119 matches
-
Recunoscîndu-l, Barbu s-a întrerupt din povestit și a zvîcnit într-un soi de plecăciune, care, din cauza unui pas greșit, dacă nu l-aș fi prins în brațe, l-ar fi proiectat cu capul direct pe pieptul lui Mizil. Acesta, înveselit brusc de scenă, a izbucnit în rîs și i-a făcut un semn cu mîna - un fel de ŤNoroc, dragăť - în timp ce automobilul demara. Iar confruntat, sub ninsoare, cu Manea Mănescu, "și-a smuls căciula de blană de pe cap, prosternîndu-se", apărînd
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
Dumitriu se afla încă în țară: - Pe ăsta vreau eu să-l distrug". Putem adăuga aci o amintire personală. Lila Dumitriu, sora scriitorului exilat, medic de profesie, care, în Amarul Tîrg unde locuia, se împrietenise cu mama mea, ne povestea înveselită cum Barbu o curta, în anii '50, făcîndu-i vizite stăruitoare și invitînd-o "să iasă în oraș" împreună, negreșit cu gîndul la protecția ce i-ar fi putut-o asigura Petru Dumitriu, pe atunci pe vîrful valului literar și monden, ca
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
Rapidul. Și... și aveai o poșetă albă care se deschidea mereu. - O poșetă albă?! Parcă... Și tu spuneai c-o să-mi pierd banii. Da' de fapt, știai că n-am decât rujul, pudra și-o batistă. Dădu paharul pe gât, înveselit. Ea continua să vorbească, cu ochii pe jumătate închiși, cu fața îmbujorată. Friptura era cam tare. I-a tăiat-o el, în bucățele mici, ca la copii. Au mâncat în tăcere. Băură încă un pahar. - Poate c-ar fi fost
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
dat seama că, el sau un altul, Lisa ar fi fost aceiași, leit maică-sa. Povestea, de altfel, spre sfârșitul vieții, că înainte chiar de vârsta cuvenită, Lisa dăduse deja iama, blenoragie în cadou, printre băiețandrii valizi din vecinătate. Râdea înveselit, lovind ușor fundul nevestei ce-i servise cândva același tratament. Să n-o fi dorit, era de neconceput, fiindcă Lisa încarna perfect dorința. Dorința haotică, asemenea tuturor dorințelor din acele vremuri când revoluția socialistă, începută cu douăzeci de ani în
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
să repet, - ce fac, - chestia aia că de ce sînteți brutal. Mă răstesc și eu la el aprinzîndu-mi pipa stinsa. Am zis, repet, ca brutal sînt, dom'le, din cauza fricii... Conducătorul scoate exclamații de entuziasm și iar începe să rîdă foarte înveselit. Băiatul, abia acum îmi dau seama, are în el stofă de cugetător, de filozof, de psiholog, mă rog, oricît neinstruit ar fi. Lui îi place atît de mult observația, sau scuză mea că de ce devii brutal, ... cînd ești fricos, mă
Frică si brutalitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17685_a_19010]
-
de limonada alături, cufundat în lectură? BookLand, cel mai avangardist, dinamic, cult, cool și prietenos târg de carte din România, îi așteaptă pe toți arădenii, între 5 și 10 iunie, în Atrium Mall, să se pregătească de o vară relaxanta, înveselita de cele mai frumoase cărți! Venim în Arad cu un playlist de pește 9000 de titluri de carte, muzica și jocuri, de la cele peste 70 de edituri participante. Pe langă literatura, BookLand promovează artă în general! Vizitatorii caravanei vor avea
BookLand se indreapta spre Atrium Mall din Arad [Corola-blog/BlogPost/99375_a_100667]
-
în stare să-l ocolești, ne facem cumetri cu el, că nu se poate să-l refuzăm." În contul cumetriei, îi ridică Fănică, în pat, cămașa de noapte și începe să o caute pînă o găsește, de se miră Virginica înveselită că mai era în stare. Iar cînd se întoarce Fănică cu fața în sus lîngă ea, mulțumit,îi spune: Ne-ar trebui și nouă niște haine de nași, că sîntem îmbrăcați ca vai de capul nostru!" Virginica ar fi vrut
Cumetria tocmai cînd by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7777_a_9102]
-
decât dacă mă voi contopi cu duhul pădurii, cu frunzele, cu iarba, cu pomii. Asta mă va despovăra de toate suferințele și pornirile care mă fac să mă port așa cum mă port... Ca o oaie capie, adăugă alintându-se, brusc înveselită. Am să mă fac pădurăriță. După război, firește. Ce idee! se miră Tudor. Cum așa! Ce poate fi mai frumos! Mai curat! Decât să trăiești în mijlocul naturii! Am visat din copilărie să cresc și să mângâi animale. Să aud goana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
erau muncitorii amărâți În cămașă de plastic și pantaloni de stofă evazați, uniforma de vară a buzoianului cinstit, erau reprezentanții unei istorii glorioase, fără de care România nu ar fi ajuns ce a ajuns. — Să trăiască Burebista! le-a strigat Vasile Înveselit. — Ai noștri! Ura, mă băiatule! i-au răspuns câțiva mai abțiguiți. Și-a continuat drumul, și când a ajuns În dreptul com plexului „Big“ a remarcat o coadă sălbatică, la care oamenii se călcau În picioare ca niște animale, urlând, Înjurându
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
vă cerem sfatul, numai dumneavoastră ne puteți ajuta, cu experiența dumneavoastră... Îi arăți că ești vigilent și că ții În mână conștiința oamenilor, că știi să Îi strunești... Și tot așa. — Bă, da’ nu e prost deloc țucurelu’! a strigat Înveselit Parolică. Nevastă, adu o sticlă de Niculițel, pupa-ți-aș țâțele care i-au dat lapte! Nu-i prost deloc! Bravo, mă, Lu ciene! Așa facem! După care și-a tras scaunul lângă Lucian și l-a Întrebat conspirativ: — Spune
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
dracului de treabă, revino la realitate, nu e bine... Ce nu e bine, Cristiane? Ce nu e bine În realitate? În realitatea asta... — În fine, las-o moartă. Să trăiți, tovarășul maistru. — Să trăiți, tovarășul maistru, a zis și Vasile, Înveselit parcă de Întâlnirea cu vajnicul Căreală. — Ce să trăiesc, bă, lăsați-mă dracu’... i-a Întâmpinat Căreală plin de amărăciune. Bine că ai venit, Siboiule, altfel o beleam. — Păi, după cum vedeți, suntem doi, tovarășul maistru, suntem aici amândoi. — Care amândoi
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
brusc și fără să se clatine, omul ia coșciugul în spinare și o rupe la fugă. Surprinși, ori mai degrabă consternați, angajații firmei ies în stradă; evident însă că nu au sub nici o formă intenția de a-l urmări. Părăsesc înveselit restaurantul și o iau pe urmele tânărului cu sicriul în spinare. Îl zăresc și îl aud cum urlă de bucurie, de frică; un animal cu revelații greu de expri mat. Mă opresc, închid ochii: mă voi întoarce să mă îmbăt
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ajung acasă viu și nevătămat. In ziua aceea, urmând același ritual, au ieșit din ograda crâșmei, unde au băut aldămașul pentru o afacere bună făcută la târg, Gheorghe Amnar și Alecu Slobodă... Măi Alecule, tu vezi cine vine? a întrebat înveselit Gheorghe, arătând spre șirul de care ce se apropia cu mers de melc. Cum să nu văd, Gheorghe? Ii moș Dumitru Carpen cu ai lui. Se duc la târg. Da’ ce care încărcate au! Se îndoaie osiile nu alta! Se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ca lumea... dă-te dracu’ de pârlit...” Și-i mai pocnea și una după ceafă, ca să nu mai mintă. Într-una din zile, nemaisuportând concertul acela de râsete și de cuvinte jignitoare, a alergat furios dintre noi, În timp ce “tribul” urla Înveselit. Am fost cu toții siguri că nu-l vom mai vedea multă vreme În mijlocul nostru. Dar, la scurt timp după ce se făcuse nevăzut, a apărut de după colțul blocului, cu o privire de Învingător. Era Îmbrăcat Într-un costum de tergal, cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
doctorii au meritul lor. - Bineînțeles! Și dădu să plece. - Domnișoară Ina, v-aș rugă să mă învredniciți cu un zâmbet, s-ar putea ca mâine să-mi lipsească!... - Nici o grijă, colega mea are o colecție întreagă... Și Ina părăsi salonul înveselită că putuse să-i servească pacientului îndrăzneț, ad-hoc, o glumă inofensivă. Inginerul Alexandru Georgescu rămase cu ochii spre ușa din cadrul căreia dispăruse grațioasa asistentă. * - Ei? o întrebă Olga pe prietena ei a doua zi. Ți-a fost greu? - Nu, chiar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de gând să merg În prima săptămână din noiembrie. Asta te-ar mai Înveseli? Era o propunere minunată, dar eu aveam pata pusă pe Hunter. Nu puteam să-l las să scape atât de ușor. Nu am nevoie să fiu Înveselită, am zis bosumflată, aprinzând lumina și uitându-mă cu severitate la soțul meu. Atunci de ce te Încrunți În felul ăsta adorabil de morocănos? Întrebă Hunter, părând să fie foarte amuzat. Ce e? Hunter era atât de drăguț, că mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Stelian însă îi făcu semn să mai zăbovească puțin. Vreau să te-ntreb ceva, îi ceru el, că dumneata trebuie să știi... Pentru cine trag clopotele de la biserică? Nu cumva... Poștașul se arătă surprins de întrebare și zâmbi pe sub mustață, înveselit că tocmai el, domnul Stelică, cel atât de bine informat, nu știa de ce băteau clopotele la biserică în acea zi. Cu mâna dreaptă schiță un gest larg prin aer, apoi duse mâna la gât. Păi n-ați aflat?!... exclamă omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îi mărturisi el, având grijă să vorbească mai încet. Mi-am permis chiar să merg la secretariatul facultății voastre, ca să mă interesez de tine, dându-mă drept fratele tău... Deci tu ai fost "fratele" care m-a căutat!... exclamă Felicia înveselită. Trebuie să recunosc că ai ceva imaginație, pentru un tip care nu se ocupă de literatură! Era singura posibilitate să aflu ceva despre tine, îi explică Victor. Pentru că tu n-ai vrut să-mi spui mai nimic... Felicia începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mame. Acum, că primejdia cea mare trecuse pentru sora sa, Crăița o tachina în fel și chip, de câte ori venea în vizită - și uneori se întâmpla să dea buzna în salon și de câte trei ori pe zi , iar Mădă zâmbea înveselită și îi răspundea pe măsură, arătând că, în ciuda suferințelor, nu uitase de zâmbet și de voie bună. Era o mare încântare pentru Arm s-o vadă din nou pe pupila ei așa cum fusese întotdeauna..., o micuță isteață și plină de
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cugetă ea. - Ți-am spus că ești mică, sau ești și proastă?, îi zise el. Anisia se supără, se strâmbă la el și scoase limba și coborî scara. Văzându-se iar singur, pe Ștefan îl pufni râsul. Râse o vreme, înveselit și părându-i rău că a bruftuluit-o pe Anisia. Mai trase o dată din țigară și o aruncă dându-i un bobârnac și urmărind-o cum cade din pod într-un nor de cenușă și fum și scântei. Hei, tocmai
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
nimerește peste un nebun dispus să creadă că nu bate câmpii și că Centrul există cu adevărat, nu se prăbușește toată stratagema voastră naivă cu pretenții de marotă psihologică? - Până acum a funcționat, așa naivă cum e, mi-a replicat, Înveselit subit, Roger Howard. Proba verității, cum spun avocații. Te rog să mă ierți că, pentru demonstrație, sunt obligat să citez din vorbele acestei categorii infernale de cetățeni ai mapamondului. Știi cum e: scopul scuză... - I-am mai zis și Evei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
unei morți violente -, pe care îl ura din motive pe care de altfel nici nu le cunoșteam, poate pur și simplu fiindcă judecătorul Mierck nu putea decât să urască, fiindcă asta era natura lui profundă. — Bine, bine, bine..., reluă, brusc înveselit, lăsându-și trupul masiv pe scăunelul său exotic, pe care-l pusese chiar în fața portiței ce dădea spre parcul Castelului. Și rămase acolo o vreme, înghețând, în timp ce jandarmii își loveau călcâiele și suflau în mănuși, tânărul Brăchut nu-și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
freamăte, toți visau să-i înfrumusețeze gura rotundă, unul care reușise îi făcuse și curul praf, vrusese până la rădăcină, a doua zi, Loredana a dus-o pe Căpșuna repede la medic (să nu știe Regizorul, s-o repare doctorul ăla), înveselit, omul în halat alb a recunoscut din prima prin ce tremolo trecuse tânăra actriță, cusut, antibiotice, pauză. Regizorul n-a aflat niciodată de străin. Gazdele știau bine expresia cu formarea gurii ei cu buze senzuale, s-au uitat mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
îngraș, că nu fac burtă, ca alți bărbați, care se respectă, că nu chelesc ca Ionuț și că mi se mai scoală ... Femeia asta e bolnavă, biata de ea, a zis, cu milă, Licurișca. Monstrul, nu femeia! a răcnit Thomas, înveselit brusc, dar nu i-a dat nimeni atenție, fiecare perora pre limba lui. Amin! Referință Bibliografică: PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN - CAP 12 / Ioan Lilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 368, Anul II, 03 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
iadului se întoarce la veselie! Iese din durere și suferință cel ajuns la lacrimă, se curăță de mânie și răutate cel din brațele urii. Loredana Groza e iubita dintâi și iubita statornică a fanilor care, după gândul lor, au viața înveselită și înfrumusețată de muzica Loredanei, iar după visul lor poartă fiecare aspirația iubirii entuziaste și totale prin cântecele Loredanei! Vălurește cerul, trepidează pământul, se-oprește asfințitul, se-aștern zorile auzindu-se cântecele Loredanei! Se-albăstrește-n placul inimii privitul ochilor ei frumoși
LOREDANA GROZA. PIETRARUL IZVORULUI DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350112_a_351441]