174 matches
-
Laura. Cred că mă place. Laura s-a lipit și mai tare de Hugo în timp ce-i făcea cu mâna copilului. — Dar, în fond, și el e tot bărbat. Majoritatea bărbaților mă plac. Sigur, cu excepția nenorocitului de Fergus, a adăugat ea înveninată. Spre groaza lui Hugo, Theo începuse acum să râdă și să gângurească spre Laura. Ba își flutura și mânuțele grăsuțe. Pe Hugo începuse să-l cuprindă enervarea. El nu beneficia niciodată de un astfel de tratament, și îl hrănea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Și-ntr-adevăr, puțin după asta, de unde, pîn-acum un an, oamenii roșiilor erau niște ambițioși incapabili, trădători de patrie, [oameni de uliță], d-alde Pătărlăgeni și Mărgăritești, deodată - o, minune! - deveniră dulcii Pătărlăgeni, mari patrioți, iar conservatorii deveniră: reacție, demagogie reacționară, opoziție înveninată, oarbă și pătimașă, ba nu ne-am fi mirat să ni se citeze chiar popa Tache, om de electorală încredere a prințului Dim. Ghica sau... afacerea Crawley, pe care tot onorabilul Centru o cunoaște mult, cu mult mai de aproape
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
nici învățătură, nici moralitate, nici prudență: a calomnia, a denunța, a bănui era un merit. Acestea sânt elementele cari dau viață și cu cari se nutresc spiritele demagogice (pag. 45). Pag. 47. Numim pe Marat. Acest gazetar, sub pana sa înveninată, denunța pe oamenii de talent în modul următor: "Aceste talente sânt o crimă mai mult, căci ating principiul egalității". Cine nu-și aduce aminte de tonul ce-l țin gazetari și gazete de a doua mână față, cu Alexandri. C-
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cu drept cuvânt la activul convențiunii de la 1875. Convențiunea comercială de la 1875, acest act de pretinsă trădare, este un titlu de onoare pentru partidul conservator, care astăzi cu mândrie poate constata toate rezultatele sale folositoare. Dacă am răsfoi acum polemicele înveninate din anul 1875, am găsi o ocaziune nouă și instructivă d-a pune față în față cele ce zicea opozițiunea paraponisită de atunci cu cele ce fac astăzi Catonii împodobiți cu stele și panglici cari ne guvernă. Nu sîntem însă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Imaginea lui Eminescu, a celui "inventat" după 1989 de "subțirii" ghiogari deconstructiviști este mereu în prim-planul polemicilor lui Theodor Codreanu. Nimeni din ei nu a trecut pe lângă poetul național fără a încerca să-i adauge "tușa" personală din catranul înveninat al noii (vechi) ideologii planetare, contribuind, într-o competiție acerbă, la ceea ce "incorectul" polemist a calificat cu un titlu de carte, "a doua sacrificare a lui Eminescu". Că aruncările de pietre nu au fost un simplu joc "deconstructiv" sau o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Laurian asupra tendenței și lucrărilor de pîn' acum a societății. În mijlocul patimelor politice și agitărilor sterpe ale luptei zilnice câțiva învățători, convinși că binele de mâne al țărei atârnă mai mult de starea de azi a școalei decât de polemicele înveninate ale partidelor extreme, s-au strâns în anul trecut împrejurul acestei idei și din dezbaterile lor a ieșit acest grup, a cărui țintă a fost și este îmbunătățirea școalei primare. Asociația pedagogică, fără multă paradă și într-un cerc restrâns
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
gotică. Cu bustul acoperit, era pus într-un scaun de piele neagră și tras pe niște roți instabile până la baie. Uneori când îl așezai în scaun prima dată se încrunta, alteori îți arunca o privire mult mai voalată de aceptare înveninată; dar în mare era o operațiune stoică. Îl coboram încetișor și îl ridicam în brațe, dându-mă îndărăt, până la baie, o cameră însorită cu fereastră estică ce dădea spre curte. Comisarul și Einhorn, amândoi cam neglijenți, îi dădeau de furcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să-l butoneze pentru a-și verifica mesajele - dar nu-i scrisese nimeni. Atunci trimise un SMS scurt prietenei sale Miria. În timp ce tasta - ESTI LBR LA PRZ? - simțea privirea tristă a mamei sale care Îi ardea ceafa ca o săgeată Înveninată. Ușile autobuzului se deschiseră. O fâșie de asfalt cuprinsă de ultima ceață a dimineții, case tremurânde ca niște miraje În fumul mașinilor. Fațadele blocurilor erau acoperite de eczeme de balcoane și ghivece. Camionul de gunoi care Înșfacă hămesit tomberoanele verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Moartea politică. Moartea. — Elio, Începu să-i promită președintele, voi găsi pentru tine o funcție importantă, un post-cheie, o organizație internațională, un consiliu de administrație sau o funcție la RAI. Va fi ceva potrivit competențelor și valorii tale. Erau cuvinte Înveninate pe care Elio le așteptase Întreaga zi - ca pe glonțul ucigașului plătit deja să-l elimine. Venise așadar clipa. Trebuia să urce scara romană. Moartea politică. Moartea. Să nu mai exiști. Totul s-a sfârșit. Își trecu o mână prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
butonul telecomenzii și Îl Închide. Se Întoarce În coridor. Zgomotul ușii sparte nu a trezit pe nimeni. Îi este somn, Îl doare capul și i se face greață. Încearcă să se lase de fumat și țigara i-a lăsat gura Înveninată. — Vino, murmură agentul simplu cu o voce vlăguită. Vino. La capătul unui coridor Îngust, gol și anonim este aprinsă lumina. Agentul principal intră În ceea ce pare să fi fost camera unei fetițe, căci are pereții acoperiți cu tapet impermeabil roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Petrescu l-a găsit nu în apartamentele unui ospiciu, operație de două ori mai ușoară, ci l-a aflat respirând același ozon cu noi, care desconsideră aceste rare, dar învecinate, exemplare de inegalitate între spiritul avid și cosmosul imperfect, nedezlegat, înveninat."9 (s. a.) Pe un ton apodictic și hiperbolic, anonimul (astăzi) V. Cristian considera că ultima apariție romanescă interbelică a lui Camil Petrescu reușește să aducă un suflu nou în epica interbelică, tocmai prin captarea unor sensuri nebănuite ale eului inconștient
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
a poeziei Parafă..., el se simte un saltimbanc, care pășește ridicol pe o sârmă, nefiind în stare să calce pe suprafața mării, situându-se astfel în opoziție cu Isus mergând pe ape: "Marea crâncenă de plumb visează salbe / Și resoarbe înveninată spume albe. Pe deasupra-i sârma-ntinsă între munți, / Pentru pașii mei alături, și mărunți."79 Ladima (și numai el!) este chiar Sinele lui Camil Petrescu, adică acea existență irațională și dificil de definit, dar căreia eul auctorial i se asociază
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
o făptură bolnavă, sub imperiul păcatului. Insuficiența naturii noastre iese cu prisosință la iveală în căutarea fără spațiu și fără frâu a unui alter ego erotic, prin care simțim nevoia să ne întregim ființa. Nesațul voluptății e trandafir cu ghimpi înveninați. Nesațul voluptății e una din cele mai mincinoase iluzii ale vieții în dezlănțuire oarbă. Credem că trăim în beția triumfului când suntem pe alunecușul abisului și al neantului. Creștinismul pune în fața acestui frenetic marș spre neființă al omului bolnav de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
înalță din șubrede colibe; Căci barbarul aprinde, doboară, mistuiește Tot ce nu poate duce, tot ce nu vrea să ducă, Și stoluri de victime cad moarte sub săgeată În vârf încârligată, al cărui fier subsese Din ierburi ucigașe un suc înveninat.” Această descriere admirabilă reînvie în chip plastic scenele de groază ce se petreceau la năvălirea barbarilor de peste Dunăre, și cu toate că înspre Tomi vor fi trecut mai ales Geții și Iazigii, nu trebuie să credem că aspectul și purtarea Dacilor să
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
politic și diplomat aflat mereu în cercurile puterii, informat și capabil de judecăți avizate. În al doilea rând, valoarea memoriilor stă în calitatea scrisului și în temperamentul de literat al autorului, instruit și înzestrat cu simțul cuvântului, abil portretist și înveninat cronicar, implicat afectiv. A rezultat din această sinteză o creație care nu interesează numai istoriografia (politică, a mentalităților, diplomatică), dar și literatura. Acest descendent de boieri olteni duce până în prima jumătate a secolului al XX-lea spiritul cronicarilor munteni, maliția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285437_a_286766]
-
literară privită de mulți ca denaturare intelectualista a celei mai rafinate poezii pure. Poezia ermetica, se știe, a fost constant acuzată de obscuritate, iar autorii ei de izolare elitista într-un turn de fildeș. Ermeticii s-au apărat împotriva săgeților înveninate trimise de adversarii stilului cifrat, ai versului și cuvântului dificil, reunindu-se sub protecția lui Leopardi, fapt ce a menținut vie în anii treizeci-patruzeci atenția publicului literat pentru acest veritabil patron al cercului din care făceau parte.11 Aflat atât
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
șarpelui. Dar adevărata lui pălărie e Amanita muscaria; ciudat, căci șarpele nu fuge de soare, adăpostindu-se sub o pălărie. Dimpotrivă, recelui șarpe Îi place să se sorească, iar „pălăria“ lui fuge de soare În pădure... Dar ciuperca Îi transferă Înveninata. Poate ar fi fost binevenită arătarea siglei acelui ziar, dar aceea ar fi cerut și un comentariu. Nereciproc Însă, acel comentariu se poate lipsi de corespondența imaginii, iar asta ca o consecință a celor de mai jos. Sigla ziarului cuprindea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fi înșelat într-o oarecare măsură. Până atunci, prigoana împotriva legionarilor a început cu mai multă furie, arestările sunt tot așa de numeroase ca pe vremea lui Carol și a lui Antonescu, invectivele presei de stânga sunt tot așa de înveninate și alături de adevăr ca acelea de pe vremuri din „Adevărul” și „Dimineața”, ai căror demni urmași sunt „Semnalul”, „Jurnalul de dimineață” și celelalte „tribune” de ambiții mai mult sau mai puțin îndreptățite. Continuitatea acestor trei regimuri, dușmane între ele, în ceea ce privește prigonirea
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
bine printr un hol întortocheat, excesiv de călduros și de întunecat. Toate ideile din univers mă colindă, care mai de care mai viclene, care mai de care mai ispititoare - doar unele, încearcă cu succes altele fără... o neputincioasă, o nestatornică și înveninată consolare cu mine însumi și împăcare cu Dumnezeu. Am reușit... Am ajuns din nou în fața unei uși... Parcă sunt în țara Ușilor Termopan de pe planeta Holurilor Labirint! ). Etajul I, corpul ,,G'', camera 7unde locuisem la prima internare, învățate în urmă
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
că m-a văzut. * * * Simt cum moartea mă urmărește... Pașii ei se aud... scârțâind în urma mea precum dinții câinilor înfometați și suferinzi de oftică, din curtea așa-zisului sanatoriu. Înțepături usturătoare simt în tot corpul atingeri mișelești cu vârful coasei înveninate, precum ochiul înțepător și de sticlă al diavolului. De multe ori, după masa de prânz, mă întind pe patul aproape moale și aproape curat, simt cum starea de parazit mă învăluie nemiloasă. Pe dracu’...,,pleci sănătos tun!’’ Am pășit în
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
în laboratoarele lingvistice - structura limbii germane era luată de model, au fost dezaprobate chiar din capul locului. Totuși, având sprijin și-un naționalism rău înțeles, au străbătut în graiul celor ce veneau în contact cu societatea și, după mortalele ridiculizări înveninate ale lui Alecsandri și Petrino, unele și-au prelungit agonia în Bucovina până-n ziua de azi. Unii scriitori însă, cu conștient simț literar, scriau chiar pe atunci nu: limbă mămească, respepta, miezicul, năciunălitate, probavăr, carăpter etc., ci, limbă modernă, respecta
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
aripă, ca să-și uite de vechea stăpînă. Să nu pui găina în sac cînd o duci undeva, că-i rău. Dacă a mîncat vreo găină grăunțe cu strigoaie*, se ia și i se despică gușa, i se scot grăunțele cele înveninate și apoi trăiește. Găina trebuie tăiată sîmbătă seara, că de-o tai duminecă dimineața, în timpul slujbei, mor de boală găinile. Cînd cîntă găina dimineața, îți desface ce ți-i făcut; iar cînd cîntă seara, îți face cineva farmece. Cînd îți
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
a Bisericii. Dar eu voi vorbi despre un pericol chiar mai înspăimîntător căci este mai ascuns, este mai degrabă un rău prezent. 123. O putere neobosită lucrează astăzi și de multă vreme în toate colțurile Pămîntului, răspîndind semințele cele mai înveninate ale schismei Bisericii lui Dumnezeu. S-a produs din păcate un sistem schismatic; dar schisma nu se vede încă, pentru că nu poate fi văzută pînă ce nu izbucnește; și între timp autorii (mulți dintre care sînt de bună-credință) acestui sistem
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
domniile voastre una alta asta ceea că eu îs în mare prietinie cu comisul Manole una alta asta ceea ș.c.l. Ionuț Jder se întâlnește cu Săndrel-Vodă și acesta se arată ascuns și cu un ascuțiș de supărare veche și înveninată împotriva lui, dintr-o pricină tulbure, care poate fi cunoașterea legăturilor lui Ionuț cu Jupânița. Deci el dă a înțelege lui Gogolea că i-ar plăcea să audă vești rele despre vechiul său frate de cruce ceeace îndeamnă și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
permite proștilor să devie celebri și neoneștilor să se impuie atenției. Acei oameni care într-un an opt luni fac rău și patru luni spun prostii. Disprețuiește oamenii, pentrucă se cunoaște bine. Când își mușcă limba e amenințat să moară înveninat. Doamne, păzește-mă de calic îmbogățit, de glumele bărbierului, de cel care face crucea prea mare și de cel care țipă în fiecare zi că-i patriot, de cel care face morală... Oameni care poartă două nume din care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]