1,281 matches
-
ploioasă ,cu siguranță i-aș fi găsit utilitatea. Și totuși,o cruce așezată cuminte în spatele bisericii, îmi atrage atenția : „ Sub această piatră grea șade biata soacră-mea. De mai trăia un an ,doi,trei , Zăceam eu în locul ei . De unde atâta înverșunare,nu pot să înțeleg. Dar până nu faci foc ,nu iese fumul atât de negru de supărare. Iar dintre toate speciile de soacre,cele de nurori, par ar fi de departe cele mai periculoase . Fiindcă tânara nu vrea să recunoască
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1429344837.html [Corola-blog/BlogPost/354005_a_355334]
-
ei, Valentina Noroc- Dolgaciova. Or, Domnia Sa a reușit cu suflul ei să- și susțină și familia. Într-un interviu, realizat cu Lidia Noroc Pînzaru, al Ludmilei Gorbuli, actrița spune: “Arta și cuvântul se zămislesc cu sufletul... Vom lupta mereu cu înverșunare să nu se piardă ceea ce s-a cucerit la Bălți, prin talent, inspirație, muncă, prin dăruire plenară artei. Am dus farmecul fascinant al acestui picior de plai în Franța, Spania, Turcia, Grecia și în alte țări. Acolo colectivele artistice au
ARTISTA EMERITĂ A REPUBLICII MOLDOVA, DOAMNA LIDIA NOROC-PÎNZARU, MUZĂ A UNEI DINASTII DE ACTORI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 by http://confluente.ro/lilia_manole_1469213993.html [Corola-blog/BlogPost/353363_a_354692]
-
vrabiei care se pune în palma ta pentru o fărâmă de pâine cu perseverența unei păsări în zbor nu vrea să fie învinsă de unul care pășește pe sol în gol cu notele răscolite din lacrimă de către o vioară cu înverșunarea sufletelor care nu vor să moară te implor Suzana Deac Referință Bibliografică: Și azi și mâine / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 323, Anul I, 19 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Suzana Deac : Toate Drepturile Rezervate
ŞI AZI ŞI MÂINE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Si_azi_si_maine.html [Corola-blog/BlogPost/341773_a_343102]
-
favorite calomniei, au disprețuit cu toată ura lor izvoarele istorice creștine, prelucrând altele înverșunate, încărcate cu fiere și venin, depreciind și devalorizând Chipul Împăratului: admirația, cinstirea, slava, credința, măreția, sfințenia sa, contribuția incomensurabilă adusă Istoriei creștinismului, respectiv Bisericii lui Hristos. Înverșunarea acuzatorilor apuseni, bâjbâitori în cercetarea justă, cu privire îngustă, semită, urmașii fideli ai tenebrosului Eutropius: Iulian Apostatul, Herodot II, Ipolit, Victor Aurelius Sextus, Zosima, Grigorie de Tours, J.B. Bury, Kodinos, Luigi Pareti, Edward Gibbon, Paolo Breți, James Carroll, Luciano Petek
ÎMPĂRAŢI ŞI SFINŢI DACI AI PĂMÂNTULUI ŞI CERULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1495329481.html [Corola-blog/BlogPost/381053_a_382382]
-
Se ridică cu mic cu mare, Că această achziție Crimă e, nu stă-n picioare! Doar se-aduse numai vorba, Nimic se concretiza, Acuze de vânzatori de țară, Asta-i tot ce se-auzea. Dară culmea ironiei... Ce blamau cu-nverșunare, Astăzi ei sunt la putere Și-au pus planu-n aplicare! Unde sunt vânzatorii de țară Care erau distrugători de glie? Ieri, ce cu zgomot acuzară, Astăzi e demagogie... Referință Bibliografică: Săracă țară bogată / Marilena Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SĂRACĂ ŢARĂ BOGATĂ de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 by http://confluente.ro/marilena_dumitrescu_1432797950.html [Corola-blog/BlogPost/372987_a_374316]
-
archebuze și baliste Și cât vor fi acestea să reziste, Asediul mai poate să dureze Nici fanii nu mai flutură batiste Provocări nu pot să mai lezeze Că tot mai bună supa de orez, e Și cronica oricărei zile triste Înverșunarea ne-a adus aproape Și ochii noștri altfel astăzi văd La fel de vinovați pentr-un prăpăd În care singuri ne găteam atrape Dorindu-ne s-avem zile mai bune Cu-atata lipsă de înțelepciune! Referință Bibliografică: Beligeranță / Ion Untaru : Confluențe Literare
BELIGERANŢĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Beligeranta.html [Corola-blog/BlogPost/351190_a_352519]
-
fără leac - ca umbra-l va-nsoți pe om din clipa asta până-n veac - acel moment al judecății ce doar de Mine-i cunoscut - și ne-ncetat se vor lupta știind că este-un Absolut, doar El capabil să oprească a răului înverșunare, astfel ca drepții să acceadă la liniște și mântuire. Scena 2 Adam și Eva, foarte speriați de cele auzite. Adam: (cu năduf) Doar tu, femeie preavicleană, pentru bucluc ești vinovată! Mai bine nu te zămisleai decât s-o pat cu-
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_teatru_de_george_petrovai_1359546041_efn2j.html [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
de oi pe stamba verde din câmpie, ca la Horeb să pot ajunge și sufletul să mi-l încânt de sus, cu-a Ta pictură vie mai fascinantă ca un cânt. Priveam întâi spre-un cer năuc de-a Soarelui înverșunare, ce-și arcuia azurul zvelt din zări spre-o nesfârșită zare; apoi privirea mi-o-mbăiam în feeria de culori și fluture-mi doream să fiu ca să mă zbengui printre flori ... Când pe Horeb mi Te-ai vădit ca rug
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_teatru_de_george_petrovai_1359546041_efn2j.html [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
i-ai hrănit, ori când - lovind eu cu-ndoială - din stâncă apa a țâșnit. Ba și mai și: urcând pe munte ca Legea Ta să o primesc, la-ntoarcere m-am îngrozit văzându-i cum Te prețuiesc. Căci țopăiau cu-nverșunare și se-nchinau unui vițel, pe care-l dăltuiră-n aur dup-al Egiptului model. Atunci, cuprins de grea mânie, pe toți ai vrut să-i prăpădești! Dar i-ai iertat la ruga mea, făcând astfel dovada că Tu Ești
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_teatru_de_george_petrovai_1359546041_efn2j.html [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
un profit personal de pe urma luptei și a sacrificiilor pe care le făceau.” (Vasile Bucelea-deținut politic, mărturie scrisă) <> „Când bate vântul în munți, de se cutremură și șuieră stâncile, uneori se năpustește asupra unui picior de pădure de brad cu atâta înverșunare și îi răstoarnă cu răgăliile în sus sau îi frânge când pământul este înghețat, încât, în răgazul a câtorva minute, o pădure de brad mândră e la pământ. Uneori, unde și unde, câte un brad, cine știe prin ce minune
VASILE BUCELEA – EROU AL REZISTENŢEI ROMÂNE ANTICOMUNISTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1455074302.html [Corola-blog/BlogPost/367473_a_368802]
-
Treptat ura se înscrie definitiv în datele lor fundamentale și exersată neîntrerupt și cu forță, ura devine o fibră puternică și începe să funcționeze de la sine. Cu timpul, ura sapă tot mai mult, tot mai adânc, cu tot mai multă înverșunare, se agravează, se cronicizează și omul nu mai poate fi vindecat. Ura se transformă într-o plăcere, devine o hrană a sufletului și ca o urmare firească, omul începe să fie stăpânit de orgolii și de lăcomie nestăvilită. Dialogul devine
UCIGĂTOAREA URĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 by http://confluente.ro/elena_buica_1438700937.html [Corola-blog/BlogPost/380794_a_382123]
-
de nedescris. În același moment, aud pocnete și un țipăt teribil, al Ilincăi. Am sărit din pat imediat, am ieșit pe ușă în grabă, ocolind casa prin spate și ajung la acea intrare, trecând pe lângă cușca câinelui ce lătra cu înverșunare încercând să scape. Bătrânele nu se vedeau.După ce dau colțul casei, văd un om foarte voinic, înalt și gros cu părul cărunt, cu un bici în mână ridicat amenințător și o privire urâtă, fioroasă cu o față roșie și ochii
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1465760048.html [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
este, singurul ce poate, Să fie deodată sfârșit și-nceput! * Ultimul gând A mai rămas un gând neprihănit La umbra înserării stă și plânge Când dorurile toate s-au unit Iar neputința inima ne-o frânge. Și vânturile bat cu-nverșunare Gonind căldura altui început Iar tot ce-a fost se pierde în uitare Lăsând în urmă doar un gest durut... La capăt de-așternut veghează chipul Din poza-ngălbenită și tăcută Când șoaptele iubirii doar nisipul Clepsidrelor, încet le mai ascultă
ÎN UMBRA CUVÂNTULUI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1473561656.html [Corola-blog/BlogPost/379578_a_380907]
-
apa, cee ce punea scăldatul sub un embargo absolut. În copilăria mea, în vreo două rânduri primăvara, după topirea zăpezii la munte, Ialomița se umfla și ieșind din albia sa, amenința să intre în sat. Toți o auzeam vuind cu înverșunare, sătenii erau pieriți de frică, alergam la marginea satului și priveam cu groază valurile mânioase care se rostogoleau măturând tot ce le sta în cale, Ieșeau și gospodarii să stea de veghe la capătul podului, împreunând mâinile și rugându-se
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Caseta_cu_amintiri_iii.html [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
pentru gestul său. Era conștientă că și ea purta un dram de vină: îl provocase într-un anumit fel. Îi recunoscuse că-l plăcea și că între ei s-ar putea crea un sentiment de dragoste. Poate și de aici înverșunarea lui Viorel de a o avea chiar și cu forța, văzând că o pierde în favoarea lui Mircea. Dimineața, când plecă la serviciu, se grăbi să depună scrisoarea către doctorul Tigănuș la cutia poștală. Trebuia să găsească o modalitate de a
COSMARUL ADEVARULUI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1404206904.html [Corola-blog/BlogPost/347416_a_348745]
-
Stol grăbit să mă poarte”. Dar iată atmosfera de miracol ce proteja (încă) vârsta, dispare, lăsând în locul ei un fel de vacuum dezolat. Poeta își dă seama de noul sau statut existențial, degradat și îl notează cu un soi de înverșunare ironica; versul devine și el mai distructiv, subliniind parcă pierderea suferită (Statut): “Pungi de plastic păsări mai slabe/ Cu gust de găină, / Etichete, coloranți aglomerări/ Leagă la gura borcanul sfidării cu celofan/ Magazine ciudate-ți taie/ orice surplus de elan
VICTOR FELEA. JUBILAŢIA TRĂIRII de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Victor_felea_jubilatia_trairii.html [Corola-blog/BlogPost/351235_a_352564]
-
Cu amintiri zace în mine. Puțin de o alung pe blestemată, mai înverșunată revine. Bucurie de i-aș putea aduce sufletului de tristețe plin, tot n-ar putea din el să o alunge. Că prea-plinul se varsă-n destin. Cu-nverșunare, sufletu-mi zdrobește. Și cât mi-aș dori să dispară, cu soartă predestinată sfârșește. Trecând în lume ireală. Când toamna vieții este isprăvită, pe suflet rămâne ca ciumă. Toamna-surată, tristețea să-mi simtă. Vigoarea să-i transforme-n brumă. Iar
TRISTEŢE MOLIPSITOARE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1412836347.html [Corola-blog/BlogPost/360227_a_361556]
-
de alții erau în mâna mea arme care, din păcate, nu tăiau în carne vie. M-aș fi putut oricând, dacă lumea mi-ar fi dat voie, transforma în Mare Inchizitor. Când scriam, mi se întâmpla la fel. Scriam cu înverșunare. Articolele mele erau adevăr revelat, inalienabil și necruțător. Eram un geniu. Îți recomandăm Povestea ca viață. Jihad La început am refuzat să recitesc ceea ce scriam. Când, în fine, am acceptat față de mine însumi să o fac, am fost nevoit să
Povestea ca viață: Scripta manent. Primul lucru pe care tata mi l-a spus despre Noul Testament: „N-ar fi trebuit scris” by https://republica.ro/povestea-ca-viata-scripta-manent-primul-lucru-pe-care-tata-mi-l-a-spus-despre-noul-testament-zn-ar-fi [Corola-blog/BlogPost/338528_a_339857]
-
nimeni nici cu un pai și că nu numai că nu a făcut rău cuiva, dar că a ajutat dezinteresat atâta lume de nici nu mai ține minte, privesc încurcați și nu prea se lasă convinși căci prea e mare înverșunarea, prea puternică starea de adversitate pe care au inhalat-o fără să știe cum și de ce, și fiindcă, în orice caz, fenomenul nu are nici o legătură cu rațiunea, cu logica, ci doar cu psihologia în latura ei patologică. Dacă află
MIASMA de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 by http://confluente.ro/Lucia_olaru_nenati_miasma_lucia_olaru_nenati_1343816685.html [Corola-blog/BlogPost/359954_a_361283]
-
pozitivă, un visător prin excelență, dornic să învățe a zbura. „..Rostogolirea era tot mai evidentă / chiar dacă mai părea a fi mers, / aripile acelea nu dădeau rezultate / ba uneori efectul era invers. / Așa că mai mult se adîncea / zadarnic lovind aerul cu înverșunare, / cu toate încă mai credea / că în curând va reuși să zboare”. (Încă mai credea, p. 64.) În Ca luminile rătăcite (p. 19), poem închinat poeților, „specie” aparte în conglomeratul unei lumi atât de pestrițe, autorul realizează unul dintre cele
SPRE ȚĂRM ( POEZII 1975-1994) DE VASILICA GRIGORAȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1444386933.html [Corola-blog/BlogPost/343205_a_344534]
-
al existenței cotidiene. În preajma cetății Bologa, marcată de prezența domnitorului Mircea cel Bătrân și a vechiului castru roman Resculum, năzdrăvăniile copilăriei primesc un sens mai aventuros, mai inventiv, mai simbolic. Crișurile îmbrățișează muntele din ale cărei stânci rupe, uneori cu înverșunare, fâșii însângerate în lupta cu piatra, spre a răzbate victorios spre șes. Ca pradă de război el oferă, generos, bologanilor nisipul cu reziduuri aurifere, prețul pâinii de zi cu zi a celor mai mulți munteni, nevoiași. În acest areal de legendă, un
MIRCEA GORDAN – FĂRĂ VOIA MEA de ANTONIA BODEA în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 by http://confluente.ro/antonia_bodea_1459143195.html [Corola-blog/BlogPost/366107_a_367436]
-
râu din care soarbe cititorul însetat de răcoarea și lucida Poezie. Având judecata gravității și o încredere în rolul mesianic al poeziei, Vasile B. Gădălin pare a fi adus cu el noblețea morală și iubirea de glie a profeților ardeleni, înverșunarea transilvană a meditației, gustul pentru reflecția gravă și nostalgia marilor mituri culturale: “Din testamentul Iancului citez/și tuturor eu vă întind o mână/ Că port în mine permanent un crez:/ Că țara mea pe glob o să rămână!“( “Întâlnire inter-arme,” din
ÎNTOARCEREA ACASĂ A POETULUI VASILE B. GĂDĂLIN CU POEZIA ÎN SUFLET de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Al_florin_tene_1398613499.html [Corola-blog/BlogPost/347967_a_349296]
-
handraburci șî am chilit pe gîtireadză o haleaucă de preamoi”. Cum vă place domnilor? Ce s-ar alege atunci din viul grai moldovenesc dacă oamenii din satele noastre vor începe să vorbească după „dicționarul lui Stati”? Lacheii Kremlinului împing cu înverșunare ideea așa zisei „limbi moldovenești”, iar pe a lor (rusa - n.n.) o iau sub protecție de stat. Președintele Rusiei, V. Putin, a promulgat legea, care îi obligă pe imigranți să susțină un examen privind cunoașterea limbii ruse. Chiar și măturătorii
DE ZIUA LIMBII ROMÂNE ! de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 by http://confluente.ro/valeriu_dulgheru_1472642586.html [Corola-blog/BlogPost/375533_a_376862]
-
și învăța bine, când a venit vremea, părinții au hotărât ca fiul lor cel mare să meargă la liceu. Nu și-au imaginat că băiatul avea cu totul alte gânduri și că ar avea curaj să le susțină cu destulă înverșunare. El dorea să fie tractorist și le-a cerut să-l înscrie la o școală profesională de profil. După mai multe discuții, care nu erau altceva decât „muncă de lămurire", l-au convins că poate fi ceea ce își dorește și
EPISODUL 8, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1436674906.html [Corola-blog/BlogPost/379943_a_381272]
-
sufletească... Senzația că Dumnezeu tocmai ți-a aruncat o privire. Poate a fost Dumnezeu. Sau poate ai fost tu, "intorcandu-te acasă", în tine însuți, acolo unde îți regasești esență. Și ai de multe ori ai sentimentul de răzvrătire și înverșunare. Ești tot tu, "intorcandu-te acasă". Într-o relație nu contează atât de mult asemănarea cât completarea.Devii întreg atunci când cineva te completează nu atunci când doar acest cineva se aseamănă cu tine. Dar completare înseamnă și acceptarea regulilor cu care
UN GRAM DE COMPROMIS de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 by http://confluente.ro/Un_gram_de_compromis_nuta_istrate_gangan_1329100882.html [Corola-blog/BlogPost/346756_a_348085]