un moment dat! Există destule voci care spun asta, de la preoți cu crucea-n frunte la farisei citând înveninat și acuzator din Biblie. Ca și după Revoluție sau după mineriade, au fost oameni care au întrebat: “Dar ce-au căutat acolo?”, răspunzându-și cu înțelepciunea oamenilor cuminți din fața televizoarelor: “Ce-au căutat, au găsit!” sau, într-o variantă psihologico-planturoasă
GRAVITY TO HEAVEN. GOODBYE! de CARMEN NICULCEA în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373655_a_374984]